Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
Tentativă eşuată a administraţiei lui Evgheni Şevciuk de a modifica sistemul fiscal. Noile impozite sunt criticate de mediul de afaceri şi Sovietul suprem. Liderul transnistrean admite că regiunea ar putea să rămână fără gaze, dacă Rusia va construi conducta „South Stream”. Şi… autorităţile moldovene constată că noul gazoduct Iaşi-Ungheni va mai rămâne o vreme fără gaze.
Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri şi principalele evenimente ale săptămânii trecute:
***
La Chişinău s-a aflat într-o vizită de două zile liderul belarus Aleksandr Lukaşenka. Președintele moldovean Nicolae Timofti a declarat în compania omologului său că poziția celor două țări despre menținerea păcii și securității internaționale „are multe tangențe și chiar coincide”, fără să menționeze explicit criza ucraineană. Moldova și-a sporit exporturile pe piața belarusă pe fundalul embargourilor rusești menite să descurajeze Chișinăul să se apropie de Uniunea Europeană. Liderul de la Minsk a spus la Chișinău că țara sa, care se află într-o zonă de liber schimb cu Rusia, este gata de dialog dacă o să apară neînțelegeri în privința zonei de liber schimb pe care Moldova o creează cu Uniunea Europeană. „Noi vom respecta toate înțelegerile. Puteți să contați pe noi”, a spus Lukașenko. Se estimează că exportul moldovenesc în Belarus s-a dublat în trimestrul doi al anului și formează 5,8% din total.
Fostul şef al securităţii transnistrene Vladimir Antiufeev a fost demis din guvernul autoproclamatei republici de la Doneţk, transmite Lenta.ru, citând centrul de presă al executivului regiunii. Antiufeev, care fusese responsabil de structurile de forţă, a fost demis prin votul Sovietului suprem, în locul său fiind numit Ravil Halikov, procurorul regiunii separatiste. Motivele demiterii nu a fost anunţate, însă pe 5 septembrie ministrul securităţii autoproclamatei republici Doneţk, Leonid Baranov, a anunţat despre ceea ce el a numit o „tentativă de lovitură de stat”. Potrivit lui, Antiufeev s-ar fi folosit de absenţa conducerii regiunii care era plecată la negocierile de la Minsk şi ar fi „încercat să acapareze puterea în Doneţk”, precizează agenţia Infotag. Împreună cu Antiufeev, în luna iulie, la Doneţk a sosit şi fostul vicepreşedinte al Transnistriei Aleksandr Karaman, numit vicepremier pentru probleme sociale. Un fost camarad al lui Antiufeev în MGB-ul transnistrean Oleg Bereza a preluat şefia ministerului de interne de la Doneţk, iar un alt coleg al său Aleksandr Pinciuk - ministerul securităţii. În prezent, aceştia s-ar afla cu toţii în Rusia, la Doneţk rămânând doar Karaman.
Președintele Statelor Unite a declarat la Adunarea generală ONU la New York că armistițiul din estul Ucrainei oferă o șansă pentru pace, dacă Rusia îl respectă. „Dacă Rusia alege acea cale, o cale care a adus prosperitate poporului rus în unele porțiuni ale perioadei de după Războiul Rece, atunci ne vom ridica sancțiunile și vom saluta rolul Rusiei în abordarea provocărilor comune”, a spus Obama. El a repetat că acțiunile Rusiei în Ucraina unde a anexat Crimeea și a intervenit militar în raioanele de est periclitează ordinea mondială postbelică. Președintele american a spus că Statele Unite și aliații ei vor sprijini mai departe poporul ucrainean „pe măsură ce își dezvoltă democrația și economia”.
S-a relatat că Rusia ar fi exceptat de la embargoul asupra conservelor moldovenești producția unor fabrici din regiunea transnistreană. Potrivit Publika TV este vorba de fabrica de conserve din Camenca și întreprinderea agricolă Rustas, a căror producție ar fi fost apreciată pozitiv de serviciul fitosanitar al Federației Ruse. Fabrica din Camenca a încheiat cu comercianții ruși contracte de aproape cinci milioane de dolari, informează sursa citată. Rospotrebnadzor a sistat din 18 iulie livrarea pe teritoriul Federaţiei Ruse a produselor conservate moldoveneşti, motivând prin „încălcări ale legii în domeniul protecţiei consumatorilor, inclusiv nerespectarea cerinţelor de etichetare şi identificare a produsului, nepotrivirea greutăţii nete cu cea declarată pe etichetă”.
