Viteza în care s-au derulat evenimentele în toamna anului 1989 a stîrnit scepticismul multor observatori din afară. Actorii principali ai declanşării schimbărilor din interiorul sistemului est-german, însă, erau optimişti şi plini de speranţe.
Această stare ambiguă se reflectă într-un dialog radio difuzat în ziua de 24 octombrie 1989. Dialogul prin telefon are loc între disidentul Wolf Biermann, expulzat în 1976 din RDG, şi Bärbel Boyley, co-fondatoare a organizaţiei opoziţioniste „Noul Forum”:
„Nici eu nu am încredere în acei oameni de care şi tu te îndoieşti. Dar să ştii, cînd oamenii ies în stradă, eu am o mare încredere în ei că nu se lasă duşi cu vorba; ei ştiu foarte bine ce inseamnă dialogul.”
Regretata disidentă s-a referit în discuţia cu şansonetistul şi poetul sceptic, Biermann, pe care l-a invitat să dea un concert în Germania de est, la schimbările intervenite în ierarhia superioară de partid.
Liderul Erich Honecker şi-a dat demisia pe data de 18 octombrie 1989, motivîndu-şi decizia prin faptul că sănătatea nu-i mai permite să-şi exercite prerogativele.
Honecker, de fapt, n-a demisionat de bună voie, ci a plecat de la cîrmă în urma presiunilor venite din partea unor membri ai conducerii de partid mai flexibili şi mai pragmatici.
Aceştia erau în favoarea unui nou curs politic, similar celui iniţiat de Gorbaciov în Uniunea Sovietică. Rezultatul demisiei s-a materializat în anularea interdicţiei difuzării revistei sovietice „Sputnik”. Revista a fost interzisă, în 1988, deoarece publicase mai multe materiale legate de trecutul stalinist, amintind şi de rolul negativ jucat de unii demnitari comunişti germani. Ridicarea interdicţiei a fost dată publicităţii prin intermediul televiziunii est-germane în seara zilei de 20 octombrie 1989.
Succesorul lui Honecker, Egon Krenz, un activist mai tînăr, dar în esenţă un dogmatic inflexibil, a încercat să simuleze o schimbare de mentalitate. Opoziţia l-a întîmpinat cu neîncredere. La polul celălalt s-a situat activistul Günter Schabowski. Acesta căuta dialogul cu demonstranţii care zilnic cereau libertatea presei, libera circulaţie a oamenilor şi reforme economice. În cursul unei discuţii cu demonstranţii din Berlinul răsăritean, Schabowski a recunoscut că:
„Cu toţii ne aflăm oarecum într-o nouă eră”.
Intuitiv, Schabowski a simţit apropierea sfîrşitului. Nu întîmplător, tocmai el va fi cel care pe data de 9 noiembrie va anunţa liberalizarea regimului de frontieră, provocînd astfel, prăbuşirea zidului din Berlin şi, implicit, procesul ireversibil al dispariţiei sistemului comunist din Republica Democrată Germană.
