Despre fenomentul migrației forței de muncă și formarea diasporei moldovenești

Douăzeci și cinci la sută din produsul intern brut al Moldovei este reprezentat de remitențe, ceea ce plasează țara pe locul patru în lume în topul dependenței economice de banii trimiși de cetățenii care lucrează în străinătate. Despre fenomenul migrației forței de muncă și formarea diasporei moldovenești vorbim la acest sfârșit de săptămână.

Potrivit Buletinului de migrație și dezvoltare publicat recent de Banca Mondială, în clasamentul țărilor cu cele mai mari remitențe, după volumul total al acestora, Moldova este pe locul 58, dar Banca Mondială atrage atenția că statele mai mici sunt cele mai dependente de aceste remitențe întrucât au un PIB mai mic și remitențele au o pondere mai mare în economia lor. În sudul Moldovei, la Leova, am aflat de la trecătorii întâlniți ocazional în stradă că mulți sunt plecați peste hotare, cu precădere în statele membre ale Uniunii Europene și în Federația Rusă.

– „Toţi copiii mei sunt peste hotare, la Moscova. Nu le-am permis, dar s-au dus de nevoie.”

Europa Liberă: Copiii dumneavoastră unde sunt?

– „Una în Germania, alta în Italia.”

Europa Liberă: Şi credeţi că mai revin?

– „Poate da, dar poate nu.”

Europa Liberă: Ai dumneavoastră copii sunt acasă?

– „Nu. Cei care sunt mai deştepţi, mai descurcăreţi pleacă peste hotare. La ţară rămân oamenii bătrâni, bolnavi, nevoiaşi.”

– „Multă lumea va pleca. E greu la sat. Leafa e mică.”

– „Copiii sunt plecaţi. Şi soţul mulţi ani a lucrat peste hotare, acolo a câştigat bani. Aici nu văd ceva bun.”

– „Eu azi aş pleca peste hotare.”

Europa Liberă: Dacă ar fi să alegeţi între a pleca şi a rămâne?

– „Tot mai bine este acasă, fie pâinea cât de rea.”

Europa Liberă: Unde îţi vezi viitorul?

– „Peste hotare. Aici nu-ţi poţi asigura traiul aşa cum doreşti.”

Europa Liberă: Şi dacă pleacă toţi?

– „Moldova rămâne fără populaţie. Foarte mulţi au plecat deja, toţi tinerii pleacă.”

Europa Liberă: Cum se opreşte acest exod?

– „Este foarte greu, nu avem locuri de muncă.”

Europa Liberă: Aveţi pe cineva peste hotare?

– „Am pe cineva la Sankt-Petersburg, face un popas, câţiva dolari şi îi aduce acasă.”

Europa Liberă: Ce credeţi despre aceşti oameni care pleacă peste hotare?

– „Nu e bine. Rămân copiii ai nimănui.”

Europa Liberă: Continuă lumea să plece...

– „Se duc fiindcă nu pot întreţine familia. Soţul e plecat la Moscova.”

Europa Liberă: Copiii dumneavoastră vor rămâne în Moldova?

– „Slabă nădejde. Fiindcă e tare greu. La noi o parte trăiesc, dar altă parte supravieţuiesc de azi pe mâine.”

– „Eu am trei copii şi toţi sunt plecaţi peste hotare, în Italia, Franţa.”

– „Portugalia, Spania...”

– „Trăiesc mai bine copiii.”

Europa Liberă: Viitorul copiilor dumneavoastră unde îl vedeţi?

– „Peste hotare.”

– „Satul încă e departe de ceea ce trebuia să fie. Este foarte greu de trăit la ţară cu salariu mic, cu copii şi fără condiţii şi la serviciu, şi acasă.”

– „Regret foarte mult că sunt plecaţi. Duc dorul de casă, duc dorul de părinţi, dar aşa este situaţia, aşteaptă un trai bun în Moldova şi atunci se întorc acasă.”

Europa Liberă: Cine trebuie să facă acest trai bun?

– „Conducerea.”

– „Sigur. Populaţia alege conducerea, dar ne dezamăgesc.”

