Dacă folosim etichetele de „stânga” și „dreapta” putem spune că societatea românească este din nou divizată ținând cont de criterii ideologice, după ce la alegerile parlamentare din 2012, linia care făcea demarcația între tabere era dată de poziționarea față de Traian Băsescu. Poate că nu toți alegătorii și-au ales eticheta, dar simplificând lucrurile axa politică din România, cu o săptămână înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale îl are în stânga pe liderul celui mai mare partid, PSD, care este și membru al Internaționalei Socialiste plus micul partid, format din transfugii liberali, care s-au strâns în jurul lui Călin Popescu Tăriceanu. În dreapta, dacă ar fi să ne orientăm după membrii Partidului Popular European, PPE, se află Klaus Iohannis, prezidențiabilul alianței PNL-PDL, Elena Udrea, președinta Partidului Mișcarea Populară, Monica Macovei, candidat independent, eurodeputat afiliat popularilor europeni plus doi candidați din partea principalelor factiuni maghiare, ambele membre ale PPE.
Programele candidaților țin cont de această așezare a lor simbolică, dar discursurile sunt confuze, preferă retorica populistă și alarmele false. Pentru cineva venit din Vestul Europei dilema ar putea apărea atunci când vine vorba, de pildă, despre religie și despre naționalism: premierul Victor Ponta, liderul socialiștilor români se prezintă ca un ortodox practicant, care nu ratează nici un mare pelerinaj pe la mănăstiri și care îl arată cu degetul pe Klaus Iohannis, care este protestant, sugerându-le alegătorilor că ar fi exagerat să-și aleagă un președinte ne-ortodox.
În genere socialiștii sunt progresiști, atei și cosmopoliți. În fond delimitarea între stânga și dreapta a apărut în timpul Revoluției Franceze după o decizie a Adunării Constituante din 1789, ca o măsură menită să ușureze numărătoarea voturilor. Astfel, cei care doreau conservarea puterii regale și a prerogativelor regale s-au așezat în partea dreaptă a președintelui Adunării, în vreme ce susținătorii schimbărilor și reformelor s-au așezat în stânga.
Victor Ponta, candidatul socialiștilor români la prezidențiale, favorit în această cursă nu este de loc aliniat cu ideologia tovarășilor săi europeni, care insistă, spre exemplu, pentru drepturi egale pentru homosexuali și pentru o proporție clară a femeilor în politică. Liderul român a păstrat doar justiția socială ca armă permanentă și ideea că statul trebuie să fie principalul administrator al societății. Din acest punct de vedere Ponta a răspuns așteptărilor votanților săi, care sunt mai ales pensionari, oameni din mediu rural și locuitori ai periferiilor urbane. Alegătorii liderului socialist, nu sunt, de fapt de stânga, dar au nevoie de un stat asistențial puternic. La fel ca liderul lor, ei merg la biserică și sunt naționaliști.
În schimb Monica Macovei, care se declară de dreapta, cere scoaterea orelor de religie din școli și este este susținută de mulți tineri care reprezintă stânga modernă, care cer drepturi pentru minoritățile de toate felurile, care protestează împotriva investiției de la Roșia Montana, care se opun gazelor de șist etc. Ei văd în Macovei o ecologistă și o protestatară la fel ca ei. Ceea ce este perfect adevărat. Etichetele nu se potrivesc întotdeauna, dacă pornim de la definițiile inițiale în care dreapta era asociată cu ordinea, morala și familia, iar stânga reprezenta contestarea instituțiilor existente, egalitate și transformare socială. Monica Macovei, o mamă care și-a crescut copilul singură, care a lucrat în instituții pentru apărarea drepturilor omului până să intre în politică se potrivește mult mai bine cu tinerii non-conformiști pe care-i întâlnești la protestele bucureștene și care-și spun hipsteri. Se îmbracă și arată ca ei.
Klaus Iohannis, candidatul dreptei unite are pe de altă parte discursul și înfățișarea unui conservator, iar la el programul pare să se suprapună peste retorică. Pentru conservatori exceptând sensul moral, oamenii sunt inegali, iar drepturile omului derivă din îndatoriri. Pornind de la aceste principii pe care Iohannis și le-a asumat odată cu religia protestantă, candidatul PNL-PDL, a făcut și câteva gafe. Atunci când întrebat fiind cum se face că alți profesori nu pot strânge atâția bani din meditații câți a strâns el, Iohannis a răspuns spontan “ghinion”.
În fine, Elena Udrea, favorita lui Traian Băsescu în această competiție nu pare să aibă nicio ideologie. Repetă ce a auzit la mentorul ei pune spectacolul în centrul campaniei, dar se declară și ea tot de dreapta. Fostul ei soț, Dorin Cocoș, arestat pentru că a împărțit șpaga de 9 milioane de euro din dosarul Micrsofost a fost tot timpul un om de afaceri prosper, iar Elena Udrea s-a deprins să trăiască pe picior mare și să-i aprecieze pe întreprinzători.
În România avem deci o dreaptă fărâmițată, având contururi neclare și o stângă naționalist-ortodoxistă. În spatele acestei axe, însă, doar alegătorii de dreapta se recunosc ca fiind astfel și tinerii de stânga care votează un prezidențiabil care se declară de dreapta. Marele partid al stângii românești a fost mai degrabă adeptul stângii-caviar, după cum rezultă și din recentele anchete ale procurorilor anticorupție decât al socialismului european, în vreme ce dreapta a făcut la rândul ei greșeli greu de uitat în perioada lui Traian Băsescu, în 2010, când simultan au fost tăiate salariile și mărită Taxa pe Valoarea Adăugată cu 5 procente.
