Despre promisiunea neonorată de a accepta femei în avangarda politicii moldovenești

Cum nu apucă trandafirii ornamentali să facă măceșe, la fel nici politicienii nu reușesc să își onoreze promisiunile sau toate promisiunile, din motive comparabile, să zic așa, vine grădinarul și îi taie… Trandafirii, înainte să se ofilească, sunt înfofoliți în celofană, adulmecați de nasuri fine de cucoană. Și politicienii, înainte de a fi trimiși la tomberon, își înfoaie corola și ascund, pudic, tulpina spinoasă… Dar am să mă opresc aici cu comparațiile ca să nu ziceți că voi fi cobind. De pe lista de promisiuni neonorate am ales una, despre care vom vorbi astăzi.

Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere se află jurnalista Alina Radu și Ecaterina Mardarovici, directoarea executivă a cunoscutei instituții numite Clubul Politic al Femeilor 50/50.

Europa Liberă: Ce s-a ales din pledoaria dumneavoastră pentru o cotă garantată de deputate în viitorul Legislativ, după ce toate partidele căzuseră de acord că este un subiect de actualitate, dăduseră curs solicitării, chiar era vorba de o cotă record pentru Republica Moldova – 40%. Acum, dacă ne uităm pe listă, dacă ne uităm cine face campanie, cine apare la televizor, cine e pe billboard-uri, vă întreb: sunteţi mulţumite de ce şi cum au răspuns partidele? Doamnă Mardarovici?

Ecaterina Mardarovici: „Bineînţeles că nu sunt mulţumită de ceea ce avem în listele electorale, adică de echilibrul de gen femei-bărbaţi. Chiar dacă partidele de la guvernare în ultimii doi ani, în mod special în ultimul an, au făcut atâtea promisiuni directe şi indirecte prin liderii acestor partide, întâlnirile cu fracţiunile parlamentare, că vor vota legea şi că vor promova în liste mai mult de 30% de femei, trebuie să spun că ei şi-au onorat această promisiune. În linii generale, majoritatea partidelor au o componenţă de gen în jur de 30-32-35%. Dar deja suntem în 2014 şi nu putem spune că e important să fie în liste 30%, important este să le vedem pe femei pe locuri eligibile, că aceste 30% trebuiau să fie femei-bărbaţi minimum, că poate să fie şi un partid

care să aibă doar 30% de bărbaţi. Aceste femei şi bărbaţi trebuiau să fie reprezentaţi echilibrat, pornind de pe primul loc, fiecare 10 locuri din liste. Aşa că eu sunt supărată şi regret foarte mult că liderii politici nu şi-au onorat promisiunile făcute pe marginea acestui subiect. Eu aş spune mai mult decât atât, aceasta încă o dată dovedeşte atitudinea, de fapt, a liderilor politici, a partidelor politice faţă de femei în Republica Moldova. Chiar dacă femeile reprezintă un capital intelectual substanţial, pentru că din numărul total de persoane cu studii superioare femeile constituie peste 60%, avem capital intelectual, politicul totuşi evită să le implice pentru că acolo altele sunt jocurile. Aşa că sunt nemulţumită.”

Europa Liberă: Doamnă Mardarovici, dar poate e bine? Că politica ştim cum este, cel puţin ceea ce vedem nu este foarte onorabil. Şi atunci femeile, fiind deştepte, precaute, cu ţinuta morală mult mai sus decât bărbaţii, poate e bine să nu se „bage” în această politică?

Ecaterina Mardarovici: „Ar fi aşa, dacă nu am avea nişte statistici care deocamdată nu sunt oficiale şi politicienii, Ministerul Justiţiei este foarte îndârjit şi nu vrea să ne ofere aceste statistici, în ceea ce priveşte componenţa de gen a membrelor de partid, din informaţiile pe care le deţine Clubul Politic al Femeilor, neoficiale, adică din surse din cadrul partidelor, noi nu avem un partid unde componenţa de gen să fie peste 40-60%, 40 – femei, 60 – bărbaţi. Sau invers, sunt şi partide unde componenţa de gen a membrelor de partid femei sunt mai multe decât bărbaţi. Acest lucru vorbeşte despre faptul că femeile doresc, se înscriu în activitatea politică. Mai mult decât atât, dacă cineva ar putea să facă un film al echipelor de agitatori de la toate partidele, veţi vedea că faţa acestor echipe de agitatori este feminină, în majoritate, sunt femei care merg de la casă la casă, care fac munca cotidiană de partid, sigur, pe billboard-uri, la televiziune, apar băieţii, pentru că cine plăteşte acela dansează… Şi mai e valabil acest lucru şi în politica, şi în campaniile electorale de astăzi. Cu regret, noi nu avem oficial aceste statistici. Şi doi, vom vedea şi rezultatele votului, pentru prima dată vom avea statistica femei-bărbaţi cum votăm. Iarăşi, un indicator important.”