– „Când începe campania electorală, pe toate drumurile vezi maşini, gazete, bani plătiţi. Dar când ajunge în fotoliu se gândeşte la dânsul, nu la mine.”

– „Lui acum îi este la gât să-l aşezăm pe scaun, să-i fie comod. Dar când ajungi...”

Europa Liberă: Dar de ce vă lăsaţi manipulaţi şi nu alegeţi grâul de neghină?

– „Suntem bătrâni.”

Europa Liberă: Dar bătrânii se gândesc la viitorul copiilor...

– „E greu. Trebuie o bâtă mare.”

Europa Liberă: Moldoveanul mai mult se văicără, mai mult oftează...

– „E mentalitatea oamenilor. Şi trebuie schimbată mentalitatea.”

– „Cred că se vor gândi conducătorii statului şi vor face în aşa fel ca să nu plece tineretul. Să deschidă noi întreprinderi, pentru a primi toate alocaţiile din ţările străine şi pentru a le folosi pentru dezvoltarea economică a statului şi pentru prosperarea naţiunii noastre.”

Europa Liberă: Dumneavoastră dacă ar fi să alegeţi între a pleca şi a rămâne?

– „Aş pleca împreună cu soţul şi copiii, numaidecât aş pleca. Ştim ce înseamnă lumea capitalistă. Este o dezvoltare prosperă şi rapidă pentru norod.”

Europa Liberă: Ce viitor preziceţi satului, republicii, copiilor?

– „Vrem un viitor mult mai bun.”

Europa Liberă: Dar cine face acest viitor?

– „Noi trebuie să-l facem. Începând de la primar, toţi trebuie să ne străduim. Nu ştiu ce se întâmplă la ziua de azi, dar nu prea se reuşeşte. Se spun multe, nu se îndeplinesc, dar trebuie să se îndeplinească. Trebuie să fie stăpân în casă, să batem în căciulă.”

– „Dacă vom fi sănătoşi noi şi copiii noştri, şi nepoţii noştri şi vom alege cu înţelepciune... Dacă voi vedea că el trage la mine cu un ochi, eu voi trage cu doi, am să zic că acesta trebuie susţinut nu patru ani, dar opt. Am să le zic copiilor să vină acasă. Dacă va fi la noi în ţară azi gazificare, mâine apeduct, poimâine drumuri bune, atunci nici lumea nu se va descuraja şi să plece peste hotare. Noi am rămas în sat, aici a trăit bunelul meu, bunica mea, tatăl meu, mama mea, trebuie să rămânem şi noi.”

Europa Liberă: Ce părere aveţi despre acest exod?

– „Eu cred că este bine. Plecând, omul mai vede cum se trăieşte în alte părţi. Când se întoarce vrea, cum i-a plăcut acolo, aşa să trăiască şi acasă. Aceasta e bine. Cu părere de rău, mulţi fug de răspunderea de familie. Locul unde te-ai născut te atrage. Peste un an, peste doi, peste zece, peste cincizeci de ani rezolvăm problemele, iar populaţia le cere nu mâine, astăzi vrem să le soluţionăm. Totuşi, vor fi soluţionate şi populaţia, încetişor, nu va veni toată înapoi, dar vreo 10-15%, după părerea mea, va rămâne peste hotare. S-au speriat de problemele care sunt aici, s-au obişnuit ca numai cineva să le soluţioneze şi nu doresc să-şi pună umărul ca ţara lui, satul lui, neamul lui să fie şi el mai prosper.”

Europa Liberă: Dumneavoastră ce aţi face? Veţi pleca sau veţi rămâne în Moldova?

– „Eu nu mai plec nicăieri. Am lucrat 40 de ani şi degeaba i-am lucrat în colhoz şi acum nu se uită nimeni la mine.”

– „Credem că totul va fi bine.”

– „Este un cântec de Gheorghe Ţopa – „Veniţi acasă, măi copii”.”

– „Ţara noastră va prospera, se va ridica şi vor veni copiii noştri acasă.”

