De când a izbucnit și s-a extins războiul Rusiei împotriva Ucrainei, nu există temă mai acută decât securitatea națională. Ea pare să fi eclipsat chiar și miza alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014. Guvernarea de la Chișinău, care insistă pe statutul de neutralitate al Moldovei, a trebuit să admită – în noul context geopolitic – că avem nevoie de intensificarea colaborării cu Alianța Nord-Atlantică și, în particular, cu Statele Unite, pentru a asigura modernizarea și creșterea capacității de reacție a armatei naționale în cazul unor acte de agresiune venite din regiunea transnistreană. Și nu numai. Pretinsa hartă a „Novorossiei” – obiectivul strategic al lui Putin – cuprinde și sudul Basarabiei până la gurile Dunării, și dacă acest scenariu de coșmar se va realiza nimic nu va mai împiedica Rusia să ocupe Republica Moldova.
Există și alte pericole, interne. „Războiul hibrid” al Rusiei în Ucraina ne oferă schema prin care o țară liniștită, relativ stabilă, dar măcinată de o corupție endemică, poate fi adusă în pragul unei confruntări civile de proporții. Tocmai acest lucru s-a întâmplat în cosmopolitul oraș Odessa și, la o scară mai mare și cu mai mult succes, în regiunile din estul Ucrainei, unde tulburările, spargerile, răpirile, asasinatele au degenerat într-un război ruso-ucrainean în toată legea, pe care, în ciuda tuturor evidențelor, Moscova nu-l recunoaște.
Pe acest fundal neliniștitor, interviul domnului Mihai Balan, directorul Serviciului de Informații și Securitate, acordat Europei Libere, deși destul de criptat și zgârcit în detalii, nu lasă loc pentru dubii. Reiau un fragment emblematic din ceea ce și-a permis să spună Mihai Balan, pasaj reprodus de mai multe structuri de presă: „Peste 100 de ONG-uri, servicii și organizații, partide, mass-media sunt gata să sfâșie acest pământ, să rupă în bucăți țara.”
Directorul SIS ne asigură că toți acești bandiți și diversioniști într-un târziu vor răspunde în fața legii, numai că problema societății moldovenești este lipsa de încredere în cei care ne conduc, în onestitatea și patriotismul lor. „Organele de forță” – cum li se spune în Republica Moldova în manieră rusească, nu „organe de drept” ca în democrațiile occidentale – sunt cunoscute mai degrabă ca instrumente de represiune împotriva propriilor cetățeni, a gândirii independente. Și în pofida încercărilor de reformă din ultimii ani, nimeni nu ne garantează că, în cazul unei schimbări de regim, echivalentă cu răsucirea vectorului geopolitic, de la Vest spre Est, aceste instituții nu vor reveni la năravurile de altă dată. Nu avem o lege a accesului la dosarele KGB și nici o lege a Lustrației, care să-i fi eliminat din structurile statului pe agenții Moscovei – clasa politică nu a fost interesată să le adopte. Și dl Balan nu ne dă speranțe că acest lucru se va întâmpla cândva, deoarece, afirmă directorul SIS, vechea arhivă a KGB-ului nu se află în Moldova. Așa încât – să ne înțelegem – lucrurile sunt oricând reversibile.
În Moldova „oamenii Moscovei” îndeamnă la separatism, aruncă sume de bani fabuloase pentru coruperea alegătorilor, antrenează grupuri paramilitare, desfășoară o campanie de dezinformare a populației, demonizează cursul proeuropean al Moldovei. Pe mulți dintre ei îi știm: sunt la vedere, activează cu dezinvoltură și cinism, de parcă ar pregăti terenul pentru o invazie rusească. Și acești spioni și diversioniști nu sunt deranjați, ci doar „monitorizați”.
Dar chiar dacă SIS-ul și celelalte structuri abilitate cu siguranța statului ar fi de o sută de ori mai eficiente, lipsa unui adevărat spirit național și a solidarității civice în Moldova ne lasă descoperiți în fața primejdiei. Așa că mizăm mai mult pe noroc, pe mila Celui de Sus, nu pe instituții. Cum am făcut-o mereu în istorie.
