Strigătele, sloganurile şi promisiunile electorale au încetat. S-a aşternut liniştea. E posibil să mai existe nemulţumiri după anunţarea rezultatelor definitive, dar vacarmul electoral asurzitor s-a stins. S-a terminat coborîrea în popor şi apropierea de nevoile oamenilor. Politicienii revin în dimensiunea lor oarecum paralelă.
Cum va fi peisajul de după alegeri? Se va deosebi radical de ceea ce am avut anterior? Mă tem că în plan structural nu se va schimba mai nimic. Cînd vorbesc de planul structural mă refer la felul în care politicienii şi cinovnicii autohtoni îşi înţeleg menirea propriei profesii, la modul concret în care îşi exercită puterea.
Eu iată ce vreau să spun, stimaţi ascultători. Tranziţia aberantă-nemiloasă a început aici la sfîrşitul anilor '80, iar peste o lună vom păşi deja în anul 2015! Prin urmare, ne-am bălăcit prea multă vreme în mocirla decăderii morale. A venit demult timpul să schimbăm macazul.
Dacă guvernanţii proiectaţi duminică pe piscurile puterii nu-şi vor modifica nici acum obişnuinţele, mă tem că nu mai ajungem în lumea civilizată nici peste un secol. Dacă nici acum nu vor fi învinse corupţia-mişmaşul-cumătrismul, degeaba mai avem alegeri libere.
Şi de fapt, există un singur indiciu clar care ne poate convinge că lucrurile se mişcă într-o direcţie bună. Acest indiciu e băgarea în puşcărie a oamenilor cu funcţii importante care au furat ca-n codru, care au dat şi au luat mită, care au făcut trafic de influenţă. Dacă nici acum nimeni dintre aceşti titani ai tranziţiei nu va ajunge după gratii, putem să ne luăm adio de la reforme şi primenire. Aştept, pe durata anului 2015, trezirea din hibernare a justiţiei moldoveneşti, aştept arestarea sus-pomeniţilor titani.
Adică aştept o utopie, aştept ceea ce nu se va întîmpla niciodată. Dar orice om trebuie să aibă un vis, nu-i aşa?