Şi agenţiile au mai relatat că s-au încheiat lucrările de anvergură la demontarea telefericului nefolosit dintre orașele Râbnița și Rezina peste Nistru, care devenise un pericol pentru siguranța publică. Încheierea lucrărilor principale a fost confirmată agenției IPN de ofițerul de presă al Serviciului Protecției Civile de la Chișinău, Liliana Pușcașu, care a spus că lucrările tehnice rămase, mai mărunte, se vor încheia și ele luna viitoare. Telefericul transporta pe vremea Uniunii Sovietice materie primă de la cariera din Rezina spre uzina de ciment din Râbnița, dar după două decenii de inactivitate risca să se prăbușească peste casele oamenilor. Înlăturarea lui prin cooperarea dintre Chișinău și Tiraspol a fost o prioritate a misiunii OSCE în Republica Moldova.
***
Europa Liberă: În Transnistria continuă discuţiile în jurul reformei fiscale. Guvernul tiraspolean propune să se renunţe începând cu 2016 la actualul sistem diferenţiat de impozitare a veniturilor instituţiilor şi să fie introdus, în locul acestuia, aşa numitul sistem clasic, alcătuit din trei impozite – pe venit, pe proprietatea persoanelor juridice şi Taxa pe Valoare Adăugată sau TVA, un sistem care a funcţionat parţial până anul 2000. Relatarea corespondentei noastre la Tiraspol Karina Maximova, rezumată şi prezentată de Diana Răileanu.
Iniţiatorii reformei consideră că măsura va permite să crească veniturile bugetare. Cele mai aprinse discuţii se poartă asupra introducerii TVA.
Şeful ministerului dezvoltării economice din regiunea transnistreană, Vladimir ArtEmenko, insistă că anume introducerea acestui impozit indirect va ajuta la stabilizarea bugetului deficitar. Totodată, el recunoaşte că reforma ar putea duce la creşterea preţurilor, aducându-le până la nivelul celor din Moldova şi Ucraina. Ivan Vataman, docent al Universităţii din Tiraspol este convins că trecerea la sistemul clasic de impozitare, dacă va avea loc, nu va fi una simplă:
„Introducerea sistemului fiscal clasic în cadrul legal va trezi atât reacţii negative, cât şi pozitive. Problema cea mare însă constă în faptul că introducerea TVA va duce la creşterea preţurilor pentru mărfuri şi servicii, respectiv, se va reduce cererea de consum. Şi, desigur, o problemă va fi lipsa de experienţă internaţională în trecerea de la un sistem ca al nostru la sistemul clasic de impozitare. Va fi o trecere complicată, grea, pe care încă nimeni n-a realizat-o.”
Producătorii transnistreni însă sunt extrem de critici. Vilor Ordin, care mulţi ani a condus gigantul industriei textile „Tirotex” spune că introducerea TVA se va răsfrânge negativ nu numai asupra sectorului de producţie, dar şi a economiei Transnistriei per ansamblu.
„Va fi extrem de rău. Acest lucru va însemna o distrugere totală a industriei noastre. Analogic vorbind, Japonia este tot o ţară mică a cărei economie se bazează pe fluxurile de import-export, dar nu adoptă TVA-ul. La ei se impozitează doar acel circuit pe care îl au. Acelaşi model îl urmează şi Statele Unite care, având un PIB şi posibilităţi imense, oricum nu trec la acest sistem. Cine şi când l-a introdus? Europa - unde azi, oriunde am merge, vom vedea centre financiare imense şi o mulţime de bănci. Noi nu avem nici măcar un centru financiar asemănător şi dacă noi vom merge pe această cale, atunci, în primul rând, noi nu vom putea să întoarcem banii întreprinderilor, care vor fi deja cheltuiţi. Dar cel mai important aspect este că la noi, astăzi, TVA este un impozit pentru cumpărători. Este un impozit pentru societate şi nu pentru întreprinderi cum ar fi să zicem într-o situaţie normală. Şi atunci când noi trăim ca nişte muritori de foame, a introduce sistemul TVA va însemna să subminezi întreaga economie.”
