Embargoul impus de Rusia produselor moldoveneşti îi forțează pe fermierii moldoveni să caute să găsească o modalitate de a pătrunde cu produsele lor pe piaţa Uniunii Europene.
Răul cu binele lui, spune dictonul ce se referă iată şi la interdicțiile de export către Rusia. Parte din loturile de prune care nu au ajuns în acest an în Rusia, piaţa tradiţională pentru fructele moldoveneşti până în această vară, vor lua calea Uniunii Europene.
În câteva zile, un prim transport cu fructe uscate şi glazurate cu ciocolată va lua calea de la Ialoveni spre piaţa comunitară. Managerul întreprinderii unde sunt procesate prunele, Nina Rotaru, spune că primul lot va ajunge pe rafturile magazinelor din Iaşi. Între timp, sunt purtate negocieri cu potenţiali clienţi din Bucureşti şi Tallinn. Inițial, afacerea cu prune uscate fusese gândită ca una de familie, iar piaţa internă i s-a părut Ninei Rotaru una mult prea suficientă. De la o vreme însă i se pare la fel de firesc să cucerească piaţa europeană.
Până la acest punct, familia Rotaru a parcurs un drum lung, cu urcuşuri anevoioase şi căderi în gol. Într-un moment mai dificil, șotii-parteneri au abandonat uscarea fructelor. În 2009 însă au reluat producția aplicând alte standarde. Mai întâi, au studiat piaţa şi au identificat nişa, cum zic manualele de marketing. De un an sunt prezenţi în mai multe magazine şi supermarketuri din Chişinău. Managerul întreprinderii spune că vânzările sunt în creştere.
„Deoarece se bucură la noi în ţară de aşa succes, eu cred că o să se bucure şi peste hotare. Şi în cazul acela când o să bucure producţia de succes, cred că o să găsim pe cineva care are să ia în cantităţi mari. După cum avem noi aşa unele tratative cu unii exportatori, apoi sunt perspective de a mări volumul de producere”.
De asemenea, Nina Rotaru se gândeşte să diversifice producţia, pe lângă prunele şi caisele pe care le produce astăzi, vrea să prelucreze piersici şi smochine. În viziunea ei, apropierea Moldovei de UE este o oportunitate pentru fermieri, îi face să gândească produse noi. În plus, crede ea, piaţa comunitară este o piaţă sigură.
„Mai stând de vorbă cu alţi fermieri, ei cu mare nerăbdare aşteaptă să găsească piaţă de desfacere anume în Uniunea Europeană, deoarece din partea Rusiei este o frică oarecare. Dacă se încheie contract cu UE, cu orice ţară, eu sunt sigură că o să găsim cale nu că uşoară, dar sigură, n-or să ne mai întoarcă înapoi. Toţi care deja au contracte cu Uniunea Europeană spun că e o piaţă sigură, nu azi luăm, mâine nu luăm, azi ne-am supărat, dar mâine n-o să ne mai supărăm”.
Vitalie Jereghi din Cojuşna, raionul Străşeni, este un alt antreprenor întâlnit la târgul Farmer care nădăjduieşte să ajungă pe piaţa europeană. Astăzi, lucrează responsabil de resurse umane la Ministerul Agriculturii şi paralel creşte iepuri. La anul speră să înceapă construcţia unei ferme, când, susţine el, va ieşi din statutul de crescător şi va deveni fermier. Poate că atunci va lăsa slujba la stat în favoarea afacerii de familie. El crede că această îndeletnicire poate fi una profitabilă, mai ales dacă o faci cu suflet şi cu seriozitate.
„Iepurele este un animal sensibil în general, iubeşte foarte mult să fie ţinut în curăţenie. Evident o crescătorie care se vrea serioasă va duce şi un registru a vaccinărilor, a fătărilor, montelor, toate detaliile procedurilor. Este o afacere rentabilă, pentru că cererea la carne de iepure este neacoperită în Republica Moldova. În plus, de ce nu, să vând exemplare de prăsilă chiar şi la viu pe pieţele agricole, pe internet, la cerere. Deocamdată, o să acoperim cererea autohtonă. Pe viitor ne vom interesa şi de pieţele din România, chiar şi de mai departe, dacă o să fie posibilitate. Şi vrem ca şi firma care recent am constituit-o, cu colegul meu, să devină recunoscută, să avem parteneri, chiar şi din afara ţării, şi să profităm şi de Acordul de Liber Schimb, ca să putem lua un preţ cât mai bun pe ceea ce facem”.
În opinia lui Vitalie Jereghi, multe din afacerile din agricultură din Moldova sunt mai amatoreşti. Oamenii se aventurează în diferite businessuri şi deseori renunţă îndată ce dau de greu. Pe când o afacere făcută după standardele europene, însemnă respectarea unor reguli mai stricte, astfel încât toate produsele să corespundă standardelor de calitate. Recompensa este însă pe măsura efortului.
Specialistul în marketing în cadrul Proiectului Competitivitatea Agricolă și Dezvoltarea Întreprinderilor, un program finanțat de Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID), Adrian Cojocaru, afirmă că în Republica Moldova sunt trei tipuri de fermieri: unii s-au adaptat la noile tehnologii, alţii doresc să o facă şi o a treia categorie care speră să se întoarcă vremurile de cândva.
„În mare măsură, sunt ajutaţi şi de diverse programe care sunt la nivel de stat. Iată cum ar fi, de exemplu, chiar proiectul nostru ACED, îi ajutăm în domeniul respectiv, adică încercăm să-i îndreptăm către tehnologii moderne. De asemenea, sunt proiecte cum ar fi MAC-P, finanţat de Banca Mondială, care oferă şi finanţare pentru grupurile de producători care doresc să investească în infrastructură modernă. Proiectul IFAD acum are o tranşă nouă, din nou în domeniul respectiv. Deci se fac multe lucruri. Dar desigur că sunt fermieri care mai aşteaptă că o să se întoarcă şi vremurile de cândva şi asta deja e mai puţin posibil. Nu e real, deoarece deja sunt schimbări şi pe pieţele noastre tradiţionale”.
După părerea lui Adrian Cojocaru, producătorii agricoli ar trebui să solicite cu mai mult curaj credite bancare pentru modernizarea întreprinderilor. Cu alte cuvinte, dacă vor, au unde găsi posibilităţi şi mijloace.
Interlocutorii mei îi sfătuiesc pe oameni să uite de epoca colhozurilor şi să facă din agricultură o afacere veritabila. În opinia lor, corectitudinea şi respectarea regulilor, pe care le vor cere europenii fermierilor din Moldova, va aduce beneficii pentru toată lumea, dar în primul rând va moderniza agricultura, rămasă la sapă de lemn.
