În plină campanie electorală înaintea alegerilor parlamentare din 30 noiembrie, tot mai des au loc polemici la subiectul propagandei politice. Recent, jurnalistul român Cristian Tudor Popescu a venit cu un discurs în Moldova despre pericolele propagandei şi felul în care ea trebuie combătută. Iar în acest week-end, în cadrul Festivalului Anim’est, a fost invitat directorul artistic și programatorul Festivalului de Animație de la Stuttgart, Ulrich Wegenast. El a vorbit despre felul în care instrumentele de propagandă din animaţia germană de după 1945 sunt folosite şi astăzi.
În Germania de după cel de-al doilea Război Mondial, până şi poveştile conțineau elemente de propagandă politică, darămite în campaniile electorale sau publicitatea comercială. Observația aparţine cercetătorului Ulrich Wegenast, deţinător al titlului de master în Istoria Artei la Universitatea din Stuttgart. Ca să fie convingătoare, propaganda nu era una frontală, ci subtilă, indusa prin culori şi simboluri. Acest lucru o făcea cu atât mai eficientă şi mai periculoasă, deoarece era ascunsă în divertismentul destinat publicului larg.
„Aceste animații își aveau efectul, în special, fiindcă nu erau considerate o propagandă. Și nu e vorba doar de animație, filmele artistice la fel erau manipulatorii. Se dorea, pur şi simplu, distracția oamenilor, ca ei să nu gândească prea mult la ce se întâmplă.”
Astăzi, propaganda foloseşte aceleaşi metode ca în trecut, însă deseori mult mai grosolan. Secolul al XXI-lea a fost marcat de o serie de atentate teroriste şi o înmulțire drastică a grupărilor radicale, ale căror mesaje devin tot mai
violente. Printre instrumentele folosite de ei pentru răspândirea lor se numeră şi animația. Wegenast a dat exemplul grupului terorist de extremă dreaptă NSU, care în anii 2000 a înfăptuit o serie de crime în Germania, după care a realizat o animație, în care relata despre omorul a nouă imigranți.
„Ceea ce cu adevărat le reușește teroriștilor este să editeze video-urile în așa mod, încât le transformă într-o propagandă grosolană. De asemenea, aceste filme sunt despre cruzime, iar fascinația în legătură cu această cruzime e puternică. Ei arată oameni decapitați și pentru unii acest lucru e fascinant, fiindcă pare autentic. În special, în Europa, unde tinerii sunt foarte nesiguri și nu-și consideră viața la fel de reală. Ei văd acele imagini și consideră că aceasta e viața adevărată.”
Motivul din care terorismul, indiferent de ţara lui de origine, este prezent în viaţa tuturor are legătură cu implicarea mass-mediei şi apariţia reţelelor de socializare care facilitează răspândirea rapidă a propagandei.
„Trebuie să fim conştienţi că în anii 1930-’50 exista doar cinematografia, iar televiziunea a apărut mai târziu. Acum, avem platforme ca YouTube unde putem publica orice, fără vreun oarecare control.”
Anume astfel se explică faptul, consideră Wegenast, că adolescente de 13 ani din Europa caută cu tot dinadinsul să se căsătoreasca cu terorişti din ISIS. Chiar dacă pentru noi sună de necrezut, spune el, acest fenomen are sprijin anume prin mass-media şi Internet.
La ediţia a IV-a a Festivalului Anim’est din Chişinău ţara invitată a fost
Germania, iar Ulrick Wegenast a adus animațiile ce au câştigat la Festivalul de Film de la Stuttgart – un eveniment de referinţă în animația europeană, spun experţii. Publicul a calificat proiecţiile germane drept critice, cu umor şi extrem de emoționante.