Potrivit specialiştilor comitetului de profil în Sovietul suprem, astăzi, presiunea fiscală asupra economiei transnistrene este de aproximativ 34 la sută - un indicator ce depăşeşte cu mult normativele pentru ţările cu economii în dezvoltare sau indicatorii ţărilor din regiune. În opinia lor, pentru a nu face experimente cu sănătatea şubredă a economiei transnistrene e mai bine ca întâi să fie cântărite toate argumentele pro şi contra introducerii reformei fiscale.
***
Europa Liberă: O tentativă a administraţiei lui Evgheni Şevciuk de a-şi realiza parţial planul reformei fiscale a fost respinsă recent de deputaţii Sovietului suprem. Despre oportunitatea reformei, l-am întrebat pe expertul economic de la Tiraspol, Serghei Melnicenko.
Serghei Melnicenko: „Puţină preistorie. Până în anul 2000, în Transnistria a funcţionat aşa-numitul sistem clasic de impozitare cu impozitul pe venit, impozitul pe proprietatea persoanelor juridice şi Tata pe Valoare Adăugată. Din 2000 s-a introdus un impozit de bază pentru veniturile întreprinderilor transnistrene şi s-au fixat anumite cote pentru diferite sectoare ale economiei. Anual, odată cu adoptarea bugetului, aceste cote erau revizuite. Dar din cauza deficitului bugetar permanent, cotele impozitelor pe venit, treptat, dar constant, erau majorate, ceea ce sporea presiunea fiscală, îndeosebi asupra sectorului de producţie. Datele ministerului de finanţe şi cele ale industriaşilor diferă cu 3 procente – ministerul spune că presiunea fiscală acum ar fi de 31 la sută, iar uniunea industriaşilor, antreprenorilor şi agrarienilor zice că acest indice ar fi de 34,5 la sută.
Anul trecut, guvernul a propus adoptarea unui cod fiscal în cadrul procesului de armonizare a legilor transnistrene cu cele ruseşti. Atunci s-a propus introducerea acestor trei impozite ale aşa numitului sistem clasic, argumentându-se că la principalii parteneri comerciali funcţionează un asemenea sistem. Dar iniţiativa guvernului a fost respinsă de Sovietul suprem, pe motiv că ea va creşte şi mai mult presiunea fiscală - deputaţii au indicat că nu impozitele trebuie majorate, ci să fie extinsă baza fiscală şi create condiţii pentru producători şi apariţia de noi locuri de muncă, etc.
Dar guvernul n-a renunţat la ideea reformei fiscale şi periodic revine cu aceste propuneri. La începutul lui septembrie, guvernul a venit în Sovietul suprem cu iniţiativa introducerii separate a celor trei impozite de bază. Primul impozit pe care guvernul l-a propus spre aprobare, separat de celelalte două, a fost impozitul pe proprietate a persoanelor juridice. Dar Sovietul suprem a respins şi această propunere. Motivul invocat de deputaţi a fost că antreprenorii care au proprietăţi nefolosite sau, spre exemplu, imobile pe care nu le folosesc, ca să nu plătească pe ele impozite, vor începe pur şi simplu să le vândă, deşi e dificil pentru că nu sunt cumpărători, sau pur şi simplu să le demoleze, ca să nu ofere motive pentru plata impozitului. Cam aşa au decurs dezbaterile. Guvernul însă a încercat să argumenteze că mărimea acestui impozit va fi de numai 0,1 la sută, pentru anul viitor, care să fie un an de tranziţie, ceea ce ar putea aduce venituri de 16 milioane de ruble pe care să le îndrepte spre renovarea infrastructurii locative. Însă din anul următor, impozitul ar urma să fie de 1,5 la sută, iar veniturile estimate de la colectarea acestuia – 255 de milioane de ruble. Dar aşa cum ştim deja, corpul de legiuitori, cu majoritate de voturi, a blocat această propunere.”
Europa Liberă: Ce pare interesat este că motivându-şi iniţiativa pentru introducerea impozitului pe proprietate a persoanelor juridice, guvernul şi administraţia lui Evgheni Şevciuk a invocat nevoia creşterii veniturilor la buget pentru modernizarea urgentă a sistemului energetic al regiunii. S-a spus că în legătură cu posibila construcţie într-un an, un an şi jumătate, a gazoductului South Stream, care va trece prin Marea Neagră şi va ocoli Ucraina şi Republica Moldova, ar putea interveni întreruperi în livrările de gaze. Cât de pertinent vi se pare acest argument?