*

Moldovenii plecați în alte țări pentru a-și asigura traiul lor și al familiei nu vorbesc neapărat și despre înstrăinare. La Valea Trestieni, o localitate de prin părțile raionului Nisporeni, am discutat cu Mihai Gherghircic, stabilit de ceva vreme cu traiul împreună cu familia tocmai în Canada.

Mihai Gherghircic: „Dorul de casă întotdeauna există, fiindcă este mama, tata, fraţi, surori, neamuri, amintiri. Şi te strădui permanent să revii la valorile care ţi-au fost cultivate de mic copil. Dar sunt anumite realităţi care te pun la anumite încercări şi desigur că eşti tentat să mergi acolo unde te vei simţi mai bine. Nu ştii unde este mai bine până nu încerci.”

Europa Liberă: Cum aţi ales Canada? De ce Canada?

Mihai Gherghircic: „Canada am ales-o mai mult din punct de vedere profesional, luând în consideraţie că am studiat finanţele un pic mai avansat în Europa, m-am întors în Moldova, am lucrat asupra unor proiecte, dar am văzut nivelul de dezvoltare foarte jos, eram supracalificat pentru nivelul serviciilor care aici ar putea să se utilizeze. Şi am realizat că va dura prea mult, cel puţin să-mi creez o carieră, am hotărât să plec în Canada, fiindcă sistemul financiar acolo este mult mai avansat şi pot să-mi implementez cunoştinţele şi să fac lucruri care într-adevăr îmi plac şi pentru care am studiat şi am văzut că am rezultate.”

Europa Liberă: Astăzi lucrezi în Canada conform specialităţii?

Mihai Gherghircic: „Da. În a treia bancă în Canada ca mărime, este o bancă internaţională destul de mare, lucrez pe specialitate, sunt risk manager, în Departamentul Risk Management. Este foarte interesant, îmi place ceea ce facem acolo. Din păcate, ştiu că în Moldova nu se implementează aşa lucruri şi în viitorul apropiat cred că nu vor începe. Probabil, acum, când se intră în Europa şi se schimbă legislaţia, în general legislaţia devine mai comună, şi, respectiv, cerinţele vor fi...”

Europa Liberă: ...pentru respectarea buchii şi spiritului legii.

Mihai Gherghircic: „Numaidecât.”

Europa Liberă: Cât de mult contează ca buchea și spiritul legii să funcționeze, de la opincă până la vlădică? Adică dacă e pedepsit cel de jos că a încălcat legea, să fie pedepsit și cel de sus. Cât de mult contează acest aspect?

Mihai Gherghircic: „Omul trebuie să aibă încredere în lege, fiindcă atunci când ai încredere în lege eşti liniştit, aceasta îți dă un spirit de securitate, un confort intern şi extern nu numai pe plan personal, dar şi asupra familiei, se creează un ecosistem în care poţi face liniştit mai multe lucruri, poţi să te gândeşti să te dezvolţi mai departe şi mai rapid. Omul ar trebui să se simtă confortabil într-un sistem în care legea lucrează şi aceasta dă siguranţă. Siguranţa foarte mult înseamnă.”

Europa Liberă: Te-ai stabilit împreună cu familia, cu nevasta şi doi copii în Canada. Aţi pus pe cântar că ar fi mai bine să rămâneţi în Canada sau să reveniţi în Moldova. Şi ai spus că deocamdată oportunităţile, beneficiile, avantajele sunt mai mari să rămâi acolo.

Mihai Gherghircic: „Luând în consideraţie efortul pe care l-am depus pentru a obţine rezultatele la care suntem acum, din punct de vedere al carierei, inclusiv la familiei, şi bunăstării, noi am hotărât că pentru moment suntem într-o zonă de confort şi plus copiii. Noi ne străduim să-i educăm în spirit moldovenesc, să discutăm acasă în limba română, să le povestim multe lucruri ce ţin de tradiţiile moldoveneşti, mâncarea foarte bună şi multe alte elemente care este normal copiii să le ştie. Acum încă sunt mici, dar noi în fiecare an trimitem copiii la bunei în Moldova, să fie în primul rând alături de familia din Moldova şi, respectiv, să nu uite limba şi să mai înveţe câte un pic.”

