Analistul Nicu Popescu de la Institutul de Studii de Securitate al Uniunii Europene de la Paris i-a spus Valentinei Ursu într-un interviu că, în timp ce Republica Moldova poate găsi alte piețe de desfacere decât cea rusă, Rusia nu poate fi înlocuită ca sursă viabilă de gaze. Republica Moldova nu are deocamdată alternativă, dar poate diminua puterea Rusiei de a folosi această pârghie pentru a-i influența viața politică.
Europa Liberă: Domnule Popescu, confruntarea ruso-ucraineană ar putea avea şi un sfârşit? Dacă da, e posibil să fie unul fericit? Pentru că ceea ce se întâmplă în zonă se răsfrânge nemijlocit şi asupra situaţiei din Republica Moldova.
Nicu Popescu: „Nu putem vorbi despre ieşiri fericite din acest război. Din păcate, situaţia din Ucraina duce la pierderi substanţiale şi politice, şi geopolitice, şi economice pentru, practic, toţi jucătorii implicaţi şi pentru Ucraina, în primul rând, dar şi pentru Rusia, şi pentru Occident, evident şi pentru Moldova, care este şi ea afectată deocamdată indirect. Bunăoară, dacă ne uităm chiar la Rusia, Rusia are de pierdut foarte mult atât economic, economia rusă deja este în scădere, ca și credibilitate internaţională, dar mai ales prin faptul că Rusia, practic, a pierdut perspectiva de a atrage Ucraina sau o bună parte a Ucrainei într-o cooperare decentă, ca să nu zic integrare cu Rusia pentru încă multe decenii. Rusia în criza recentă a obţinut Crimeea şi o influenţă în două oraşe ucrainene, Lugansk şi Doneţk, cu câteva suburbii, dar a pierdut influenţa sa în cea mai mare parte a unei ţări ca Ucraina, o ţară de peste 40 de milioane de oameni.”
Europa Liberă: Dar putem înţelege că preşedintele Federaţiei Ruse, domnul Putin, are de gând să creeze în aceste regiuni, în Donețk, în Lugansk, entităţi statale după exemplul Transnistriei?
Nicu Popescu: „Poate această idee este oarecum paradoxală, un scenariu transnistrean în Ucraina de Est ar fi scenariul cel mai pozitiv posibil. În condiţiile în care Ucraina nu are capacitatea şi nici forţa militară să recaptureze aceste teritorii şi evident că orice tentativă de recapturare ar duce la mii şi mii de pierderi de vieţi omeneşti, cred că existenţa unui conflict de tipul celui din Transnistria este o ieşire proastă, dar mai puţin proastă şi mai puţin negativă pentru Ucraina decât toate celelalte.”
Europa Liberă: Şi cum trebuie să înţelegem logica liderului de la Kremlin, domnul Putin, de ce în ultimul timp aduce atât de mulţi activişti transnistreni în regiunile Doneţk şi Lugansk ale Ucrainei?
Nicu Popescu: „Evident, foştii oficiali din regiunea transnistreană au şi experienţă, şi legăturile necesare în Rusia pentru a se plasa într-ul loc de frunte într-o regiune din Ucraina de Est, în care, după cum am văzut în ultimele luni, nu sunt lideri clari, nu există capacitate de gestionare a situaţiei clare. Pentru că, dacă ne uităm la liderii rebeliunii din Donețk şi Lugansk, vom vedea în ultimele luni că iniţial au venit moscoviţii pe prim-plan – Igor Ghirkin, Borodai, care era prim-ministrul aşa-numitei republici autoproclamate din Doneţk, şi Borodai este moscovit, şi nu am văzut lideri cât de cât credibili locali. Şi evident că, probabil, acest export de cadre transnistrene spre Doneţk denotă şi această lipsă de lideri, şi lipsă de capacitate a celor care au luat armele împotriva statului ucrainean, dar, iarăşi, sugerează faptul că o bună parte din acest conflict a fost provocat şi alimentat din exterior. Pentru că nu au fost suficienţi oameni, ca să nu mai zic lideri locali, care erau într-adevăr gata să lupte cu Ucraina.”
Europa Liberă: Între timp, liderii de la Tiraspol încearcă să acrediteze ideea că apar tensiuni din ce în ce mai mari între malul stâng şi malul drept. Pe ce s-ar baza ei?