Serghei Melnicenko: „Această temă a început să fie pedalată nu de guvern, ci a fost lansată acum o lună, o lună şi jumătate, astă vară, la o conferinţă de presă, de către preşedintele Evgheni Şevciuk. Esenţa-i următoarea. Din cauza relaţiilor tensionate între Ucraina, Uniunea Europeană şi Rusia, nu este exclusă varianta că transportarea gazului prin coridorul ucrainean va fi suspendată sau redusă într-un fel, va fi lansat gazoductul South Stream şi atunci, noi, care ne aflăm pe această ramificaţie a conductei – Izmail, Ananiev, Tiraspol – noi, Transnistria, desigur, putem să avem de suferit.
Ne putem aminti de recenta poveste din ianuarie 2009, când în decurs de 10 zile a existat o situaţie similară. Transnistria a consumat în acele 10 zile, într-un mod foarte raţional, gaze ce mai rămâneau încă în ţeava de tranzit. Atunci au fost probleme foarte mari în domeniul energetic. Reţelele noastre sunt foarte uzate, iar când lumea a început să consume mai multă energie electrică, reţelele numai rezistau.
Da, un asemenea risc există. Însă eu cred că nu se va admite repetarea unei asemenea situaţii şi, undeva, la nivel înalt, marii jucători geopolitici vor ajunge la o înţelegere. Dar, fără îndoială, pentru Transnistria pericolul există, fiindcă, în toţi anii de guvernare a fostului preşedinte Igor Smirnov, se considera că principala sa realizare a fost asigurarea completă cu gaze naturale a Transnistriei. Acest program, practic, a fost realizat, cu mici excepţii. Şi, este adevărat, pe de o parte, gazele naturale sunt un combustibil ecologic, foarte bun, şi pentru care noi, practic, nu plătim nimic...
Dar, pe de altă parte, revenirea la situaţia precedentă, la carburanţii solizi – păcură şi cărbune, practic, nu mai este posibilă. Un anumit potenţial poate că mai există, dar, per ansamblu, practic, a fost pierdut. Infrastructura a fost distrusă, tot s-a putut demonta a fost scos şi dus la fier vechi.
Deocamdată, posibilitatea de a folosi păcură şi cărbune o are Centrala electrică de la Cuciurgan, care şi-a adaptat anumite blocuri pentru combustibilii solizi. Centrala are capacitatea necesară de a-şi spori producţia, aşa încât să asigure Transnistriei cu energie electrică, dar nu dispune de infrastructura de depozitare.
Însă cea mai mare problemă va fi nu potenţialul sau capacităţile fizice de depozitare. Cea mai mare problemă va ţine de plăţile pentru acest combustibil. Întrucât noi nu plătim pentru gaze, dar ele vin pe ţeavă, noi le folosim. Dar păcura şi cărbunele le vom putea cumpăra doar cu plata în avans, altfel furnizorii n-o să ni le dea.
Asta-i în primul rând. Şi în al doilea rând, ţinând cont de situaţia din Ucraina, procurarea cărbunelui din acea regiune devine puţin probabilă.
Prin urmare, problema rămâne pe agenda zilei. Singurul lucru pe care l-au făcut autorităţile este elaborarea concepţiei privind securitatea energetică – au fost stabilite priorităţile şi anumite etape pentru asigurarea acestei securităţi energetice, inclusiv modernizarea reţelelor electrice, a reţelelor de gaze, modernizarea echipamentelor, a reţelelor termice, pe scurt, a întreprinderilor de importanţă vitală.
Europa Liberă: Opinia analistului economic din Tiraspol, Serghei Melnicenko.
