Cotidianul „Adevărul” reproduce un interviu acordat de profesorul universitar de științe politice Marius Văcărelu publicației electronice „Epoch Times”. Întrebările se referă la consecințele pentru Rusia, pe termen scurt și mai puțin scurt, ale agresiunii asupra Ucrainei.
Politologul consideră că apariția mai multor Transnistrii în Estul Ucrainei, adică a mai multor entități cvasi-statale nerecunoscute pe plan internațional e de natură să creeze probleme Moscovei. Rusia ar fi obligată să susțină financiar aceste regiuni, lucru deja complicat, poate chiar imposibil dacă se ia în calcul că reconstrucția infrastructurii distruse în războiul dus de separatiștii pro-ruși va costa foarte mult în Lugansk, de pildă.
Pe de altă parte, protestele anti-Putin, deși încă inofensive, ar putea lua amploare, declară Marius Văcărelu la „Epoch Times”. Vine iarna, rubla se devalorizează, importurile de alimente vor trebui să crească, iar zonele din Estul Ucrainei, neclare ca statut, pot deveni zone de graniță prea puțin controlabile.
Contrabanda va crește, multe mărfuri ar putea intra în Federația Rusă fără să fie plătit impozit statului ș.a.m.d. Această lecție Rusia ar fi învățat-o deja, inclusiv din experiența cu Transnistria.
Reporterul de la „Epoch Times” îi cere univesitarului român părerea și asupra consecințelor amânării cu un an a intrării în vigoare a acordului de liber schimb pe care Ucraina l-a semnat la Vilnius. Uniunea Europeană, crede Văcărelu, ar fi avut în vedere să oblige Rusia să revină la gânduri mai bune, măsurând în acest interval daunele produse de sancțiunile occidentale.
Ucraina deține încă o armă redutabilă, chiar dacă ar fi s-o folosească și ea cu costuri mari: ar putea să blocheze complet conductele de gaz prin care Rusia exportă către Europa. Concluzia expertului român este totuși una îngrijorată: așa stând lucrurile, Marius Văcărelu se teme că lui Vladimir Putin nu-i mai rămâne decât o singură variantă: să readucă într-un fel sau altul toată Ucraina în sfera de influență a Rusiei, dat fiind că aducerea ei pe bucăți are deja dezavantaje multe și greu controlabile.
În ediția online a săptămânalului „22”, Melania Cincea discută apropierea insistentă a guvernului de la București, condus de social-democratul Victor Ponta, de China. Ponta a vorbit des în ultima vreme despre un parteneriat strategic al României cu China, deși România are unul în vigoare cu Statele Unite. Nu a oferit nicio explicație asupra rostului și conținutului unei asemenea înțelegeri.
Autoarea analizei enumeră contactele lui Victor Ponta și ale miniștrilor săi cu Beijingul în numai doi ani de guvernare: ritmul este unul fără precedent. Este remarcat și mesajul pe care, din Statele Unite, i l-a transmis recent vicepremierului chinez care făcea o vizită la București: regretă că nu i-a putut strânge mâna personal.
„Cuvinte pe care nu i le-a transmis şi Victoriei Nuland, adjunctul secretarului de stat american, în timpul vizitei sale în România, în ianuarie”, când premierul român a evitat să o întâlnească, deși nu avea nicio altă întâlnire programată în agendă. „Punerea cap la cap a acestor aspecte, scrie în „22” Melania Cincea, converge spre întrebarea dacă nu cumva Puterea de la Bucureşti începe să forţeze Parteneriatul Strategic cu SUA”.
De aceeași slăbiciune ostentativă pentru China a scris zilele acestea, pentru site-ul Inliniedreaptă, și George Râpă. El își amintește lucruri chiar mai vechi: Victor Ponta iubește atât de mult China încât s-a și căsătorit la Beijing.
