După ce a anunțat că nu va mai construi South Stream, Moscova a precizat că a găsit o soluție să-l înlocuiască, prin colaborare cu Turcia. Ce impact ar putea avea anunțul asupra Moldovei, a încercat să afle Liliana Barbăroșie de la fostul director ANRE Victor Parlicov.
Victor Parlicov: „Asta înseamnă că autorităţile noastre nu mai au mult timp ca să mai meargă pe proiecte simbolice de genul Iaşi-Ungheni, deci trebuie rezolvată problema la modul cardinal. Şi asta, în primul rând înseamnă discuţii la nivel diplomatic, şi ulterior până la nivel tehnic să fie realizat proiectul de asigurare a posibilităţilor tehnice de pompare a gazului în regim revers, prin gazoductele de tranzit care merg din Rusia, Ucraina, Moldova, România, Belarus, Turcia şi Grecia în regim revers, deci din Turcia şi Grecia înspre Ucraina.”
Europa Liberă: Înţeleg că Rusia a găsit soluţia, cât ar putea dura asta?
Victor Parlicov: „Asta ar putea dura ceva timp, dar nu cred că avem prea mult timp la dispoziţie. Cred că perspectiva dării în exploatare a acestui gazoduct este 2018, 2019, maxim 2020. Şi atunci, noi nu avem la dispoziţie mai mult de vreo trei ani ca să rezolvăm problema cu reversul, întrucât imediat ce pierdem statutul de ţară importantă ca tranzit de gaze, ne pierdem totodată şi puterea de negocieri a contractului de furnizare. Asta înseamnă că dacă Gazpromul ne spune că gazul este de 800 de dolari pentru Republica Moldova, noi nu prea avem alte opţiuni decât să spunem că nu luăm.”
Europa Liberă: Cum rezolvă reversul toată povestea asta?
Victor Parlicov: „Reversul ar asigura posibilitatea procurării gazelor, inclusiv tehnic, aducerea gazelor din alte surse decât Gazpromul. Există deja un şir de terminale de recepţie a gazului natural lichefiat în Marea Mediteraneană. Există asemenea terminale în Balcani, între Croaţia, care construieşte un terminal asemănător, şi alte ţări balcanice. Există în Grecia terminale de recepţie a gazului natural lichefiat şi atunci, toată această infrastructură ar putea fi utilizată în cazul în care există reversul pe gazoductele existente, pentru a pompa gaz din alte surse. Spre exemplu, gazul natural lichefiat poate fi procurat şi din Qatar, procurat şi din alte ţări, pentru a aduce gaz de acolo încoace, spre Ucraina şi Moldova, în regim revers.”
Europa Liberă: Dacă ne uităm la Ucraina şi dacă ne uităm la Europa, sunt în toată povestea asta perdanţi şi câştigători?
Victor Parlicov: „Să spunem aşa, Bulgaria şi România nu sunt consumatori mari de gaze. România dispune de propriile rezerve, Bulgaria nu consumă prea mult şi este în imediată vecinătate cu Turcia, deci foarte repede îşi rezolvă problema cu reversul. Problematic va fi pentru Republica Moldova şi Ucraina, în special Ucraina. Deci în ţările Uniunii Europene, de la acest lucru nu vor avea de pătimit prea mult.”
Europa Liberă: Deci dumneavoastră, dacă aţi fi acum în locul guvernului, v-aţi gândi foarte serios să construiţi nişte staţii de revers pe destinaţiile despre care vorbiţi?
Victor Parlicov: „Ele nu trebuie construite, există infrastructura existentă care trebuie puţin modernizată, exact aşa cum au făcut ucrainenii. Există staţia de compresoare de la Vulcăneşti pe teritoriul Republicii Moldova, care e perfect funcţională. Cu puţini bani şi în timp relativ rapid, se poate asigura prin staţia asta pomparea în regim revers pe gazoductele existente. Şi deja mai departe, să depunem efort la nivel diplomatic, să vorbim cu colegii din România, că şi pe teritoriul României sunt momente specifice care vizează aceste gazoducte, şi cu colegii din Bulgaria, Grecia, Turcia, ca pe tot traseul acest lucru să poată fi asigurat. Doar atunci vom putea spune că avem o soluţie reală. Până atunci, nu sunt decât discuţii.”
Europa Liberă: Dar când se pregătea proiectul South Stream, când era încă în proces, aceleaşi acţiuni trebuia să le facem şi atunci, pentru că urmărea acelaşi lucru?
Victor Parlicov: „Absolut. Pur şi simplu atunci s-a spus aşa: că gazoductul South Stream nu corespunde pachetelor energetice europene, pachetului trei, şi respectiv toţi s-au lăsat pe tânjală, că Uniunea Europeană nu va permite construcţia acestui gazoduct, şi respectiv - nu avem de ce să ne facem griji. Eu de atunci am spus, uitaţi-vă pe hartă, că acolo mai este o ţară în regiunea Mării Negre, care nu cade sub incidenţa legislaţiei europene şi cu care ruşii pot negocia bilateral, fără rezerve. În principiu, ceea ce s-a întâmplat, ceea ce s-a anunţat, este exact ceea ce am presupus atunci.
Eu cred că Federaţia Rusă a încercat din nou să bage un fel de zâzanie între ţările europene, şi în principiu i-a reuşit. Aţi văzut declaraţia lui Miller, că Bulgaria, Sofia, trebuie să ceară despăgubiri de la Bruxelles pentru faptul că Bruxelles-ul nu le-a permis realizarea acestui proiect, ceea ce va duce la pierderi pentru Bulgaria, într-o anumită mărime. Ei oricum utilizează asta ca un instrument de a forţa anumite contradicţii care există în mod natural între diferite ţări, membre ale Uniunii Europene.
Dar au văzut că nu le-a reuşit şi au mers pe planul „B”, planul alternativ - ne conectăm la turci. Dacă până acum puteam spune că nu va avea loc South Stream-ul, nu trebuie să ne facem griji, putem să facem proiecte simbol de genul Iaşi-Ungheni, să ne concentrăm pe simboluri şi pe monumente, acum trebuie să ne apucăm de lucru. Pentru că, de altfel, în 2018 ne trezim cu condiţii impuse unilateral şi puţine puteri de a negocia.”
