Un fost ministru al Finanţelor prezice o gaură în bugetul Republicii Moldova de circa 8 miliarde şi jumătate de lei. Guvernul susţine că ştie ce are în buzunar şi în calcule, iar afirmaţiile despre presupusa gaură ar fi nelalocul lor. Cum să ne dăm seama dacă într-adevăr situaţia are tendinţe alarmante sau dimpotrivă? Şi, dacă-i de rău, ce-ar însemna ca efect subţierea atât de abruptă a bugetului? Aceste şi alte întrebări pentru o mai limpede lămurire în convorbirea cu expertul în economie şi finanţe Mihai Manoli, fost ministru al Finanţelor.
Europa Liberă: Aşadar, dle Manoli, Dvs, și ca fost ministru al Finanţelor, aveţi avantajul de a înţelege mult mai bine jocul cifrelor şi curgerea banilor, decât o majoritate a populaţiei. Iată că dl Negruţă, fost ministru de Finanţe al coaliţiei, a spus că există pericolul unei găuri la buget de circa 8,5 miliarde de lei. Premierul Leancă a replicat robust că estimarea este deplasată. Sunt două personalităţi care chiar pot şi trebuie crezute pe cuvânt. Dar, totuşi, cum pot afla cetăţenii mai puţin avizaţi, dar care ar putea suferi, cine are totuşi dreptate?
Mihai Manoli: „Eu nu am stat să refac calculele pe care le-a anunţat domnul ex-ministru Negruţă, dar aş vrea să-i dau dreptate în cazul dat deoarece cred că ar fi foarte bine pentru viitorul nostru dacă noi am recunoaşte şi am conştientiza ceea ce se întâmplă, realităţile din jur. Noi am pierdut o bună parte din piaţa de desfacere în urma evenimentelor de ultimă oră. Da, bine, dorim să soluţionăm, avem o direcţie, dar sunt nişte urmări. Şi pierderea pieţei de desfacere practic are un impact direct asupra colectării impozitelor la buget. Şi aşa, reieşind din starea noastră economică (că practic nu avem sectorul real al economiei), foarte mulţi producători sau entităţi care activează în agricultură au pierdut piaţa de desfacere. Vreau să vă spun sincer: nu mă bucură când merg la Piaţa Centrală şi o văd plină cu struguri, fructe, legume, de o calitate extraordinară care înţeleg că preţul de comercializare de anul acesta nu vor da posibilitatea multora care sunt prezenţi la anul viitor să mai înceapă o astfel de activitate. De aceea ar trebui să recunoaştem că, într-adevăr, chiar recunoscând faptul administrării fiscale, în urma schimbărilor care au avut loc pe parcursul anilor, tot mai puţin agenţi economici pot să facă faţă, pot să plătească impozite, pentru că nu au vânzări. Nu depinde în cazul de faţă de administrarea fiscală.”
Europa Liberă: Deci, Dvs. sugeraţi că, de fapt, având ochi de văzut ce se întâmplă în jur, oamenii simpli ar da mai multă dreptate domnului Negruţă în această polemică?
Mihai Manoli: „Cred că da, deoarece, haideţi să recunoaştem că compartimentul economic lasă de dorit. În afară de formarea bugetului, sau gaura care a fost numită, mai avem unele dureri de cap şi în primul rând ceea ce foarte mult s-a publicat şi comentat în privinţa datoriilor faţă de Gazprom. Am să exprim acum o opinie personală: cele 744 milioane de dolari cu care Gazprom ne cheamă în instanţă sunt aferente numai Moldovagaz, deci malului drept al Nistrului, adică ceea ce am consumat noi. Dar ne apare o întrebare: noi practic am dus cândva această datorie la zero, iar acum este din nou aproape de 10 miliarde? Şi dacă ne mai aducem aminte că la schimbările de guvernare au mai fost date 2 miliarde prin cei 4 dolari care erau cumulate la buget prin tariful la gazele consumate, mă întreb ce fel de management sau eficienţă de activitate este? Ş-apoi uitaţi-vă ce se întâmplă în jur: noi discutăm problemele cu Banca de Economii, discutăm alte probleme, dar nu avem de unde da 100 sau 200 de milioane, iar aici este vorba despre 700 de milioane? Şi o să le dăm, pentru că este o datorie pe care va trebui s-o onorăm.”