Uniunea Europeană a declarat că nu poate bloca planurile Serbiei de a participa la construcţia gazoductului rusesc South Stream, aşa cum a făcut în Bulgaria, pentru că Serbia nu este în Uniunea Europeană. Bruxellesul spune că ţările din UE nu pot fi alimentate prin South Stream, atâta timp cât gazoductul încalcă regulile europene prin faptul că alţi producători de gaz, în afară de Gazprom, nu pot folosi gazoductul. Uniunea Europeană insistă asupra despărţirii producătorilor de gaz de distribuitori şi proprietarii gazoductelor, pentru a evita monopolurile. Acest impediment însă ar putea fi înlăturat dacă zona maritimă a gazoductului va putea fi definită drept „productivă”, ci nu „de tranzit”. Această variantă a fost discutată la Moscova de ministrul rus al energiei Alexandr Novak și de comisarul european pentru energie Gunther Oettinger. Gazoductul subacvatic prin care vor fi tranzitate 65 de miliarde m.c. de gaze pe an, va ocoli Ucraina, Moldova și România prin care acum trec gazele rusești spre Europa Centrală și de Sud. Ce schimbări vor surveni pentru Moldova, dacă proiectul rusesc South Stream va fi realizat? Sunt temerile Tiraspolului că ar putea rămâne fără gaze întemeiate? L-am întrebat pe expertul energetic de la Chişinău, Ion Preaşcă:
Ion Preaşcă: „Dacă se va construi South Stream-ul, Moldova şi regiunea transnistreană devin un fel de… în rusă-i „tupik” (fundătură), în sensul că pe aici n-o să mai treacă gaze de tranzit, şi noi rămânem doar cu livrările pe care le consumăm, dar de fapt ne pierdem importanţa pe care o avem pentru Rusia ca ţară de tranzit. Şi ceea ce zic ei, la Tiraspol, da există acest risc, dar nu-i clar, fiindcă construcţia South Stream este în suspensie, deoarece fără acordul Uniunii Europene nu este posibilă. În orice caz, situaţia cu gazoductul South Stream încă nu este clară. Şi Rusia, chiar dacă îl va contrstrui, asta nu înseamnă că ar putea sista complet tranzitul prin Transnistria sau Moldova. Dar acest risc există, el se poate întâmpla în 2015, până în 2018, se poate întâmpla aşa ceva – mă refer la faptul că ne vom pierde importanţa ca ţară de tranzit. Dacă vom avea contract, ei o să livreze. Pentru ce se construiește gazoductul South Stream – pentru livrări în Bulgaria, în ţările din Balcani şi în Europa de Sud-Est. La noi, tranzitul prin Moldova de la Gazprom unde se duce? În Bulgaria, Turcia, în cea mai mare parte, şi ceva în Macedonia şi Grecia – în aceste ţări. Şi atunci, fără tranzit, costurile de întreținere a reţelelor vor creşte, importanţa noastră va scădea şi, respectiv, va fi mai greu de negociat contracte mai bune cu Gazprom-ul, şi nu vom avea venit de la tranzit, fiindcă noi avem un anumit venit de la tranzit – mare, mic, dar el permite acum acoperirea costurilor de întreţinere a gazoductelor.”
Europa Liberă: Opinia expertului în domeniul energetic Ion Preaşcă.
***
Europa Liberă: Analistul Nicu Popescu de la Institutul de Studii de Securitate al Uniunii Europene de la Paris i-a spus Valentinei Ursu într-un interviu că, în timp ce Republica Moldova poate găsi alte piețe de desfacere decât cea rusă, Rusia nu poate fi înlocuită ca sursă viabilă de gaze. Republica Moldova nu are deocamdată alternativă, dar poate diminua puterea Rusiei de a folosi această pârghie pentru a-i influența viața politică. Valentina Ursu l-a întrebat pe expertul de la Paris şi despre impactul crizei ucrainene asupra situaţiei din Moldova.
Europa Liberă: Domnule Popescu, confruntarea ruso-ucraineană ar putea avea şi un sfârşit? Dacă da, e posibil să fie unul fericit? Pentru că ceea ce se întâmplă în zonă se răsfrânge nemijlocit şi asupra situaţiei din Republica Moldova.
Nicu Popescu: „Nu putem vorbi despre ieşiri fericite din acest război. Din păcate, situaţia din Ucraina duce la pierderi substanţiale şi politice, şi geopolitice, şi economice pentru, practic, toţi jucătorii implicaţi şi pentru Ucraina, în primul rând, dar şi pentru Rusia, şi pentru Occident, evident şi pentru Moldova, care este şi ea afectată deocamdată indirect. Bunăoară, dacă ne uităm chiar la Rusia, Rusia are de pierdut foarte mult atât economic, economia rusă deja este în scădere, ca și credibilitate internaţională, dar mai ales prin faptul că Rusia, practic, a pierdut perspectiva de a atrage Ucraina sau o bună parte a Ucrainei într-o cooperare decentă, ca să nu zic integrare cu Rusia pentru încă multe decenii. Rusia în criza recentă a obţinut Crimeea şi o influenţă în două oraşe ucrainene, Lugansk şi Doneţk, cu câteva suburbii, dar a pierdut influenţa sa în cea mai mare parte a unei ţări ca Ucraina, o ţară de peste 40 de milioane de oameni.”