Europa Liberă: Dacă şi copiii voştri se integrează în Canada şi preferinţa lor este să rămână acolo, voi, ca părinţi, rămâneţi împreună cu copiii?

Mihai Gherghircic: „Cred că da, probabil. Te strădui să nu-i laşi singuri acolo, dar totuşi să aibă şi ei o bucăţică de familie alături. Fiindcă, iarăşi, este chestia de stabilitate. Dacă tu eşti sigur că ai post de lucru şi primeşti un salariu care îţi permite o viaţă decentă, inclusiv plata casei, educaţia copiilor, îţi mai pui un ban pentru viitor, de exemplu pensia adiţională pe lângă ceea ce statul oferă. Totul este simplu.”

Europa Liberă: Cu ce ochi te uiţi la moldovenii care continuă să vină să se stabilească cu traiul în Canada?

Mihai Gherghircic: „Unii se stabilesc cu succes, alţii un pic mai încet. Dar până la urmă, oricum, societatea este creată în aşa fel că ei se străduie să integreze fiecare persoană care doreşte să emigreze în Canada. Dar, iarăşi, nimeni nu-ţi dă totul deodată, fiecare trebuie să depună anumit efort şi să se străduie să studieze despre ţară, despre obiceiuri, despre legi, în general comunitatea, ca să contribuie la dezvoltarea ţării. Şi, respectiv, este un lucru normal, când fiecare om primeşte la început, apoi, cu timpul, dă înapoi. Prin a da înapoi, am în vedere că participă la diferite activităţi de voluntariat, activităţi de caritate, susţine diferite proiecte în medicină, de exemplu, pentru combaterea cancerului ş.a. Sunt foarte multe evenimente. Chiar legile canadiene spun că cetăţeanul canadian trebuie să ştie că una dintre responsabilităţi este să lucreze în spiritul comunităţii şi să ajute.”

Europa Liberă: Care sunt trei calități comune pentru moldoveni și canadieni și trei defecte ale unei și altei națiuni?

Mihai Gherghircic: „Canadienii și moldovenii sunt muncitor, lucrează mult și se străduie să obțină rezultate. În al doilea rând, sunt ospitalieri, moldovenii sunt deschiși și canadienii, la fel, se străduie să te accepte așa cum ești, și acesta e un lucru bun. Despre neajunsuri, câteodată îmi par moldovenii un pic mai

pesimiști și canadienii sezonieri sunt pesimiști fiindcă la ei mereu e frig. Creduli, cred că acesta e un neajuns al moldovenilor. Canadienii sunt foarte încrezuţi în democraţie şi în legi. Pentru ei este o mândrie că au creat o societate în care legea lucrează şi ei sunt foarte mândri de rezultatele care se produc. Sper că şi în Moldova cu timpul se va crea mentalitatea omului de rând, care să dorească ca legea să lucreze, să fie un sistem judiciar puternic şi echitabil, oamenii să fie răsplătiţi după meritul lor şi eforturile pe care le depun zi de zi. Eu sunt optimist în privinţa aceasta.”

Europa Liberă: Dintr-o parte fenomenul care se numeşte corupţie cum îl vedeţi? Cum credeţi că scapă Moldova de marii corupţi?

Mihai Gherghircic: „Iarăşi, legea trebuie nu numai să fie scrisă bine, dar ea trebuie să fie şi implementată, să fie respectată. La noi poate sunt anumite legi bune, dar nu sunt până la capăt implementate, ceea ce, încetişor, strică din credibilitatea sistemului.”

Europa Liberă: În Canada se aud exemple de felul că este mituit un funcţionar public, că a fost plătit un judecător pentru ca să fie câştigat un dosar?