Europa Liberă: Dvs. sugeraţi o altă gaură imensă în buget şi vorbiţi despre o datorie care ar trebui să aparţină regiunii transnistrene?
Mihai Manoli: „Nu. Acolo datoria totală este de 5,5 miliarde de dolari. Alta ar fi acolo modalitatea de soluţionare. Dar eu vorbesc numai de ceea ce revine malului drept. Mă refer la faptul că nu intrăm în esenţă. Şi nu că ar fi o gaură, dar o să ne creeze mari dureri de cap. Pentru că această datorie care ne este înaintată practic e egală cu datoria externă a Republicii Moldova de la schimbarea de putere.”
Europa Liberă: Şi pentru când prognozaţi Dvs. că ar putea să se „rostogolească” această datorie peste capul guvernării de la Chişinău?
Mihai Manoli: „Cred că la sfârşitul anului curent, deoarece suntem deja atacaţi în arbitraj la acest compartiment. De aceea, eu nu cred că au fost rău-intenţionate declaraţiile domnului Negruţă. El a constatat nişte lucruri care ar fi bine să le analizăm. Mi-a plăcut şi poziţia domnului prim-ministru care a menţionat că Ministerul Finanţelor trebuie să facă comentarii. Dar daţi să atragem atenţie la un lucru: noi suntem deja în luna septembrie şi noi foarte puţine lucruri am auzit despre ce se întâmplă cu legea bugetului pentru anul 2015. Poate e nefericirea noastră că în noiembrie vor fi alegerile, dar am putea rămâne cu aceeaşi gaură pentru că nu va fi aprobat nici bugetul pentru 2015.”
Europa Liberă: Revenind la aceste estimări ale domnului Negruţă, ce înseamnă, de fapt, să ai o gaură în buget de 8,5 miliarde? Este de temut? De ce trebuie să sperie şi ce efecte poate avea?
Mihai Manoli: „În primul rând, care ar fi principalul factor al apariţiei acestei găuri? Am menţionat la început pierderea unei părţi bune a pieţei de export. Noi şi aşa lucram în condiţiile în care importurile de câteva ori depăşeau exporturile. Nu avem o schimbare pozitivă, dar avem o înrăutăţire a situaţiei. Pe de o parte. Pe de altă parte: dacă nu sunt încasările la buget, nu putem finanţa ceea ce este prevăzut în legislaţie, deci legea bugetului pentru 2014. Aici pot fi efectele negative, da? Şi încă un moment. Dacă atragem atenţie la evoluţiile datoriei externe în ultimii cinci ani, avem practic o triplare a sumei datoriei externe: noi ne împrumutăm, dar trebuie să ne uităm care sunt rezultatele acestor împrumuturi? Cum sunt utilizate aceste mijloace? Asta este cel mai important. Neformarea bugetului la partea de venituri ar putea crea unele probleme cu finanţările de la buget. Şi ar fi bine să auzim poziţia Ministerului Finanţelor, care după expunerea domnului prim-ministru, nu a apărut.”
Europa Liberă: Dar de ce un guvern ar dori să ascundă de ochii lumii gaura respectivă? Doar oricum va ieşi la iveală şi se va simţi extrem de dureros în calitatea vieţii?
Mihai Manoli: „Asta şi este întrebarea. Pentru că eu cred că este o situaţie creată în rezultatul influenţei mai multor factori, inclusiv a situaţiei din regiune. De aceea cred că aprecierea corectă şi propunerile pentru a depăşi situaţia, ele ar fi mai bune, mai benefice pentru viitorul ţării noastre. Dar când vom auzi poziţia Ministerului Finanţelor, vom putea spune mai multe.”