Europa Liberă: Alina, de ce băieţii, cum le zice doamna Mardarovici, sunt reticenţi la prezenţa femeilor alături de ei în Parlament?

Alina Radu: „Băieţii au primit locurile în politică automat, ca un fel de cadou. Politica a fost masculină de secole şi ei au înţeles, în mare majoritate, că aşa e bine: de ce să cedezi ceva, dacă deja deţii? Dar de ce fac atunci promisiuni pe care nu le ţin? Şi la ce ajută aceste promisiuni pe care nu le ţin? Şi cât timp vor mai putea face promisiuni pe care le ignoră? Reporterul nostru a făcut în această campanie o simplă analiză a tuturor listelor. Bine, nu pe componenţă de gen, ci pe componenţă, să le zicem, „principii, valori şi curăţenie, şi puritateʾ.”

Europa Liberă: Integritate...

Alina Radu: „Integritate. Toate listele au persoane cu probleme penale. Toate listele conţin persoane coruptibile. S-a făcut analiza tuturor partidelor, să nu se înţeleagă că e ochit cineva anume. Priviţi numele din aceste liste şi veţi găsi, în fond, nume de bărbaţi. Iată dacă, printr-o minune, am scoate aceste nume de bărbaţi, nume implicate în scandaluri de corupţie, în probleme penale, în furturi de bani publici, şi le-am înlocui cu nişte femei, cred că listele ar fi ideale, bune şi cetăţenii ar merge cu mai mult curaj la vot.”

Europa Liberă: Alina, a propos, există şi Rusca, dar la puşcării sunt mai mulţi bărbaţi. Sunt mai multe puşcării de bărbaţi decât de femei.

Alina Radu: „Sunt nouă puşcării de bărbaţi şi una de femei.”

Europa Liberă: Revenind la promisiuni, nu toate sau, mai curând, aş zice că o sumedenie de alte promisiuni nu sunt onorate. Și atunci de ce şi-ar onora băieţii promisiunea să vă facă loc vouă, fetelor, dacă ei alte promisiuni, mult mai serioase şi mult mai temeinice, dacă pot să spun aşa, cum ar fi lupta cu corupţia, de exemplu, nu şi le onorează?

Alina Radu: „Eu nu vreau să zic că există promisiuni mai serioase decât egalitatea. Pentru că egalitatea este un drept înscris în Constituţie, care este înscris în Principiile ONU şi pe care Moldova s-a asumat să le respecte. Deci, ceva mai serios decât egalitatea nu există.”

Europa Liberă: Dar pe care biserica ar spune: „Ia mai daţi-o la o parte, pentru că totuşi...”.

Alina Radu: „Bine, atunci haideţi să decidem că Republica Moldova e condusă de mitropolit, de biserică.”

Ecaterina Mardarovici: „Cum mi-a explicat o persoană foarte religioasă că, de fapt, poziţia bisericii şi a Mitropoliei este departe de ceea ce spune Biblia. Biblia nicidecum nu pune bărbatul sau femeia inferior în raport unul cu altul. De aceea, ceea ce spune biserica, uneori prin gura unor preoţi, este departe de ceea ce avem noi cu adevărat în Biblie.”

Alina Radu: „Nu vă supăraţi, dar eu sunt ziaristă și eu mi-am asumat să promovez egalitatea şi corectitudinea legii, şi eu fac analiza actului guvernării prin prisma obligaţiunilor pe care şi le-a asumat o guvernare. Deci, nu am văzut niciunul să-şi asume să respecte Biblia. Şi din cauza aceasta eu, ca reporter, nu pot monitoriza...”

Europa Liberă: Da, dar ei se vor întâi şi întâi buni creştini, ei aprind lumânări.

Ecaterina Mardarovici: „Aduc focul haric, fac atâtea lucruri.”

