Un partid politic care isi schimba numele nu face decat sa aplice o politica comerciala binecunoscuta: atunci cand un produs e compromis, din motive de calitate sau de performanta, atunci el trebuie rebotezat, pentru a-i face pe cumparatori sa creada ca achizitioneaza cu totul altceva. Asa s-a intamplat cu aproape toate partidele comuniste est-europene, dupa 1989, care au adoptat rapid eticheta socialista, sau social-democrata, refacandu-si virginitatea, cum se spune cu cinism in politologia franceză.
Singura exceptie notabila este partidul comunist ceh, care si-a pastrat denumirea de „comunist”, in vreme ce celelalte descopereau virtutile economiei de piata si se declarau partide „centriste". Nu trebuie insa crezut ca asemenea strategii semantice ar fi proprii Europei de est. De-a lungul aceleiasi perioade, in Italia si in Franta, majoritatea partidelor au trecut prin tot felul de rebotezari, unda de soc a caderii comunismului si a disparitiei lumii bipolare a razboiului rece atingand direct si occidentul.
In Italia, cele trei mari partide ale deceniilor de dupa al doilea razboi mondial, crestin-democratii, socialistii si comunistii, au disparut, s-au multiplicat prin sciziparitate si s-au reimperecheat sub nume noi, proces care a dus la bruierea frontierelor dintre stanga si dreapta. Partidul Comunist Francez si-a pastrat insa numele, insa in afara de formatiuni incapatanate, cum sunt partidele comuniste din Franta si din Cehia, valsul etichetelor s-a extins in ultimele doua decenii la majoritatea partidelor politice europene de tip comunist.
In Cehia, ca si in Franta de altfel, nici un politician serios nu ar indrazni astazi sa spuna ca Partidul Comunist este extremist si sa-l compare cu partidele fasciste, cu extremistii de dreapta. In alte tari insa, nu s-a ajuns inca la o definitie serioasa a ceea ce inseamna „extremismul” in dezbaterea politica. Tot în Cehia a fost publicat și primul manual şcolar despre crimele comunismului.
În Europa de est, mai multe țări au scor pur și simplu partidele comuniste în afara legii și caută să le interzică și simbolurile. Tocmai în legătură cu acele simboluri s-a pronunțat Comisia de la Veneția, când a decis că simbolurile comunismului nu pot fi echivalente cu cele ale nazismului si că, deci, interzicerea lor în Moldova contravine libertății de exprimare.
Țările Uniunii Europene care au interzis partidele comuniste sunt Țările baltice, dar și România, cu toate că majoritatea clasei politice române, cel puțin masa celor adulți înainte de 1989, provine din vechile structuri ale Partidului Comunist Român.
Pentru a interzice simbolurile comunismului, ar trebui aplicată o grilă iconografică extrem de complexă si fragilă, ar trebui determinat, de pildă, în ce combinație heraldică pot fi interzise secera si ciocanul, care figurează in mod flagrant si astăzi in stema Austriei!
In afară de țările baltice și România, partidul comunist a mai fost interzis doar în câteva țări musulmane și în Coreea de Sud.
De altfel, și în Statele Unite funcționează în plină legalitate Partidul Comunist al Statelor Unite ale Americii, a căuri emblemă e secera și ciocanul și care abia la congresul de anul acesta a decis să abandoneze referința la marxism-leninism.
----------
După semnarea Declaraţiei de Independenţa elitele politice din Republica Moldova au scos în afara legii Partidul Comunist sovietic şi au adoptat şi o serie de decizii de natură să rupă tânărul stat de trecutul totalitar. Una din decizii dispunea naţionalizarea tuturor bunurilor de care a dispus PCUS.
De altfel, în clădirea ocupată actualmente de Parlamentul de la Chișinău îşi avea sediul Comitetul Central al PCM.
O alta decizie a vizat eliminarea monumentelor sovietice. Drept urmare statuia lui Lenin care îi făcea concurenţă lui Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost evacuată într-un parc.