Mihai Gherghircic: „Nu am auzit astfel de cazuri, în general cu mituirea, dar, de exemplu, sunt multe cazuri când politicienii pleacă din posturile lor dacă ei fac nişte acte care nu sunt demne de postul pe care îl reprezintă. Şi aceasta poate să nu fie numaidecât corupţie. Sau, de exemplu, un act foarte rău în societatea canadiană este rasismul şi dacă o persoană, nu numai politician, orice persoană, şi-ar permite să spună ceva foarte urât despre altă persoană, cu elemente de rasism ar primi pedeapsă aspră nu numai din punct de vedere al legii, dar şi din punct de vedere al societăţii. Lumea s-ar uita rău la ei, reacţia ar fi foarte negativă. Lumea se străduie să meargă după anumite reguli, după anumite norme etice şi aceasta este important.”

Europa Liberă: Ai lipsit ceva timp din Republica Moldova. La revenire ai găsit-o aşa cum ai lăsat-o?

Mihai Gherghircic: „Am fost surprins plăcut de anumite schimbări, drumurile un pic s-au îmbunătăţit. Cel mai tare mi-a plăcut, am discutat cu soţia, am văzut mai multe zâmbete pe stradă, lumea începe să fie mai optimistă, cât de cât să apară zâmbete pe faţă, să nu fie atât de încordaţi şi stresaţi. Este un lucru foarte pozitiv, care are de a face cu atitudinea oamenilor. Atitudinea, sper, se schimbă încetişor. Republica Moldova a semnat regimul liberalizat de vize cu Uniunea Europeană, ceea ce va permite multor oameni să călătorească şi să-şi creeze anumite opinii despre lucruri pe care în trecut nu au putut să le vadă şi să poată compara fără a fi influenţaţi de altcineva, dintr-o parte. Şi cred că aceasta va aduce încă mai mult progres în continuare. Este destul de optimist.”

Europa Liberă: Bine, dar totuşi opţiunile moldovenilor se împart, practic jumătate dintre ei şi-ar dori ca ţara să meargă cu Vestul, altă jumătate ar vrea ca Moldova să rămână alături de Rusia, într-o altă uniune decât cea europeană, în Uniunea Vamală. Dezbinarea societăţii are un impact asupra viitorului statului?

Mihai Gherghircic: „Eu m-aş mira să văd doar o opinie, care să fie într-o direcţie sau alta. Aceasta nu ar fi corect, ar aduce suspiciuni. Dar oricum, cred că luând în consideraţie că noi am încercat partea estică, ceea ce ţine de ultimii mulţi ani, cred că

este momentul să încercăm ceea ce ne oferă şi Vestul, ca să putem să comparăm şi lumea să poată lua anumite decizii. Oricum este important mereu să ai relaţii bune cu vecinii şi să te înţelegi. De altfel, nu este bine când apar situaţii de conflict. La moment, totuşi, vectorul european al Republicii Moldova este o direcţie bună şi trebuie de încercat şi de văzut ce beneficii ne va aduce şi ce alte oportunităţi ne va oferi această direcţie, Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Se apropie data alegerilor, 30 noiembrie. Sunt voci care spun că în general au pierdut încrederea în clasa politică, în politicieni şi nu vor mai participa la vot. Ce sugestii ai avea pentru potenţialii votanţi? A propos, şi tu eşti unul dintre alegători.

Mihai Gherghircic: „Dacă nu votezi, respectiv, pentru tine votează altcineva viitorul ţării. Dacă tu nu eşti indiferent faţă de ţara ta, faţă de viitor şi vrei să-ţi expui direct opinia, votul este cel mai corect instrument pentru a face aceasta. Dacă votezi, poţi să ceri. Dacă nu votezi...”

Europa Liberă: Dacă votezi ce poţi să ceri?

Mihai Gherghircic: „Dacă votezi un anumit partid, cu un anumit program, care are anumite obligaţiuni faţă de alegătorul său, inclusiv faţă de cetăţenii respectivi, dacă votezi, tu ai dreptul să te ridici şi să spui: „Tu nu ai făcut ce ai promis şi nu am să votez. Sau am să votez cu tine în cazul în care te ţii de cuvânt”. Acesta este un exemplu.”

Europa Liberă: A propos, cât costă o promisiune electorală?

Mihai Gherghircic: „O promisiune electorală costă viitorul ţării.”