Alina Radu: „Nu e scris în programul electoral şi nici în programul de guvernare. Să ne documentăm, trebuie să mergem pe la ei pe acasă, să vedem dacă sunt cununaţi, botezaţi, dacă ţin post. Dar nu ştiu dacă noi, în calitate de reporteri sau de societate civilă, avem acest drept. Deci, eu chiar nu vreau să mă bag în aceasta.”

Europa Liberă: Alina, eu de ce te provoc în mod intenţionat? Pentru că într-o ţară în care Grigore Vieru a fost şi este respectat, care a cântat mama şi noi ne-am închinat ca la o Biblie la poeziile sale, ies bărbaţi care rezultă că nu prea ţin la Vieru şi la predicile sale, măcar de aici.

Alina Radu: „Ia să vedeţi ce frumos vorbește fiecare dintre ei despre mamă.”

Europa Liberă: De 8 Martie...

Alina Radu: „De 8 Marie, de ziua mamei lor, de Ziua femeilor, poate şi de ziua femeilor creştine, catolice, nu mai ştiu de care. Nu trebuie să vorbim despre femei ca despre un monument. Trebuie să vorbim despre femei ca despre persoane integre care pot şi face mămăligă, şi plăcinte, şi naşte copii, şi educa copii, dar şi să înveţe la şcoală egal cu băieţii, să facă facultate egal cu băieţii, să administreze o instituţie egal cu băieţii, să voteze, să aleagă şi să fie aleasă egal cu orice cetăţean.”

Europa Liberă: Deci, sunt, practic, de două ori mai eficiente? A propos, eu am devenit fanul scriitoarei turcoaice Elif Shafak de la o vreme, pentru că mi-a recomandat-o fiică-mea cea mare şi acum sunt în lectura unui roman în care, de altfel, cu gura unor înţelepţi medievali, ea spune că, de fapt, există o mare deosebire între religiozitate și spiritualitate. Am impresia că acesta este subiectul de actualitate, devenim o societate tot mai religioasă, dar din contul spiritualităţii. Or, înainte vreme, cel puţin judecând după marii filosofi veniţi pe linia creştinătăţii, acolo era mai multă spiritualitate decât fanatism şi religiozitate. Şi în sensul acesta şi preoţii ar trebui să se întoarcă un pic spre acest subiect. Dar, iarăşi, haideţi să vă contrazic şi cu o aşa întrebare, doamnă Mardarovici, de câte ori aţi abordat subiectul acesta al egalităţii şi al cotelor de reprezentare, de fiecare dată existau din mediul dumneavoastră femei care spuneau: „Eu nu vreau să fiu promovată doar pentru că sunt femeie. Eu vreau să fiu promovată pentru meritul de a fi un manager bun, de a fi cu şcoală bună şi de a fi în stare să concurez cu oricare alt bărbat”… Ce argumente aveţi pentru asemenea polemică?

Ecaterina Mardarovici: „Eu cred că au dreptate şi cele care zic: „Eu vreau să fiu promovată nu în cadrul cotei, dar pentru merite”. Problema aici apare din perspectiva celor care studiază, a reporterilor, jurnaliştilor, a societăţii civile, care studiază acest domeniu al egalităţii de gen, că tocmai femeile nu sunt promovate după aceste calităţi şi merite pe care le au. Am adus suficiente de fiecare dată statistici care vorbesc despre faptul că femeile îşi onorează mult mai bine angajamentele, promisiunile şi funcţiile. Graţie acestei crize politice, am avut în guvern mai multe femei. Până să fie doamna Gherman ministru de Externe, aş fi crezut, recunosc, probabil că cel mai bun şi unic posibil ministru de Externe putea fi doar domnul Leancă. Am fost impresionată de fiecare dată şi chiar am urmărit evoluţia acestor femei, Maia Sandu, Monica Babuc, şi am zis că trebuie să facem ceva pentru că avem femei bune, femei profesioniste, femei care trebuie promovate în funcţii de decizie şi promovate după merite. Dacă cineva mi-ar aduce mai multe cazuri când mai multe femei au fost promovate fără merite, sigur că atunci când vorbim de cotă, dacă noi am cere o cotă de 80% de femei şi cineva ar spune: „Uitaţi-vă, dar aveţi doar 60% de femei cu studii superioare. Unde vreţi voi?”. Noi vrem, noi spunem, cel puţin 30-40% şi interesul, şi obiectivul