Europa Liberă: Ce trebuie să înţelegem prin faptul că – aşa cum susţine dl Veaceslav Negruţă – venituri importante nu au fost încasate? E efectul modificărilor la politica fiscală, ţigări, autoturisme, iertări de obligaţiuni fiscale? E efectul neajustării Legii bugetului 2014? E încetinirea activităţilor economice şi comerciale? Ce anume?
Mihai Manoli: „Aş expune o astfel de viziune: dacă ne uităm la aprobarea Legii bugetului, în pachet cu legea bugetului vine şi politica bugetar-fiscală. Politica bugetar-fiscală se adoptă odată cu legea bugetului pentru anul viitor. Din ce considerente? Pentru a nu modifica pe parcursul anului această politică bugetar-fiscală. Deci, cum am stabilit regulile de joc, cum am stabilit veniturile în baza acestor reguli, ele aşa şi trebuie să fie aplicate. Dumnealui se referă la faptul că pe parcursul anului foarte des se modifică legea bugetului la compartimentul politicii fiscale, fără a modifica cifrele. Dacă noi schimbăm politica de aplicare a TVA în agricultură pe parcursul anului, dacă schimbăm un acciz, noi trebuie să fim conştienţi că dacă diminuăm veniturile la buget, trebuie să indicăm altă sursă pentru aceste venituri ratate. Dacă nu facem acest lucru, rămâne totul neargumentat. La faptele acestea dumnealui se referă.”
Europa Liberă: Când se spune că unt aplicate ajustări în politica fiscală în interesul anumitor grupuri de interese, dar în detrimentul stabilităţii financiare la nivel macroeconomic, cum ar arăta un exemplu? Ce se are în vedere de fapt?
Mihai Manoli: „În opinia mea, noi nu am format pe parcursul a mai mult de zece ani de zile o politică corectă de subvenţionare a agriculturii, ceea ce prevede şi acordul de aderare a Moldovei la OMC, alte acorduri, dar tot timpul ne implicăm în politica aceasta fiscală, ne implicăm la TVA. Această modificare este abordată populist. Dând la începutul lanţului, pentru că mai apoi urmează prelucrarea, comercializarea etc., deci noi practic punem sub semnul întrebării aplicarea politicii fiscale juste în această ramură. Şi bugetul pierde foarte mult. Dar nu ar trebui să uităm că suntem în an electoral şi clar că foarte multe decizii sunt influenţate.”
Europa Liberă: Presupusa gaură este comparată cu una similară celei din 2009, când PCRM a pierdut alegerile… Deosebirile care sunt, inclusiv sub aspectul măsurilor aşteptate? Sau e aceiaşi situaţia în oglindă: guvernarea pe punctul de a pleca lasă o moştenire mai grea celei care va veni ulterior?
Mihai Manoli: „Eu nu am o poziţie formată dacă se va schimbam, nu se va schimba, va fi în opoziţie, va fi la guvernare? Dar aş menţiona că la compartimentul economic noi practic am degradat în mare măsură în ultimii ani. Şi daţi să pornim cu aceeaşi datorie: faţă de 798 de milioane de dolari datorie externă, astăzi avem peste 2 miliarde. Deci, daţi să luăm sectorul real al economiei: noi avem 97,7% întreprinderi mici şi mijlocii şi situaţia nu s-a îmbogăţit cu nimic. Deci, practic a rămas ceea ce a fost. Şi interesele de grup care sunt, ele nu sunt deloc benefice pentru economie. Să luăm micro-finanţarea , un gen de activitate care a fost format în anii 2000 şi era, în opinia mea, pentru mediul rural o creditare mai avantajoasă. Astăzi nu vorbeşte nimeni că practic se distruge şi se distruge cu influenţa actorilor care sunt în joc. De aceea nu aş spune poate că atunci a fost mai bine, dar nici nu avem progrese actualmente.”