Nicu Popescu: „Ştim din istoria recentă a Republicii Moldova că pentru Rusia contează nu atât Transnistria, cât Transnistria în calitate de pârghie de influenţă asupra restului Moldovei. Aceeaşi formulă este aplicată şi în Ucraina: Rusia nu doreşte doar Crimeea, Luganskul şi Doneţkul, Rusia îşi doreşte să folosească Doneţkul şi Luganskul în calitate de pârghii de influenţă asupra întregii Ucraine, care ar bloca şi limita capacitatea Ucrainei de a conduce o politică externă şi internă independentă. Atunci când acest lucru nu le reuşeşte, aşa cum s-a întâmplat în cazul Moldovei, Moldovei i-a reuşit să se delimiteze destul de clar de Transnistria şi să-şi continue parcursul său proeuropean prin implementarea reformelor, da, scârţâind, da, cu greu, da, cu o sumedenie de imperfecţiuni, dar Moldova merge înainte, a obţinut posibilitatea de a călători fără vize în UE, a creat o Zonă de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, ceea ce blochează legal posibilitatea de a adera la Uniunea Euroasiatică. Toţi aceşti paşi înseamnă că deocamdată Transnistria nu a putut fi folosită în calitate de frână pentru acest parcurs european al Republicii Moldova şi, evident, există tentaţia de a mai pune câteva lemne pe foc pentru a folosi Transnistria de o manieră mai distructivă şi mai agresivă în eforturile de a destabiliza Moldova.”
Europa Liberă: Se poate vorbi despre Moldova ca despre un stat care încearcă să depindă mai puţin de est, adică de resursele energetice pe care le importă din Federaţia Rusă, de piaţa de desfacere a Federaţiei Ruse, piaţa de muncă? Cum se vede această dependenţă sau independenţă?
Nicu Popescu: „În lumea modernă nu există independenţă totală de alte pieţe, alte centre de putere. Chiar şi o putere economică cum este China sau ca Rusia, sau ca Uniunea Europeană, sau Statele Unite, toate sunt foarte interdependente. Acum Rusia are de suferit, în pofida faptului că Rusia are rezerve de gaz şi petrol, Rusia are destul de mult de suferit din cauza sancţiunilor occidentale financiare, deocamdată introduse doar pe linia băncilor, care lovesc deja destul de mult în Federaţia Rusă. Deci, nu există independenţă totală în lumea globalizată de astăzi. Republica Moldova a făcut progrese semnificative în direcţia micşorării dependenţei de Rusia. Cel mai mare succes ţine de comerţul extern, or, în ultimul deceniu peste 50% din comerţul extern revine Uniunii Europene şi aproximativ 20% revine Rusiei. Deci, Rusia în linii mari şi-a pierdut pârghiile asupra comerţului extern al Republicii Moldova. Evident, loviturile comerciale ale Rusiei sunt dureroase, dar nu sunt letale. Evident, Moldova este mult mai vulnerabilă atunci când vine vorba de lucrătorii din Federaţia Rusă. Însă şi aici este greu să-ţi imaginezi totuşi că ruşii se vor porni să vâneze sute de mii de oameni cu paşaportul unui anumit stat. Evident, Rusia ar putea discrimina un număr relativ limitat de moldoveni, ar putea face mare agitaţie propagandistică din acest lucru, dar expulzări masive, probabil, nu sunt foarte posibile. Dar, evident, cel mai vulnerabil punct rămâne energia. Aici nu există soluţii pe termen scurt, nu există soluţii foarte rapide.”
Europa Liberă: Darea în exploatare a gazoductului Iaşi-Ungheni nu este o soluţie de moment?
Nicu Popescu: „Nu există o singură soluţie. Există zeci de mini-soluţii care, puse una lângă alta, creează o situaţie dependenţă scăzută. Deci, nici Europa Centrală deocamdată nu şi-a rezolvat problema securităţii energetice de Rusia. Rusia rămâne destul de prezentă şi influentă în multe ţări. Dar comparativ cu ultimii cinci ani, întreaga Europă Centrală, inclusiv Republica Moldova, au făcut niște paşi în direcţia micşorării dependenţei de Rusia. În Uniunea Europeană s-a adoptat aşa-numitul Pachetul III de liberalizare energetică, care a constrâns drastic influenţa instituţională a Gazpromului, influenţa monopolistă a Gazpromului în Uniunea Europeană, se investeşte destul de mult în infrastructură. Şi în cazul Republicii Moldova conducta Iaşi-Ungheni este un prim pas. Urmează ca Republica Moldova, dacă va avea voinţa politică, să implementeze Pachetul de energie III, care ar trebui, practic, să elimine sau să reducă influenţa monopolistă a Gazpromului via Moldovagaz asupra pieţei moldoveneşti. Dar dacă vrem să implementăm o strategie de mărire a independenţei energetice a Moldovei, atunci realizarea acestei strategii trebuie să o concepem pe o perioadă de șapte, opt sau zece ani. Aceste lucruri nu se schimbă într-un an sau doi.”
Europa Liberă: Bine, dar consumatorii de gaze naturale aşteaptă cu sufletul la gură de ceva timp totuşi în ţevile lor, cel puţin în localităţile din apropierea Prutului, să ajungă gazul românesc.
