Moldova a avut în ultimul an un vecin care i-a livrat un semnificativ termen de comparație: nu e vorba de Rusia, pe care o invocăm cel mai adesea, ci de Ucraina, supusă unei agresiuni perfide din partea regimului Putin. Mișcarea de rezistență a Maidanului, fuga lui Ianukovici și alegerile prezidențiale anticipate au demonstrat că națiunea ucraineană e într-un rapid proces de maturizare. Și că învață solidaritatea civică - faimoasele bucătării de campanie, voluntarii din spitalele Kievului, care îi ajutau pe răniții din Maidan, apoi colectele populare pentru Armată, găzduirea refugiaților din Crimeea ocupată de hoardele rusești – sunt lecții de compasiune umană și coeziune națională care, într-o țară cu valori pervertite de puterea sovietică, până atunci au lipsit cu desăvârșire.
Alegerile parlamentare anticipate de duminică, 26 octombrie, au încununat epopeea ucraineană. Majoritatea covârșitoare a partidelor și personalităților politice care au intrat în noul Legislativ sunt adepte ale integrării europene și euroatlantice. Ucraina a traversat și încă mai cunoaște o perioadă de crâncenă suferință, dar viitorul său pare mai încurajator azi. Depinde de noua clasă politică, legitimată de alegerile parlamentare, cum va fructifica acest dublu mandat al încrederii din partea cetățenilor ucraineni și a lumii occidentale. După ce au rezistat în fața inamicului extern, plătind un greu preț de sânge, ucrainenii vor avea nevoie de o mobilizare considerabilă, poate nu atât de spectaculoasă și vizibilă ca pe câmpul de luptă, dar la fel de hotărâtă. Mă refer la aplicarea unui vast program de reforme, care să apropie țara de standardele europene.
Contemplând avântul pro-occidental al ucrainenilor nu poți să nu ai un sentiment de melancolie, gândindu-te la stările de spirit de la noi cu o lună înaintea alegerilor parlamentare din 30 noiembrie. Considerată până de curând „povestea de succes” a Parteneriatului Estic, Republica Moldova este din nou împinsă într-o zonă nebuloasă, imprevizibilă. Pentru că nu știm, nu e deloc sigur că după alegeri vom avea continuitate democratică.
Aflate în campanie electorală, partidele de la guvernare fac eforturi să se impună în fața electoratului, afișându-și succesele din ultimii 4-5 ani – semnarea Acordului de Asociere și de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, călătoriile fără vize, construcția drumurilor, transportul şcolar, proiectele de infrastructură de la țară: apeducte, grădinițe, fabrici de prelucrare a fructelor și legumelor ș.a. Dar tot nu e de ajuns. Mulți moldoveni nu mai reacționează la discursul pro-european, sunt obosiți și decepționați. Sărăcia e încă mare, corupția pare de nezdruncinat. În plus, guvernanții sunt bruiați de opoziția comunistă care nu a făcut în toți acești ani decât să saboteze Moldova, iar acum au mai sărit și noii „actori”, agresivi și impertinenți, susţinuţi masiv de Moscova.
Partidul lui Usatîi, „Patria”, și Partidul Socialiștilor al lui Dodon, cu afilieri în lumea criminală – după cum a relatat presa –, ne cheamă în Uniunea Vamală, în Rusia tuturor grozăviilor posibile. Și desfășoară o amplă campanie de dezinformare, mint şi mituiesc alegătorii. Ultimul sondaj realizat de Asociația Sociologilor și Demografilor din Moldova, dat publicității acum două zile, creditează partidele lui Dodon și Usatîi cu scoruri de necrezut, între 7 și 8% din sufragii, scoruri ce le-ar permite nu doar să treacă pragul electoral, ci și să blocheze, alături de comuniști, tentativele de formare a unei noi coaliții pro-europene. Mulți spun că cifrele acestui sondaj sunt „luate din pod”, făcute să-i impresioneze pe indeciși, iar populației, în ansamblul ei, să-i inducă ideea că este o fatalitate în Moldova să avem bandiți în Parlament.
Nu e un secret că electoratul nostru e foarte fragil, cultura sa politică joasă îl face o țintă ușoară pentru orice fel de manipulare și, mai ales, îl face receptiv la lozinci populiste, fals-justițiare. Dar ce ne uimeşte mai tare este inactivitatea partidelor de la guvernare, lipsa lor de combativitate și de solidaritate în a contracara demagogia infamă a inamicilor integrării europene. Politicienii de la putere, e drept, nu se mai atacă între ei ca altă dată, însă suspiciunile, lașitățile electorale îi fac să reacționeze târziu și fără vlagă la diversiunile taberei pro-moscovite, care se bazează și pe forța distructivă a mass-media de expresie rusă, foarte influente, în Republica Moldova.
Dacă vecinii noștri din Est au trecut printr-un purgatoriu sângeros, care a despărțit radical apele, Moldova, trebuie spus, mai degrabă a câștigat de pe urma comparației cu Ucraina, a beneficiat de bonusuri occidentale, a profitat de o conjunctură pe care unii „aleși ai neamului” au mai și „stors-o” în folos propriu. Moldova nu a demonstrat în suficientă măsură că vrea, că este în stare să se transforme, să se europenizeze. În Ucraina, pentru prima dată în 96 de ani, comuniștii au rămas în afara Parlamentului. La noi, ei sunt bine mersi, abia așteaptă să se întoarcă la manetele puterii, secundați de droaia celorlalți agenți ai Rusiei.
Ce-ați făcut, politicieni din partidele pro-europene? Cum ieșim din această teribilă primejdie? Vom evita rușinea unor comparații dezavantajoase cu Ucraina?... Iată întrebarea fundamentală a următoarelor patru săptămâni.