Europa Liberă: Dar putem înţelege că preşedintele Federaţiei Ruse, domnul Putin, are de gând să creeze în aceste regiuni, în Donețk, în Lugansk, entităţi statale după exemplul Transnistriei?
Nicu Popescu: „Poate această idee este oarecum paradoxală, un scenariu transnistrean în Ucraina de Est ar fi scenariul cel mai pozitiv posibil. În condiţiile în care Ucraina nu are capacitatea şi nici forţa militară să recaptureze aceste teritorii şi evident că orice tentativă de recapturare ar duce la mii şi mii de pierderi de vieţi omeneşti, cred că existenţa unui conflict de tipul celui din Transnistria este o ieşire proastă, dar mai puţin proastă şi mai puţin negativă pentru Ucraina decât toate celelalte.”
Europa Liberă: Şi cum trebuie să înţelegem logica liderului de la Kremlin, domnul Putin, de ce în ultimul timp aduce atât de mulţi activişti transnistreni în regiunile Doneţk şi Lugansk ale Ucrainei?
Nicu Popescu: „Evident, foştii oficiali din regiunea transnistreană au şi experienţă, şi legăturile necesare în Rusia pentru a se plasa într-ul loc de frunte într-o regiune din Ucraina de Est, în care, după cum am văzut în ultimele luni, nu sunt lideri clari, nu există capacitate de gestionare a situaţiei clare. Pentru că, dacă ne uităm la liderii rebeliunii din Donețk şi Lugansk, vom vedea în ultimele luni că iniţial au venit moscoviţii pe prim-plan – Igor Ghirkin, Borodai, care era prim-ministrul aşa-numitei republici autoproclamate din Doneţk, şi Borodai este moscovit, şi nu am văzut lideri cât de cât credibili locali. Şi evident că, probabil, acest export de cadre transnistrene spre Doneţk denotă şi această lipsă de lideri, şi lipsă de capacitate a celor care au luat armele împotriva statului ucrainean, dar, iarăşi, sugerează faptul că o bună parte din acest conflict a fost provocat şi alimentat din exterior. Pentru că nu au fost suficienţi oameni, ca să nu mai zic lideri locali, care erau într-adevăr gata să lupte cu Ucraina.”
Europa Liberă: Între timp, liderii de la Tiraspol încearcă să acrediteze ideea că apar tensiuni din ce în ce mai mari între malul stâng şi malul drept. Pe ce s-ar baza ei?
Nicu Popescu: „Ştim din istoria recentă a Republicii Moldova că pentru Rusia contează nu atât Transnistria, cât Transnistria în calitate de pârghie de influenţă asupra restului Moldovei. Aceeaşi formulă este aplicată şi în Ucraina: Rusia nu doreşte doar Crimeea, Luganskul şi Doneţkul, Rusia îşi doreşte să folosească Doneţkul şi Luganskul în calitate de pârghii de influenţă asupra întregii Ucraine, care ar bloca şi limita capacitatea Ucrainei de a conduce o politică externă şi internă independentă. Atunci când acest lucru nu le reuşeşte, aşa cum s-a întâmplat în cazul Moldovei, Moldovei i-a reuşit să se delimiteze destul de clar de Transnistria şi să-şi continue parcursul său proeuropean prin implementarea reformelor, da, scârţâind, da, cu greu, da, cu o sumedenie de imperfecţiuni, dar Moldova merge înainte, a obţinut posibilitatea de a călători fără vize în UE, a creat o Zonă de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, ceea ce blochează legal posibilitatea de a adera la Uniunea Euroasiatică. Toţi aceşti paşi înseamnă că deocamdată Transnistria nu a putut fi folosită în calitate de frână pentru acest parcurs european al Republicii Moldova şi, evident, există tentaţia de a mai pune câteva lemne pe foc pentru a folosi Transnistria de o manieră mai distructivă şi mai agresivă în eforturile de a destabiliza Moldova.”
Europa Liberă: Se poate vorbi despre Moldova ca despre un stat care încearcă să depindă mai puţin de est, adică de resursele energetice pe care le importă din Federaţia Rusă, de piaţa de desfacere a Federaţiei Ruse, piaţa de muncă? Cum se vede această dependenţă sau independenţă?
