Vine, se apropie cu paşi viforoşi noua campanie electorală. De fapt, dacă luăm în considerare fluturaşele electorale ticsite în cutiile poştale şi concertele organizate de politicieni, se poate spune că sîntem deja în campanie electorală.
„Cum va fi campania electorală 2014? Ce aşteptări ai?” m-a întrebat un vecin de circa 50 de ani, interesat încă de politică.
Nu i-am răspuns. Pur şi simplu am oftat, dînd din mînă a lehamite. Mă tem că nu mai am aşteptări. Campaniile electorale precedente m-au dezgustat şi m-au îngreţoşat într-atît, încît nici nu mai ştiu dacă am nevoie de încă o campanie electorală.
Mi se pare că de aceste campanii electorale au nevoie numai politicienii, cei care jinduiesc să devină conducători. E foarte puţin probabil că de campaniile astea au nevoie simplii muritori. Dacă de ele aveau nevoie oamenii simpli, trăiam pesemne într-o altă ţară, nu în RM. Oamenii simpli se duc să voteze mai cu seamă pentru a nu permite „răului mai mare” să învingă.
Datele problemei sînt mai mereu aceleaşi. În funcţie de alegerea oamenilor, se schimbă niţel vectorul politic, dar mişmaşul-corupţia-evaziunea fiscală rămîn invincibile. În funcţie de alegerea cetăţenilor, conducătorii sînt mai filoruşi sau mai occidentaloizi. Dar societatea rămîne dezagregată, lipsită de valori şi de repere morale, dominată de cultul banului. Bunul-simţ e luat în derîdere şi considerat un indiciu al prostiei.
Există părerea fermă, rostită mai cu seamă de reprezentanţii din arena politică, părerea că cetăţeanul prin votul lui poate schimba lumea din jur. Nu zic că e imposibil. Dar luînd în considerare transformările structurale de la 1991 încoace, am impresia că lumea din jurul cetăţeanului moldovean se va schimba nu mai devreme de anul 2050…