nostru nu este doar ca să facem dreptate femeilor. De fapt, interesul major este să contribuim la democratizarea acestei ţări, la procesul de integrare în Uniunea Europeană prin acţiune normală, a pune în interesul şi a servi ţara cu acest capital intelectual pe care îl avem şi care azi este ţinut glodul să-l frământăm, să stăm în secretariat să înregistrăm participanţii la diferite congrese ale partidelor. Acesta este rolul. Şi în prezidium să stea băieţii, fie merită, fie nu merită. Niciodată nu a fost pusă problema: merită sau nu merită din perspectiva unui bărbat. Dar femeile totuşi, cele care au fost destul de încăpăţânate şi au avut norocul şi nu au recunoscut că promovarea lor a fost şi un noroc. Eu am fost deputat, întotdeauna am spus că a fost şi un pic de noroc, pentru că alături de mine am avut colege foarte bune, la fel de bune, poate mai bune pe anumite segmente decât mine, pentru anumite domenii, dar pentru că trebuia să fie două-trei, și din aceste două-trei, am fost eu norocoasa dintre cele multe care meritau, care erau la fel de bune. Dacă o femeie care este promovată nu recunoaşte acest lucru, nu vede în jurul ei şi alte femei bune... A propos, aceasta s-a întâmplat şi aş putea să zic puţin ce s-a întâmplat şi cu Mona Muscă în România, care nu a susţinut în Parlament atunci Legea cu privire la şanse egale, care a fost promovată în cadrul partidului de colegii ei bărbaţi, nu s-a sprijinit pe o echipă a femeilor, şi atunci când s-a confruntat cu anumite probleme, a fost lăsată de aceeaşi colegi să cadă. Pentru că bărbaţii sunt solidari, şi au învăţat istoric acest lucru, doar între ei. Mai puţine cazuri de solidaritate cu colege, cu femei care uneori se confruntă cu anumite probleme.”

Europa Liberă: Păi, dacă fetele nu merg la Pădurea Domnească la vânătoare sau la saună… Alina, dacă doamna Mardarovici a aruncat în faţă subiectul laboratorului românesc, haideţi să ne uităm la cele mai recente evenimente. Doamna Elena Udrea, doamna Monica Macovei nu au fost acceptate de societate, mai ales Elena Udrea pentru faptul, este o ipoteză, că a încercat să fie şi cu sexapil, şi deşteaptă, enervând dublu bărbaţii, enervând, de fapt, societatea. Deci, nu numai problema politicienilor apare în faţă, dar şi problema societăţii, care, ştim noi, sondajele, în ce măsură ar accepta un preşedinte femeie.

Alina Radu: „Bine, acum la aceasta suntem – s-au enervat dublu bărbaţii. Eu nu înţeleg de ce doar bărbaţii trebuie să decidă, ei trebuie să se enerveze.”

Europa Liberă: Şi femeile nu sunt gata să voteze.

Alina Radu: „Ştiu că nu sunt gata. Cu câteva luni în urmă am făcut un interviu cu ministra de Interne a Finlandei care este o femeie şi conduce foarte bine un Minister de Interne, toţi poliţiştii finlandezi care sunt şi bărbaţi, şi femei o respectă, acceptă ordinele, le îndeplinesc şi poliţia finlandeză este una dintre cele mai bune în lume. Discutam la un eveniment într-un sat, ziceam că iată am făcut interviu cu o femeie ministră de Interne, doamne, ce s-au revoltat şi bărbaţii, şi femeile, au zis: „Cum? Dar ea poate mâine e gravidă!”. De parcă graviditatea, iarăşi, e un handicap...”

Ecaterina Mardarovici: „…sau o boală.”