Nicu Popescu: „În lumea modernă nu există independenţă totală de alte pieţe, alte centre de putere. Chiar şi o putere economică cum este China sau ca Rusia, sau ca Uniunea Europeană, sau Statele Unite, toate sunt foarte interdependente. Acum Rusia are de suferit, în pofida faptului că Rusia are rezerve de gaz şi petrol, Rusia are destul de mult de suferit din cauza sancţiunilor occidentale financiare, deocamdată introduse doar pe linia băncilor, care lovesc deja destul de mult în Federaţia Rusă. Deci, nu există independenţă totală în lumea globalizată de astăzi. Republica Moldova a făcut progrese semnificative în direcţia micşorării dependenţei de Rusia. Cel mai mare succes ţine de comerţul extern, or, în ultimul deceniu peste 50% din comerţul extern revine Uniunii Europene şi aproximativ 20% revine Rusiei. Deci, Rusia în linii mari şi-a pierdut pârghiile asupra comerţului extern al Republicii Moldova. Evident, loviturile comerciale ale Rusiei sunt dureroase, dar nu sunt letale. Evident, Moldova este mult mai vulnerabilă atunci când vine vorba de lucrătorii din Federaţia Rusă. Însă şi aici este greu să-ţi imaginezi totuşi că ruşii se vor porni să vâneze sute de mii de oameni cu paşaportul unui anumit stat. Evident, Rusia ar putea discrimina un număr relativ limitat de moldoveni, ar putea face mare agitaţie propagandistică din acest lucru, dar expulzări masive, probabil, nu sunt foarte posibile. Dar, evident, cel mai vulnerabil punct rămâne energia. Aici nu există soluţii pe termen scurt, nu există soluţii foarte rapide.”
Europa Liberă: Darea în exploatare a gazoductului Iaşi-Ungheni nu este o soluţie de moment?
Nicu Popescu: „Nu există o singură soluţie. Există zeci de mini-soluţii care, puse una lângă alta, creează o situaţie dependenţă scăzută. Deci, nici Europa Centrală deocamdată nu şi-a rezolvat problema securităţii energetice de Rusia. Rusia rămâne destul de prezentă şi influentă în multe ţări. Dar comparativ cu ultimii cinci ani, întreaga Europă Centrală, inclusiv Republica Moldova, au făcut niște paşi în direcţia micşorării dependenţei de Rusia. În Uniunea Europeană s-a adoptat aşa-numitul Pachetul III de liberalizare energetică, care a constrâns drastic influenţa instituţională a Gazpromului, influenţa monopolistă a Gazpromului în Uniunea Europeană, se investeşte destul de mult în infrastructură. Şi în cazul Republicii Moldova conducta Iaşi-Ungheni este un prim pas. Urmează ca Republica Moldova, dacă va avea voinţa politică, să implementeze Pachetul de energie III, care ar trebui, practic, să elimine sau să reducă influenţa monopolistă a Gazpromului via Moldovagaz asupra pieţei moldoveneşti. Dar dacă vrem să implementăm o strategie de mărire a independenţei energetice a Moldovei, atunci realizarea acestei strategii trebuie să o concepem pe o perioadă de șapte, opt sau zece ani. Aceste lucruri nu se schimbă într-un an sau doi.”
Europa Liberă: Bine, dar consumatorii de gaze naturale aşteaptă cu sufletul la gură de ceva timp totuşi în ţevile lor, cel puţin în localităţile din apropierea Prutului, să ajungă gazul românesc.
Nicu Popescu: „Trebuie să definim exact ce înseamnă securitatea energetică a Moldovei. Nu există deocamdată resurse alternative masive care ar substitui Gazpromul. Şi în aceste condiţii securitatea energetică a Moldovei înseamnă o situaţie în care Moldova continuă să cumpere gaz de la Gazprom, însă Gazpromul nu are posibilitatea şi marja de manevră să influenţeze politic Moldova, din cauza acestor vânzări de gaz. Acest lucru presupune faptul că Republica Moldova trebuie să aibă acces la alte resurse de gaz, în cazul în care Rusia sau întrerupe livrările de gaz, sau încearcă să le manipuleze. Anume din această perspectivă conducta Iaşi-Ungheni este importantă nu prin faptul că va substitui Gazpromul, ci pentru că îi oferă Moldovei posibilitatea să cumpere gaz în cazul unei crize. Evident, următorul pas, practic urgent, pentru Moldova, în primul rând este să extindă această conductă spre Chişinău. Deci, conducta Iaşi-Ungheni trebuie să devină conducta Iaşi-Chişinău. Pentru că anume la Chişinău este consumat cel mai mult gaz şi principalii consumatori sunt la Chişinău. Or, securitatea energetică se întăreşte atunci când se întăreşte securitatea celei mai mari părţi a consumatorilor de gaz. Şi în acest sens, conducta Iaşi-Ungheni este importantă din perspectiva faptului că este începutul unei conducte spre Chişinău, care ar trebui să devină o prioritate urgentă şi imediată pentru Republica Moldova.”