Europa Liberă: La vot vei merge?

Mihai Gherghircic: „Da, desigur.”

Europa Liberă: Ştii pentru cine vei vota? Pentru ce vei vota?

Mihai Gherghircic: „Pentru vectorul european al Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Moldovenii pot aprecia libertatea, democraţia? Înţeleg aceste valori fundamentale care sunt oferite?

Mihai Gherghircic: „Democraţia şi anumite elemente ale sale au venit brusc în Moldova după comunism, sub anumite forme, după Uniunea Sovietică, şi cred că lumea începe a înţelege ce înseamnă drepturi, ce înseamnă democraţie şi începe a aprecia valorile.”

Europa Liberă: Mulţi dintre aceşti oameni cred că pentru ei au datorii guvernul, Parlamentul, Primăria, alte instituţii ale statului. Este greşită această logică?

Mihai Gherghircic: „Guvernul nu poate veni să dea la fiecare om în parte. Statul, în general, trebuie să se gândească la toţi oamenii, să le facă drumuri bune, spitale bune, să dea o

educaţie bună la copii, să le creeze o societate în care lumea să se simtă confortabil nu numai din punct de vedere moral. Dar aceasta nu se face uşor. Aceasta necesită resurse şi în anumite momente necesită şi anumite sacrificii.”

Europa Liberă: Sacrificiul cine îl face?

Mihai Gherghircic: „Sacrificii face fiecare dintre noi. Fiindcă prin aceea că noi nu cerem totul acum, înţelegem că nu se face totul uşor şi totul se face cu timpul. Roma nu a fost construită într-o zi.”

Europa Liberă: Dacă tu ai fi rămas la Valea Trestieni, ce ai fi ales prioritar: să se construiască drum, grădiniţă, şcoală, canalizare, apeduct sau ai cere salariu bun?

Mihai Gherghircic: „Drum şi infrastructură. Fiindcă în cazul în care ai drumuri, şcoli şi canalizare, în general infrastructură bună, viaţa ta se îmbunătăţeşte automat, începi să te dezvolţi, începi să ai acces mai rapid la anumite servicii, afacerile se dezvoltă, involuntar accepţi anumite beneficii pe care nu le primeşti îndată, dar cu timpul. Ştiindu-mă pe mine, mă gândesc mai mult pe termen lung, dar nu imediat.”

Europa Liberă: Şi în beneficiul comunităţii, şi nu individual?

Mihai Gherghircic: „Da. Este important când comunitatea în care te afli este bine amenajată.”

*

Sprijinul pentru integrarea europeană pare să crească sau să descrească, în funcție de popularitatea guvernului, la fel și susținerea pentru ideea apropierii de Uniunea Vamală dominată de Federația Rusă. În ultimul timp ponderea celor două opțiuni s-a echilibrat, astăzi moldovenii par să fie împărțiți aproape egal între cei care vor ca Moldova să ajungă în Uniunea Europeană și cei care vor ca țara să ajungă în Uniunea Vamală. Aceasta arată rezultatele sondajelor de opinie date recent publicității, aceasta am aflat și de la locuitorii cu care am discutat ocazional în satul Costuleni din raionul Ungheni.

– „Trăiesc acum toţi cu speranţa că după integrarea în Uniunea Europa va fi mai bine, salariile, pensiile vor fi mai mari.”

– „Nu e clar nimic în Moldova. Înainte era un partid, avea susţinere. Dar acum nu ai cui te plânge. Vom merge la votare, dar pe cine vom alege încă nu ştim.”

Europa Liberă: Cum se trăieşte astăzi? Mai greu? Mai uşor?

– „Este tare greu. Trăim de azi pe mâine.”

Europa Liberă: Dar unde se trăieşte mai bine?

– „Mi se pare cu ruşii am trăit mai bine decât cu românii. Ce ne trebuie nouă românii?”

Europa Liberă: Dar de Uniunea Europeană aţi auzit?

