Pe 13 septembrie am găsit în cutia mea poştală primul fluturaş electoral al actualei campanii. În ultimii ani, am luat obieciul să arunc fluturaşele electorale la tomberon, fără să le citesc mesajele. De această dată însă am examinat cu atenţie fluturaşul electoral, cu gîndul să scriu despre el şi despre toate celelalte fluturaşe care vor mai fi ticsite în cutia mea poştală.
Aşadar, primul fluturaş electoral mi-a fost expediat de Partidul Democrat. Pe o hîrtie de bună calitate era tipărită, în limbile română şi rusă, o adresare către cetăţenii Moldovei a liderului PDM, Marian Lupu. Aflu că „pentru prima dată în Moldova, un partid organizează alegeri deschise ale candidaţilor pentru Parlament”. Aflu că nu politicienii, ci oamenii îi vor alege pe candidaţii PDM pentru viitorul Parlament. Asta ar fi prima din reformele democraţilor menite să „dea o nouă energie Moldovei şi să redea oamenilor încrederea într-o viaţă mai bună…”
Ce să spun? Sună impresionant şi pesemne alte partide nu au mai avut asemenea găselniţe. Numai că, după părerea mea, reforma asta nu schimbă esenţial datele problemei. Să admitem că cetăţeanul îl poate face candidat pe orice membru al PD. Să admitem că, alegîndu-l pe X, tu îl lipseşti pe Y de posibilitatea de a fi candidat. E o izbîndă a democraţiei asta? E, fireşte, dar nu e cazul să ne euforizăm din cale-afară.
Chestia e că orice candidat va trebui să se supună voinţei partidului şi va avea un spaţiu de manevră limitat de scopurile partinice. Cel puţin istoria partidelor moldoveneşti de la 1991 încoace asta ne-a arătat. Da, tu poţi să-l alegi pe X, nu pe Y. Dar cel mai mult va conta faptul că toţi aceştia – X, Y, Z – sînt membrii aceluiaşi partid. Partidul nu are nici de cîştigat, nici de pierdut de pe urma alegerii tale. Fie că e X, fie că e Y, fie că e Z, e vorba de acelaşi reprezentant destonic şi responsabil al partidului, o persoană în care partidul are încredere.
În atari condiţii, cea mai credibilă şi spectaculoasă alegere a cetăţenilor ar fi aceea care ar desemna în grupul candidaţilor numai personaje noi, necunoscute, membri ai PDM care nu au fost parlamentari, miniştri şi mari cinovnici. Dar e posibil oare acest lucru? Vom vedea peste cîteva zile.
În acelaşi fluturaş electoral, Marian Lupu mai spune: „avînd în vedere lipsurile şi dificultăţile prin care trec astăzi majoritatea familiilor din Moldova, şansa de viitor a fiecărui om depinde de solidaritatea noastră”.
De fapt, de la 1991 încoace, în Moldova a existat numai solidaritate partinică. E prea puţin ca să făureşti un viitor luminos.