Alina Radu: „…de parcă bărbaţii, dacă nu sunt niciodată gravizi sunt ideali, dacă revenim acum la cele opt puşcării. Femeia ministră finlandeză, de fapt, are cinci copii, dacă nu greşesc, doar că sunt deja crescuţi, femeia are 50 de ani şi este în culmea capacităţilor sale intelectuale şi administrative, şi a experienţelor şi tocmai poate oferi statului, guvernului şi poporului său tot ce a învăţat, a acumulat, a cunoscut până acum şi nu are nicio treabă cu sauna, cu vânătoarea şi cu corupţia. Asta este. Că românii de pe ambele maluri ale Prutului sunt puţin mioritici, că unele dintre femei înţeleg din experienţe că trebuie să fii mai mult sexy decât convingător prin argumente, prin prestaţie profesională e o problemă pe care trebuie să o depăşim. Şi eu cred că vom depăşi-o. Chiar azi am văzut un articol în presa străină, simplu şi drăguţ „Top 10 state ale lumii cu egalitate de gen”. Da, sunt ţările nordice, Danemarca, Finlanda, Norvegia, sunt ţări în care, de fapt, nouă aceasta ne sare în ochi. Azi am văzut că ele au top egalitate de gen, dar sunt ţări care sunt cele mai bine dezvoltate, unde sunt cele mai bune salarii, cele mai bune condiţii de trai, cele mai bune condiţii de creştere a copiilor, ţările în care se respectă cel mai bine drepturile omului. Să ne uităm peste Prut, să ne uităm şi peste Nistru, şi peste Ural, şi peste Volga. Dar haideţi să ne uităm la ţările care sunt bine dezvoltate şi care se dezvoltă în continuare bine: acolo şi echilibrul de gen este respectat.”

Europa Liberă: Doamnă Mardarovici, femeile, prin urmare, s-ar pricepe la toate ministerele? Pentru că, în mod tradiţional, aţi făcut şi dumneavoastră trimitere la două exemple notorii – Maia Sandu şi Monica Babuc...

Ecaterina Mardarovici: „Şi Natalia Gherman.”

Europa Liberă: Şi Natalia Gherman, pardon. Dar sunt considerate pe umanitare. S-ar pricepe şi la alte ministere femeile? Ar avea resursa intelectuală partidele?

Ecaterina Mardarovici: „Sunt sigură că pentru Ministerul de Interne deja din 1999 şi femei, şi bărbaţi îşi fac studii la Academia de Poliţie. Trebuie să recunoaştem, în acelaşi timp, că în zece ani nu poţi pregăti un capital intelectual cu abilităţi şi pentru management ş.a.m.d., pentru că în zece ani abia, cum se zice, te consolidezi profesional. Că aceasta este perioada în care femeile au fost admise, în 1999, pentru prima dată femeile au fost admise la Academia de Poliţie, acum sunt admise şi la Academia Militară. De aceea cred că în rândul acestor femei vor fi foarte bune

profesioniste. Pentru că la aceste profesii, tradiţional considerate pentru bărbaţi, merg femei care au vocaţie, ele sunt pasionate. Sunt sigură că am găsi, dar nu e neapărat să avem un ministru de interne femeie care a absolvit Academia de Poliţie sau Academia Militară. Eu cred că aceste funcţii, chiar aşa cum s-a întâmplat, a propos, la Ministerul Educaţiei, doamna Maia Sandu fiind formată ca economist. Poate că în perioade de crize e mai bine să aducem pe cineva din afara sistemului, care chiar ar face acele reforme şi ar pune pe roate sistemul.”

Alina Radu: „La Ministerul de Interne nu e nevoie neapărat să fii poliţist. Ministerul de Interne a fost demilitarizat, să zicem aşa, şi parte de management acum este condusă de un bărbat, de Dorin Recean, care nu are în background activitate militară sau poliţistă.”

Europa Liberă: Vine de la Tehnologii Informaţionale, de fapt.