– „Am auzit. Dar vom ajunge noi în Europa? Aş vrea să ajungem acolo, măcar copiii să trăiască mai uşor şi mai bine. Nu ştiu cum vom ajunge. Noi, cei bătrâni, vai de capul nostru, ne vom duce la dreptate, dar rămân copiii, nepoţii.”

Europa Liberă: Cum vedeţi viitorul satului, statului?

– „Aşteptăm bine, dar nu ştiu dacă vom ajunge.”

Europa Liberă: Cine trebuie să facă bine?

– „Cei din Parlament. Să fie unire, locuri de muncă.”

– „Istoria ne-a demonstrat că imperiile nu ţin mult, nu au viaţă lungă. Trebuie să trăim bine cu cei din jur. Cârdăşie nu trebuie să fie.”

Europa Liberă: Dar cârdăşie ce înseamnă?

– „Unirea aceasta nu este bună.”

Europa Liberă: Cu cine?

– „Cu Europa. Trebuie să fim singuri şi să ieşim din nevoi singuri. Pentru că istoria ne-a demonstrat că nu au viaţă lungă imperiile.”

Europa Liberă: Dar cu Rusia?

– „Ce e cu Rusia? Suntem la hotar cu Rusia, trăim bine, de parcă eşti acasă, suntem vecini.”

Europa Liberă: Unde trebuie să ajungă Moldova? În Uniunea Europeană? În Uniunea Euroasiatică?

– „Mai bine în euroasiatică. Este mai aproape de noi.”

Europa Liberă: Şi Europa nu e aproape de Republica Moldova?

– „Noi şi aşa suntem în Europa. Şi Moldova este ţară europeană, nu este asiatică. Dacă va fi Europa, ei vor aduce încoace totul ce e a lor şi vom cumpăra numai de-a lor.”

Europa Liberă: Vă puneţi întrebarea cum ar trebui să fie relaţiile dintre Chişinău şi Moscova, relaţiile dintre Chişinău şi Bruxelles? Sau trăiţi mai degrabă cu problemele cotidiene?

– „Ne punem întrebarea. Eu nu aş zice cu Moscova trebuie să trăim rău. Cu Moscova trebuie să avem relaţii economice.”

Europa Liberă: Dar Moscova doreşte relaţii reciproc avantajoase cu Moldova?

– „Se vede că Moscova nu doreşte. Moscova doreşte altceva, ceea ce nouă nu ne convine. Ei doresc asocierea cu Uniunea Vamală. Rusia vrea să distrugă şi Ucraina, şi Moldova, să le mai ţină în subjugarea lor. Calea noastră este spre Europa, să trăim mai bine, să lucrăm mai bine şi să avem un salariu bun.”

Europa Liberă: Apropierea Moldovei de UE ar moderniza ţara?

– „Da. Ne aducem aminte, după anul 1992, când ne duceam în România, noi eram bogaţi, ei erau săraci. Astăzi faceţi o comparaţie şi vedeţi ce drumuri au şi cum s-au dezvoltat. Dacă atunci ei erau cu 10 ani în urmă, acum noi sunt cu 20 de ani în urma lor. Problema cea mare este dacă infrastructură se face, omul de rând nu vede că se deschid locuri de muncă. Guvernul trebuie să se gândească ce condiţii trebuie să facă aici ca să vină investitori. Trebuie să se gândească la oameni, să nu plece peste hotare, dar să rămână pe loc. De aceea, statul trebuie să găsească locuri de muncă.”

Europa Liberă: Cum să înţelegem modernizarea, europenizarea Moldovei?

– „Prin dezvoltarea ei strategică – drumuri, deschiderea locurilor de muncă. Acestea sunt toate legate de Europa.”

Europa Liberă: De ce este bine în UE şi e rău în Uniunea Vamală?

– „Defectul noi l-am văzut timp de 70 de ani de comunism. Şi noi ştim că, plecând spre Est, înapoi te întorci cu nu prea mari viziuni. Când pleci în Europa vii, parcă, sătul şi mulţumit de toate. Eu când vin din Rusia, atâta doar că văd Moscova şi Sankt-Petersburgul, dar când ieşi în afară, unde sunt neamurile mele...”