Europa Liberă: Şi cât de mult contează ca acest gazoduct să devină unul funcţional?
Nicu Popescu: „Acest gazoduct, în special la etapa actuală, este o poliţă de asigurare… Poliţa de asigurare o plăteşti, dar nu o foloseşti decât în cel mai rău caz. Aceasta este funcţia acestei conducte la această etapă. Evident că Moldovagaz, care este controlată de Gazprom, este un monopolist pe piaţa Republicii Moldova, înseamnă că chiar și în condițiile în care gazul din România ar fi mai ieftin, Moldovagaz ar putea să nu-l cumpere din motive neeconomice, din cauza faptului că Gazpromul încearcă să își mențină monopolul. Și din această perspectivă o demonopolizare a pieței Republicii Moldova, or, actualmente Republica Moldova și-a declarat intenția să liberalizeze piața de gaz până în 2020, ceea ce teoretic ar însemna că orice alte companii din alte țări ar putea să intre în Republica Moldova în calitate de furnizor de gaz. Și atunci când pe piața Republicii Moldova vor exista companii de gaz, altele decât Gazpromul, evident, interesul acestora ar fi să cumpere gaz din România. Interesul acestora de a cumpăra gaz din România ar fi mult mai mare decât interesul Moldovagaz. Deci, soluția securității energetice a Republicii Moldova ține atât de construcția infrastructurii, și anume a conductei Chișinău-Ungheni-Iași, dar și prin schimbarea instituțională și legală a pieței din Republica Moldova, astfel încât să avem în Republica Moldova potențiali cumpărători și furnizori de gaz, alții decât Moldovagaz.”
Europa Liberă: Gazprom, prin intermediul Moldovagaz poate da peste cap intențiile guvernului Republicii Moldova care a promis că totuși prin aceste țevi ale gazoductului Iași-Ungheni va curge cât de curând posibil gazul?
Nicu Popescu: „Totul depinde de gradul de voință politică a guvernului din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Ce înseamnă acest grad de voință politică?
Nicu Popescu: „Acest grad înseamnă că Moldovagaz este o societate moldovenească, înregistrată în Republica Moldova care trebuie să se conformeze legislației și reglementărilor emise de către guvernul și Parlamentul de la Chișinău. Și în acest sens, dacă va exista voința politică de a implementa și de a crea cadrul instituțional normal, atunci Moldovagaz va trebui să se conformeze acestui cadru. Evident, probabil, vor fi presiuni, evident, probabil, vor exista tentative de a întârzia aceasta, dar până a urmă totul ține de voința politică de la Chișinău.”
Europa Liberă: Domnule Popescu, ar fi o diferență între felul cum începe campania electorală pentru parlamentare acum și cum au fost campaniile precedente?
Nicu Popescu: „Din păcate, da. Practic, în toate campaniile anterioare viitorul țării și viitoarea dezvoltare a țării era mult mai discutată decât acum. Acum am impresia că principalele bătălii din campanie se dau pe terenul unor acuzații parțial fondate, dar deseori predominant nefondate în care gradul de negativism este mai mare decât anterior, în special în condițiile în care nu există o perspectivă clară și o explicație clară a modului ce au actorii politici actuali să ofere pe viitor cetățenilor Republicii Moldova. Nu mă refer la promisiuni false, dar mă refer la niște mesaje credibile: ce au de gând să facă pentru Republica Moldova și cu Republica Moldova. Majoritatea energiei actorilor politici, din păcate, pare să fie irosită de aruncatul cu noroi unul în altul.”
Europa Liberă: Analistul Nicu Popescu de la Institutul de Studii de Securitate al Uniunii Europene de la Paris.
Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.