Alina Radu: „Da. Deci, nu văd de ce nu ar putea face exact aceeaşi activitate de management. Da, nu să alerge cu câinele să prindă criminalul, dar să facă managementul unei instituţii publice o femeie, care are şi ea studii de management şi experienţă de management. Mai mult decât atât, modul în care a reuşit Maia Sandu să pună bazele acestei activităţi de anticorupţie la capitolul BAC, eu cred că ea a fost, într-un fel, o poliţistă puternică, eu cred că de ea s-au temut mulţi ca de o poliţistă rea, să zicem aşa. Pentru că tentaţiile de corupţie la acest minister au fost întotdeauna atât de mari, scandalurile de corupţie la acest minister au fost întotdeauna atât de explozive. În sfârşit, nu auzim că ministrul Educaţiei a făcut ceva din care ar reieşi că este coruptibilă. Da, chiar e mai puternică, să nu se supere precedenţii, decât bărbaţii miniştri ai Educaţiei care au fost până atunci. Iarăşi, ca să revin la capacitatea femeilor de a deţine nişte funcţii, nişte ministere considerate bărbăteşti, câteva dintre închisori acum sunt conduse de femei şi nu e nicio problemă. Ce, au evadat mai mulţi? Nu. Mai mult decât atât, închisoarea de minori este acum condusă de femeie şi au fost şi reporteri, am fost şi noi în vizită, minorii aceia au şanse să fie reabilitaţi. Pentru că o femeie îi priveşte, probabil, mai uman sau are o pregătire mai bună, nu pot să zic, dar ei se simt mai bine, mai încrezători că ar putea redeveni oameni. Pentru că în închisoare nu sunt de vină ei că au ajuns să comită o crimă, sunt cumva şi ei victimele unor anturaje în care au fost educaţi sau crescuţi sau, mă rog, au desfăşurat activităţi, mai ales când e vorba de minori. Şi dacă o femeie se descurcă să conducă o închisoare, cred că s-ar descurca să conducă şi o ţară.”

Europa Liberă: Eu vreau să vă mai dau un exemplu, pentru că de curând s-a făcut remarcată această doamnă, e o febleţe a mea de multă vreme şi nu depinde de atitudinea faţă de ea. Vorbesc despre Silvia Radu, care a făcut spaniola, deci, umanitarist prin educaţie iniţială, a ajuns să conducă o întreprindere tehnică inginerească foarte complicată tocmai graţie vocaţiei sale de a fi un bun manager. Se pricepe, probabil, şi la contoare, şi la cabluri, şi la nu ştiu ce, dar întâi de toate este un bun manager cu resursa umană. Şi recunoaşterea vine sigur că din exterior. Recent a fost decorată cu o înaltă distincţie pe care i-a trimis-o Regele spaniol prin ambasadorul care recent s-a acreditat la Chişinău. Şi eu personal am văzut aceasta, dacă vreţi, ca un reproş la adresa autorităţilor de la Chişinău, care nu au avut perspicacitatea să o vadă drept un foarte bun candidat pentru cele mai importante funcţii. Aş zice şi eu ca Alina, dacă se pricepe să conducă o întreprindere ca Union Fenosa, poate s-ar pricepe la mai mult decât atât. Dar să revin la un subiect provocator: și femeile nu întotdeauna sunt de acord să iasă din găoacea aceasta pe care le-au construit-o bărbaţii, mă refer la concursurile Miss Universitate, unde contează costumul de baie…

Alina Radu: „…virginitatea...”

Europa Liberă: Ele acceptă să facă cafele şi alte servicii. Ele acceptă să stea în poze cu colanţi şi cu nu ştiu ce reclame de turism. Uitaţi-vă, mai nou, vinurile, o nouă promoţie a vinurilor tot legată cumva de partea erotico-nu ştiu cum, da, vinul produce dream-uri dintre acestea cu femei. A cui sarcină e să schimbe lucrurile? Dacă vreţi, e o bază pentru misoginism.

Alina Radu: „În primul rând, daţi-mi voie să remarc faptul că nu e obligatoriu ca toate femeile acum să lase tot şi să se năpustească în Parlament sau pe listele de partid, sau în guvern. Vor exista întotdeauna femei care se simt bine acasă, la făcut plăcinte sau menaj, sau crescând copii. Pur şi simplu, aceasta e bine pentru ele şi trebuie fiecare cetăţean să se simtă îndreptăţit şi bine acolo unde vrea. Dar acum vorbim despre faptul că există femei care vor, au aptitudini şi au capacităţi să facă altceva, să facă mai mult, să iasă din aceste limite. Dacă avem fete care participă la concursurile de Miss, e probabil şi plăcerea lor, dar uneori este cumva unica posibilitate să ieşi în faţă, să te faci remarcat. Eu mă uit şi la programul şcolar, deocamdată la lecţiile de muncă totuşi fetele sunt segregate de băieţi, băieţii fac chestii tehnice la lecţia de muncă şi fetele fac croşetatul. Şi eu sunt sigură că poate un procent mic, poate 10%, 20%, nu ştiu cât, dintre fete nu vor să croşeteze, că nu se vor simţi bine şi nu vor folosi aceste abilităţi în viaţă. Poate ele vor să studieze mai mult calculatorul, nişte softuri care le vor prinde bine în viaţă şi vor contribui la dezvoltare. Deocamdată, şcoala aceasta nu le oferă, dar în fiecare şcoală să vedeţi că se organizează concursul de Miss…”

Ecaterina Mardarovici: „…și în grădiniţe.”