După 23 de ani dezbaterile privitor la lichidarea vestigiilor sovietice totuși mai continuă, iar formațiunea care s-a declarat succesoare informala a PCUS-ului, Partidul Comuniştilor, deşi a suportat mai multe lovituri mediatice, continuă să fie creditată cu o doza semnificativă de încredere şi pretinde să revină în forţă în viitorul legislativ după scrutinul din 30 noiembrie.
Folosind în continuare simbolurile comuniste secera şi ciocanul, care ademenesc încă mulţi nostalgici, PCRM, aşa cum susţin unii sociologi, îşi asigură o cota garantată de cel puţin 15 la sută de voturi.
Unii comentatori spun că şi acest calcul politic, ar fi stat la baza intenției partidelor pro-europene să încerce, fără succes, să interzică simbolurile comuniste secera şi ciocanul.
Încercare care a fost tălmăcită de liderii comuniști drept un prim pas spre interzicerea formațiunii.
Despre dezbaterile aprinse privind interzicerea însemnelor comuniste i-am solicitat o opinie istoricului Sergiu Musteaţă, cel care a exercitat funcția de vicepreşedinte al Comisiei pentru studierea regimului totalitar comunist, creată în timpul exercitării interimare a funcției de preşedinte de către liberalul Mihai Ghimpu, spune:
„Tentativa de după 2009 de a interzice simbolurile comuniste şi de a crea o comisie care ar scoate la iveală crimele acestui regim a fost întâmpinată dur de către exponenţii partidelor de stânga şi în primul rând ai PCRM. Raportul comisiei în iunie 2010 nu a fost discutat, o altă tentativă a fost iarăşi amânată. Anul trecut parcă s-a readus în atenţie acest subiect privind interzicerea simbolurilor. Parlamentul a luat o decizie privind interzicerea simbolurilor comuniste pe teritoriul Republicii Moldova, dar ea a fost amânată de Curtea Constituţională, care a readus aceste simboluri în legalitate.
Astăzi, în continuare PCRM şi alţii le folosesc, le exploatează, deoarece le aduc dividende politice. Deci, Republica Moldova nu a rupt-o cu trecutul totalitar, o bună parte a populaţiei Republicii Moldova mai trăieşte cu nostalgia faţă de trecut, mai aspiră şi au la bază valorile regimului totalitar comunist. Nu vor să discute despre deportări, despre victimele regimului totalitar. Şi mai grav Rusia percepe ca un atac asupra sa atunci când discutăm în Moldova despre crimele regimului comunist.
Ne amintim bine reacţia în 2010 a Dumei de Stat la Comisia creată de către preşedintele interimar Ghimpu, reacţie prin care a considerat că este un atac asupra Rusie. Ceea ce este aberant. Sau ne amintim de reacţia dură a Moscovei la decretul d. Ghimpu privind declararea zilei de 28 iunie ca zi a ocupaţiei sovietice. Noi nu atacăm Rusia, chiar dacă ea este succesoarea Uniunii Sovietice, noi încercăm să stabilim o relaţie clară faţă de trecutul totalitar.”
După ce Curtea Constituţională, consultând şi Comisia de la Veneţia, a repus în legalitate secera şi ciocanul interzise printr-o decizie parlamentară, este puţin probabil că elita politică moldovenească se va mai încumeta să readucă acest subiect în atenţia publică, spune Sergiu Musteaţă:
„Nu cred că în Republica Moldova, în viitorul apropiat, va fi curajul politic necesar ca să interzică partidul comunist şi ca să interzică simbolica comunistă, după deciziile care s-au luat în ultimul timp.”
Improbabilitatea este alimentată şi de apariţia recentă pe scena politică a unei clone a PCRM-ului, Partidul Comunist Reformator. Mai mulți politologi conchid ca simbolurile comuniste sunt invincibile atâta timp cât formațiunile politice care le folosesc au priză la nostalgicii care se identifică cu trecutul sovietic.
