Vladimir Putin își pregătește expansiunea din spațiul post-sovietic și controlul asupra fluxurilor informaționale din statele europene de mai bine de un deceniu, este una concluziile unui seminar internațional despre integrarea europeană organizat la Vilnius în Lituania de către Centrul lituanian pentru studii est-europene. La acest seminar participă experți și jurnaliști din R. Moldova, Ucraina și Georgia. Relatează de la Vilnius corespondenta Europei Libere Lina Grâu.
Propaganda rusească, cea despre care se spune că a adus războiul în mințile oamenilor din Ucraina cu mult timp înainte de a veni ostașul rus, este un fenomen care intră din ce în ce mai mult în atenția autorităților și publicului din statele învecinate Rusiei, și chiar și a unor țări din Europa Centrală și de Vest.
Expertul lituanian Nerijus Maliukevicius, profesor la Universitatea din Vilnius, spune că Rusia lui Vladimir Putin își pregătește expansiunea din spațiul post-sovietic și controlul asupra fluxurilor informaționale din statele europene de mai bine de un deceniu.
„În ultimii 10 ani Putin a mers în spațiul mediatic din statele europene, a creat acolo rețele comucaționale – trusturi media, rețele de jurnaliști pe care îi poate influența, etc – pentru a crea un mediu pe care să-l poată domina și să-și poată implementa strategiile de genul Russkii Mir, Norovorosia etc... Proiectul Novorosiei este un exemplu perfect despre cum poți crea dintr-un concept virtual un război real, prin intermediul controlului informației și a rețelelor de comunicare și sociale. Victor Iușcenko încă în 2008, când era președinte, a spus că pentru Ucraina amenințarea cea mai mare este expansiunea informațională a Rusiei, care îi va permite să obțină controlul și influența asupra publicului. Altceva este că nu a fost conștientizată adevărata gravitate a acestui fenomen. În plus, Rusia a reușit să destabilizeze situația din Ucraina și să scindeze clasa politică inclusiv prin intermediul schemelor de corupție”.
Nerijus Maliukevicius mai semnalează că propaganda lui Vladimir Putin folosește în secolul XXI aceleași metode pe care URSS-ul îl folosea în anii 70-80 în raport cu vecinii săi, de exemplu cu Finlanda:
„Practicile propagandistice rămân încă din perioada sovietică. Am exemplul Concepției cu privire la lucrul propagandistic al URSS pe direcția Finlandei, document din 1986. Acesta a fost scos din arhivele sovietice de disidentul Vladimir Bukovski. Aici se menționează aceleași momente care sunt valabile și în contextul actual – organizarea de activități festive cu ocazia unor evenimente ale trecutului sovietic, accentul pe lucrul cu tinerii prin metode inovative, obținerea accesului la TV, inclusiv prin rețelele de cablu. Deci, aceleași concepții care cândva erau numit agitație și propagandă sunt acum reutilizate sub conceptul de soft-power sau război informațional.”
Una din cele mai eficiente metode de anihilare a efectelor propagandei, spune Nerijus Maliukevicius, foarte eficientă în Țările Baltice, sunt rapoartele periodice ale serviciilor de securitate naționale, care fac publice periodic organizațiile, instituțiile și persoanele ce acționează în țările respective în interesul și cu finanțarea Federației Ruse. Informația este publică și este oferită mass mediei și constituie un mecanism eficient care atrage atenția societății, chiar dacă uneori se lasă cu scandaluri.
În plus, amintește expertul lituanian,Țările Baltice au și experiența interzicerii redifuzării posturilor rusești de televiziune pe teritoriul național. Nerijus Maliukevicius combate argumentul potrivit căruia ceste acțiuni ar prejudicia principiul libertății presei:
„Principiul libertății presei este unul intangibil. Altceva este cu libertatea discursului instigator la ură, a limbajului criminal și a apelurilor la violență. Dumneavoastră lăsați criminalii să se plimbe liber pe stradă, sau îi încurajați pe cei care contrafac alimente sau haine ale unor companii cunoscute? Același principiu se aplică și informației. Acesta a fost și principiul care a stat la baza interzicerii posturilor TV rusești în țările Baltice”.
Europa, spune expertul lituanian, trebuie să înțeleagă că securitatea informațională este similară securității energetice – la fel cum trebuie să cauți surse de gaze și energie electrică alternative celei rusești, la fel trebuie căutate și generate noi fluxuri informative. Vecinii Rusiei și Europa trebuie să învețe din experiența tristă a Ucrainei și să genereze pârghii de rezistență informațională și de informare obiectivă.
