Cand Vladimir Putin, in aprilie, a folosit pentru prima oară termenul de Novorossia, Rusia Nouă, în legătură cu teritoriile separatiste din estul Ucrainei, mulți în Occident s-au înecat cu cafeaua. Formula părea o nouă definiție brutală a statutului teritoriilor independentiste, populate majoritar de rusofoni.
Sigur, Putin a folosit-o poate cu bună știință, anticipând că va speria în afară și că va flata în interiorul Rusiei. Novorossia e unul din acei termeni ambigui care flatează mentalitatea populară flatată de mitologia istorică, la fel cum flatează in România termenii Basarabia sau Cadrilater.
Novorossia este, istoric, tot sudul Ucrainei de astăzi, asa cum era cunoscut din hărțile și din diplomația rusească a sec. al 18-lea. Dupa războiul ruso-turc din jurul anilor 1770, tot nordul Mării Negre, sudul Ucrainei de astăzi, a fost ocupat de Rusia si populat, treptat, cu ruși, ucraineni si cazaci.
Multă vreme, principalul oraș al Novorossiei, al Rusiei Noi, a fost Odesa, oraș multietnic si multicultural, asa cum a fost dintotdeauna si Crimeea. E vorba, asadar, de regiuni coloniale, a căror existență a avut o explicație istorică, dar care nu sunt parte integrantă a eposului etnic rusesc.
Pentru ruși, Novorossia a fost până recent o noțiune rezervată cunoscatorilor. Ea s-a contopit in Ucraina încă de la revoluția bolsevică.
În egală măsură se poate aminti faptul că Algeria magrebină nu era altceva, până la independentă, decat un departament francez și că partea de est a Statelor Unite poartă încă denumirea de New England - Anglia Nouă.
