Mai multe formaţiuni politice promit alegătorilor să lupte cu sărăcia. Valentina Basiul a întrebat oamenii din autonomia găgăuză, considerată una dintre cele mai sărace regiuni ale ţării, ce înseamnă sărăcia, dacă cred ei în promisiunile concurenţilor electorali şi cum trebuie să lupte cu sărăcia viitoarea guvernare.
„Când nu ai ce mânca, nu ai bani, nu ai cu ce te trata”.
„Iată când nu ne ajung banii din pensii. Asta este sărăcie. Cu siguranţă eu trăiesc în sărăcie. Politicienii doar fac promisiuni, dar de fapt n-au de gând să schimbe situaţia”.
„A, şi-au adus aminte de săraci acum, în campania electorală. Vor trece alegerile şi gata vor uita. Cum nu le-au ajuns oamenilor bani aşa şi n-o să le ajungă. Nu cred că sunt sinceri când fac astfel de promisiuni. Acum fiecare se descurcă cum poate”.
„Eu am 450 de lei pensie. Dacă n-ar fi fost copiii, nu ştiu cum mă descurcam. Vreau să sper că se vor ţine de cuvânt, dar nu ştiu cum va fi”.
„Toată lumea înţelege ce e aceea sărăcie. Noi vrem ca nouă şi copiilor noştri să ne fie bine, să se gândească şi demnitarii oleacă la noi”.
Europa Liberă: Dar ce trebuie să facă autorităţile pentru a nu mai fi sărăcie în ţară?
„Cumva să mărească pensiile şi lefurile, ca tinerii să rămână aici şi să nu plece din ţară în căutarea unui loc de muncă. Dacă nu vor face aceste majorări, oamenilor le va fi greu să trăiască”.
„Să stârpească corupţia şi să-i dea pe mâna justiţiei pe cei care încalcă legea; să majoreze salariile şi pensiile, ca oamenii să poată lucra în ţară, nu să plece peste hotare; să le acorde oamenilor mai multă atenţie, nu bogătaşilor”.
„Să facă astfel încât fiecare cetăţean să aibă de lucru, pentru ca noi să ne putem întreţine copiii aici, acasă. Acum mulţi bărbaţi pleacă la muncă peste hotare şi familiile pur şi simplu se destramă”.
„Fiecare [politician] se gândeşte doar la bunăstarea lui, iar pentru săraci nu face nimic. Eu primesc 750 de lei. Ăştia-s bani? E foarte greu să trăieşti cu asemenea pensie”.
„Să nu mai mintă oamenii. Asta este cel mai important. Situaţia e de aşa natură că pe oricine a-i alege toţi îşi văd de propriile interese. Pur şi simplu, Moldova noastră atât de tare a degradat, oamenii au plecat din ţară în toate colţurile lumii. Niciodată pe aceşti oameni nu-i vom putea întoarce în ţară. Pentru mine cel mai important în viaţă este sănătatea şi speranţa. Problema e că nu-mi mai pot pune speranţe în nimeni”.
