Mărturisesc că demult n-am fost atît de plictisit de Facebook ca în seara de sîmbătă, după cutremur. Seismul a declanşat o sumedenie de postări stupide, prosteşti, ridicole.
Un ditamai intelectual postează imediat după ce i s-a zgîlţîit uşor blocul de locuinţe: „CUTREMUR…” M-am tot gîndit care e rostul unei asemenea postări şi n-am găsit o explicaţie. Ei bine, o asemenea constatare banală a generat un torent de „like”-uri şi comentarii. Cum e posibil aşa ceva? Habar nu am.
Cutremurul a scos la iveală, mai pregnant ca oricînd, că superficialitatea care tronează în reţelele de socializare a fost un pretext pentru o mare anostă trăncăneală. Mulţi au semnalat legănarea lustrelor, alţii au povestit cu lux de amănunte felul în care au trăit clipele „sinistre”. Cineva, mai ingenios, a relatat cum a trăit cutremurul în WC. S-a vorbit aiurea, s-a vorbit pînă la saţietate şi deseori fără nici o legătură clară cu seismul.
Trecuseră deja ore bune după cutremur, iar un alt intelectual ne-a mărturisut că el a simţit binişor seismul şi ne-a întrebat ce am simţit noi?
O să-i spun eu acum că nu am simţit mare lucru şi că m-a plictisit enorm toată vorbăria fără rost de sîmbătă seara.
Li s-au legănat niţel lustrele şi au început să ne povestească imediat cum au trăit cutremurul. N-au păţit nimic şi nu se mai săturau de trăncăneală. Aveai impresia că fuseseră 8-9 grade. Dar parcă omului îi trebuie motive serioase pentru o flecăreală interminabilă?