Nicu Popescu: „Trebuie să definim exact ce înseamnă securitatea energetică a Moldovei. Nu există deocamdată resurse alternative masive care ar substitui Gazpromul. Şi în aceste condiţii securitatea energetică a Moldovei înseamnă o situaţie în care Moldova continuă să cumpere gaz de la Gazprom, însă Gazpromul nu are posibilitatea şi marja de manevră să influenţeze politic Moldova, din cauza acestor vânzări de gaz. Acest lucru presupune faptul că Republica Moldova trebuie să aibă acces la alte resurse de gaz, în cazul în care Rusia sau întrerup livrările de gaz, sau încearcă să le manipuleze. Anume din această perspectivă conducta Iaşi-Ungheni este importantă nu prin faptul că va substitui Gazpromul, ci pentru că îi oferă Moldovei posibilitatea să cumpere gaz în cazul unei crize. Evident, următorul pas, practic urgent, pentru Moldova, în primul rând este să extindă această conductă spre Chişinău. Deci, conducta Iaşi-Ungheni trebuie să devină conducta Iaşi-Chişinău. Pentru că anume la Chişinău este consumat cel mai mult gaz şi principalii consumatori sunt la Chişinău. Or, securitatea energetică se întăreşte atunci când se întăreşte securitatea celei mai mari părţi a consumatorilor de gaz. Şi în acest sens, conducta Iaşi-Ungheni este importantă din perspectiva faptului că este începutul unei conducte spre Chişinău, care ar trebui să devină o prioritate urgentă şi imediată pentru Republica Moldova.”
Europa Liberă: Şi cât de mult contează ca acest gazoduct să devină unul funcţional?
Nicu Popescu: „Acest gazoduct, în special la etapa actuală, este o poliţă de asigurare… Poliţa de asigurare o plăteşti, dar nu o foloseşti decât în cel mai rău caz. Aceasta este funcţia acestei conducte la această etapă. Evident că Moldovagaz, care este controlată de Gazprom, este un monopolist pe piaţa Republicii Moldova, înseamnă că chiar și în condițiile în care gazul din România ar fi mai ieftin, Moldovagaz ar putea să nu-l cumpere din motive neeconomice, din cauza faptului că Gazpromul încearcă să își mențină monopolul. Și din această perspectivă o demonopolizare a pieței Republicii Moldova, or, actualmente Republica Moldova și-a declarat intenția să liberalizeze piața de gaz până în 2020, ceea ce teoretic ar însemna că orice alte companii din alte țări ar putea să intre în Republica Moldova în calitate de furnizor de gaz. Și atunci când pe piața Republicii Moldova vor exista companii de gaz, altele decât Gazpromul, evident, interesul acestora ar fi să cumpere gaz din România. Interesul acestora de a cumpăra gaz din România ar fi mult mai mare decât interesul Moldovagaz. Deci, soluția securității energetice a Republicii Moldova ține atât de construcția infrastructurii, și anume a conductei Chișinău-Ungheni-Iași, dar și prin schimbarea instituțională și legală a pieței din Republica Moldova, astfel încât să avem în Republica Moldova potențiali cumpărători și furnizori de gaz, alții decât Moldovagaz.”
Europa Liberă: Gazprom, prin intermediul Moldovagaz poate da peste cap intențiile guvernului Republicii Moldova care a promis că totuși prin aceste țevi ale gazoductului Iași-Ungheni va curge cât de curând posibil gazul?
Nicu Popescu: „Totul depinde de gradul de voință politică a guvernului din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Ce înseamnă acest grad de voință politică?
Nicu Popescu: „Acest grad înseamnă că Moldovagaz este o societate moldovenească, înregistrată în Republica Moldova care trebuie să se conformeze legislației și reglementărilor emise de către guvernul și Parlamentul de la Chișinău. Și în acest sens, dacă va exista voința politică de a implementa și de a crea cadrul instituțional normal, atunci Moldovagaz va trebui să se conformeze acestui cadru. Evident, probabil, vor fi presiuni, evident, probabil, vor exista tentative de a întârzia aceasta, dar până a urmă totul ține de voința politică de la Chișinău.”
Europa Liberă: Domnule Popescu, ar fi o diferență între felul cum începe campania electorală pentru parlamentare acum și cum au fost campaniile precedente?
Nicu Popescu: „Din păcate, da. Practic, în toate campaniile anterioare viitorul țării și viitoarea dezvoltare a țării era mult mai discutată decât acum. Acum am impresia că principalele bătălii din campanie se dau pe terenul unor acuzații parțial fondate, dar deseori predominant nefondate în care gradul de negativism este mai mare decât anterior, în special în condițiile în care nu există o perspectivă clară și o explicație clară a modului ce au actorii politici actuali să ofere pe viitor cetățenilor Republicii Moldova. Nu mă refer la promisiuni false, dar mă refer la niște mesaje credibile: ce au de gând să facă pentru Republica Moldova și cu Republica Moldova. Majoritatea energiei actorilor politici, din păcate, pare să fie irosită de aruncatul cu noroi unul în altul.”