Europa Liberă: Şi neamurile unde vă sunt?

– „Sub Moscova şi în Siberia. Şi au venit de două ori în Moldova să-şi facă cetăţenie română, să plece în UE. Ei de acolo au înţeles că în UE se trăieşte, în Rusia se există pur şi simplu.”

Europa Liberă: Cum se trăieşte astăzi?

– „Mai greu. Nu dau leafă, nu dau nimic...”

Europa Liberă: Dacă dumneavoastră aţi fi la guvernare ce aţi face în primul rând?

– „Aş mări leafa.”

Europa Liberă: De unde bani?

– „Dau atâtea ajutoare, unde se duc aceşti banii?

Europa Liberă: Cine dă ajutor?

– „Europa. Dar noi nu vedem nimic din aceşti bani. Fac drumuri, dar ce folos, dacă oamenii nu au ce mânca?”

Europa Liberă: Ce părere aveţi despre mersul reformelor? Se fac reforme? Dau rezultate? Unde se împiedică guvernarea când nu poate să arate lumii că reformele începute trebuie să fie în folosul cetăţeanului?

– „Reforme se fac în medicină. În justiţie se fac, dar nu se văd.”

Europa Liberă: Ce aţi vrea dumneavoastră să sesizaţi în rezultatul implementării reformelor în justiţie?

– „Corupţia este foarte mare în Moldova.”

Europa Liberă: Cine sunt marii corupţi?

– „Toţi cei de la conducere. Cei mai mari corupţi acolo se află. Şi când vor să lupte cu cineva corupt, se dovedeşte că tot ei sunt implicaţi acolo.”

Europa Liberă: Şi credeţi că poate fi stârpit acest flagel?

– „Nu prea cred. Fiindcă noi demult ne luptăm, bani mulţi alocă Uniunea Europeană, Statele Unite ş.a.m.d., dar rezultate nu se văd. Poate se vor vedea peste un timp. Dar dacă este judecat un judecător care a luat mită 200 sau 500 de euro, cu aceasta numai ne mânjeşte ochii.”

Europa Liberă: Şi atunci pierdeţi încrederea că se luptă la modul cel mai serios cu acest fenomen numit corupţie?

– „Noi într-adevăr de atât am pierdut încrederea. Cum corupţii să se lupte cu corupţia?”

Europa Liberă: La 30 noiembrie aveţi pentru cine să vă daţi votul?

– „Trebuie să mergem, dar încă nu suntem decişi.”

Europa Liberă: Absenteismul ar juca festa pentru destinul de mai departe al Moldovei? Dacă cetăţeanul zice: „Nu mă prezint la urna de vot, căci nu mai am încredere în nimeni”, ce se întâmplă?

– „Eu cred că toţi trebuie să meargă la urne, dar situaţia este rea.”

Europa Liberă: V-a părut rău pentru votul pe care l-aţi dat de-a lungul timpului?

– „Într-un fel, da.”

Europa Liberă: Şi acum cât de mult veţi cântări pentru cine trebuie să aruncaţi buletinul?

– „Trebuie să fim pregătiţi bine, să ne ducem la urnele de vot decişi 100%. Urmărim ştirile, participăm la întâlniri şi atunci vom decide. Acum nu pot spune nimic.”

Europa Liberă: Credeţi că sunteţi informat suficient ca să nu vă manipuleze nimeni?

– „Nu aş zice că suficient, dar suntem într-o măsură oarecare bine informaţi.”

Europa Liberă: Puteţi face diferenţă între adevăr şi minciună, între dreptate şi nedreptate?

– „Desigur. Analizăm, discutăm.”

Europa Liberă: Democraţia salvează Moldova?

– „Clar că o salvează, dacă va fi. Dacă statul de drept ar fi drept, atunci şi republica ar fi democrată, dacă ar fi dreptate. Dar aşa, slab. De aceea şi am pierdut încrederea. Sperăm măcar copiii noştri să trăiască după legile europene, să trăiască mai bine, să aibă un trai decent, să aducă bogăţie statului, ţării în care suntem băştinaşi.”