Alina Radu: „Da, unde ele trebuie să înţeleagă: dacă vrei să ieşi învingătoare trebuie să ştii a te ruja, a-ţi face bucle, a purta decolteu şi a te simţi bine fără rochie, în costum de baie pe scenă.”

Europa Liberă: Deci, aceasta trebuie sau nu trebuie curmat?

Ecaterina Mardarovici: „Eu cred că în societate au existat şi până acum şi vor exista şi de aici încolo femei interesate de Miss, femei interesate de literatură, femei interesate de politică. Pledoaria noastră este ca fiecărei persoane în această ţară, femeie sau bărbat, să i se creeze posibilităţi, şanse egale pentru ca ea să se manifeste acolo, în domeniul pentru care are abilităţi, pentru care s-a pregătit, a investit în educaţie, şcoală ş.a.m.d. Nici nu aş vrea să condamn. Bine, este o exagerare în ţara noastră cu Miss în grădiniţe, în şcoli şi că ar fi aceasta unica modalitate de a se manifesta. Acest lucru vine mai mult, dacă te uiţi în grădiniţe ce se întâmplă, de la părinţi. Cu regret, părinţii din mare dragoste cred: copilul meu e cel mai frumos şi nu înţelege fiecare că şi cel de alături, şi toţi noi, fiecare părinte crede că și copilul lui este cel mai-cel mai. Sigur că acest sentimente sunt alinate de aceste Miss din grădiniţe şi continuă aşa. Problema cea mare este că fiecare femeie şi bărbat, atunci când îşi alege ocupaţia, trebuie să fie conştient şi de impactul pe termen lung asupra acelor decizii pe care le ia. Pentru că o femeie care a decis să stea acasă, fiindcă soţul asigură familia, trebuie să conştientizeze anumite riscuri pe parcursul vieţii, ca să nu fie nevoită peste 10-20 de ani societatea civilă să se ocupe de problemele ei, pentru că e singură cu doi copii, cu trei copii, cu patru copii şi pentru că nu mai e cel de alături și nu are nicio sursă de venit.”

Europa Liberă: Şi bărbatul mai prinde să o bată.

Ecaterina Mardarovici: „Bărbatul mai prinde să o bată.”

Alina Radu: „Dar deja are copii cu alta.”

Ecaterina Mardarovici: „Da, sunt şi astfel de cazuri.”

Europa Liberă: Ce nuvelă am desenat noi acum.

Ecaterina Mardarovici: „E cam dramatică.”

Alina Radu: „Aceste cazuri există. Şi noi, decât să educăm la şcoală şi grădiniţă băieţeii şi fetiţele că trebuie să fie Miss, mai bine să-i educăm să înţeleagă să se descurce în viaţă. Societatea înseamnă şi un model economic în care trebuie să te descurci economic. Şi fiecare persoană aptă de muncă trebuie să aibă profesie, să ştie cum să se angajeze şi să-şi câştige existenţa. Dacă cineva vrea să stea acasă, să stea acasă, dar să fie absolut conştient că nu are societatea doar de dat. Societatea înseamnă să-ţi ofere poate condiţii de existenţă, dar în acea societate tu trebuie să plăteşti impozite şi trebuie să ai contribuţia ta.”

Europa Liberă: Alina, deschideţi un capitol pe care nu am timp să-l dezvolt şi, probabil, vom găsi altă ocazie, dar aici, de fapt, e marea răscruce din care Republica Moldova încă nu a ieşit. Vrea să facă în continuare un stat paternalist, în care toţi cetăţenii să depindă de cineva, de fondul de pensii, de preşedinte, de voinţa bărbaţilor. Sau să construiască o societate cu adevărat liberală, în care oamenii sunt din start pe cont propriu, în faţa lui Dumnezeu egali şi autocritici. Şi să ştie foarte clar ce ştie să facă cel mai bine, astfel încât să nu pornească pe căi false şi să nu se încurce unii pe alţii. Din păcate, trebuie să pun punct aici, dar sunt convins că aţi dat suficient material de gândit pentru cei care vor vota în ziua de duminică, 30 noiembrie. Mulţumesc.