Pe parcursul ultimului an, Asociaţia Motivaţie a evaluat după criteriul de accesibilitate pentru utilizatorii de scaun rulant 188 de clădiri din Municipiul Chişinău şi 153 din oraşele Hânceşti , Cahul şi Edineţ. Rezultatele cercetărilor au fost incluse pe o hartă a accesibilităţii, astfel încât persoanele cu dizabilităţi locomotorii, înainte de a ieşi din casă, să ştie care sunt instituţiile de menire publică în care vor putea intra. Relatează Tamara Grejdeanu.
Statistica evaluării clădirilor din Chişinău arată că persoanele cu o mobilitate redusă ar avea acces nestingherit în cazul a 12% din edificii. 15 la sută sunt parţial accesibile, iar celelalte, adică marea majoritate nu sunt dotate cu rampele necesare pentru a face posibilă intrarea în clădire. După ce au constatat existenta acestor bariere fizice de integrare, membrii asociaţiei au trimis zeci de demersuri în adresa instituţiilor de stat pentru a cere o adaptare a infrastructurii. În speranţa unei reacţii pozitive, organizaţia s-a angajat să ofere consultanţă privind modul în care trebuie să fie construită o rampă accesibilă, însă cele mai multe solicitări au rămas fără răspuns, spune Ludmila Iachim, directoarea proiectului:
„Noi am primit răspunsuri doar de la 14 instituţii şi de fapt, trei reprezentanţi ai instituţiilor au cerut implicarea noastră în a-i consulta, de exemplu ce modificări pot să facă ei. Până la moment nu avem încă nici un rezultat, să zicem că s-au făcut rampe sau s-a încercat ceva. A rămas doar la nivel de informare şi comunicare. Au fost câteva instituţii care au spus că clădirea lor are acces după standarde, dar de fapt are două şine.”
Harta accesibilităţii pentru celelalte trei regiuni: Hânceşti, Cahul şi Edineţ este aproape identică cu cea din Chişinău. Cele mai multe clădiri de utilitate socială, pe care le-au verificat utilizatori ai scaunului rulant au trepte înalte la intrare sau şine metalice inaccesibile. În cadrul aceluiaşi proiect, separat, voluntarii asociaţiei au mers la Centrele medicilor de familiei din toate sectoarele capitalei. Ion Emilian, specialist ajustări spaţii constată că doar o clădire este amenajată corespunzător şi ar permite vizita la medicul de familie:
„Cinci din cele şapte evaluate nu aveau măcar nici rampă la intrare. Unul avea rampă care putea fi utilizată iar la un Centru al medicilor de familie am găsit o rampă prin spatele clădirii, care era greu de găsit, poate doar persoanele care cunosc şi merg foarte des ar putea să ştie despre rampa respectivă, care poate fi utilizată doar cu ajutorul unei persoane.”
Din cauza acestor bariere fizice, persoanele cu nevoi speciale continuă să se simtă beneficiari şi nicidecum persoane cu drepturi gale în societate. Deşi sunt apăraţi de lege, deocamdată nimeni nu s-a încumetat să-şi caute dreptatea în instanţă.
Aceeaşi lege, care apără drepturile persoanelor cu dizabilităţi prevede şi sancţiuni pentru administratorii de clădiri, unde nu sunt rampe de acces. Amenda pentru această scăpare este de circa 20 de unităţi convenţionale, echivalentul a 400 de lei moldoveneşti. Ludmila Iachim spune că cei taxaţi, aleg mai degrabă să plătească amenda, decât să facă o adaptare a clădirii, mai ales că Inspecţia în construcţii nu face verificări repetate:
„Unii proprietari sunt de acord să plătească amenda şi cu asta s-a închis toată problema, dar nu este corect, părerea noastră. Noi optăm pentru a schimba anume acest lucru în legislaţie, ca amenzile să fie în aşa măsură, atât de usturătoare, ca persoanei să-i fie frică să facă pasul acesta, adică dacă are posibilitate, să facă reparaţie iar când se dă o clădire în exploatare să facă acces.”
În atelierele proiectului au fost implicaţi şi specialişti de la Ministerul dezvoltării regionale şi construcţiilor, arhitecţi dar şi reprezentanţi de la Inspecţia de Stat în Construcţii. Membrii organizaţiei recunosc că în cazul multor clădiri vechi
este practic imposibil de construit rampe, dar de ce apar clădiri noi, fără infrastructură accesibilă, se întreabă ei. Răspunsul este lesne de imaginat: îşi fac efectul lacune legislative sau şi mai probabil mituirea celor care eliberează autorizaţii.
