„Da, sunt infectat cu HIV!”. Orice persoană afectată de problema dată ar vrea s-o poată spune fără să-i fie frică sau ruşine de reacţia celor din jur - acesta este scopul campaniei declanșată la Chișinău. Banii colectaţi vor fi donaţi pentru susţinerea luptei cu boala SIDA în Republica Moldova.
Când li se anunță diagnosticul, prima reacţie e diferită de la om la om. Unii sunt şocaţi şi refuză să creadă că anume lor li se putea întâmpla acest fapt. Alţii neagă cele aflate şi îşi continuă modul obişnuit de viaţă, până la prima internare. Sunt şi dintre cei care au fost salvaţi pe ultima sută de metri. Aşa s-a întâmplat şi în cazul lui Andrei. Tânărul are de 29 de ani şi de mai bine de trei ani urmează tratamentul contra infecţiei HIV. Din viaţa anterioară nu i-a mai rămas nimic. De la decorator al sălilor de nunţi, a început să muncească în cadrul Centrului Social Regional din Chişinău.
„Când am ieşit din spital, mi-au venit gânduri de sinucidere, norocul a fost că a venit microbuzul de care aveam nevoie şi pur şi simplu am urcat. În microbuz, mă gândeam de ce mi s-a întâmplat tocmai mie. Deşi anterior ştiam de HIV, citisem despre asta, dar nicodată nu m-am gândit că mă va afecta pe mine. Probabil a fost cel mai tâmpit lucru să gândesc aşa, pentru că HIV nu alege şi nu contează ce statut ai, câţi bani ai în buzunar sau cine îţi sunt prietenii. La viaţa mea am comis multe greşeli, lucruri pe care nu trebuia să le fac. Probabil, acum, îmi ispăşesc păcatele. Acum, rar îmi aduc aminte de maladie. Sunt un om normal. Nu le spun tuturor despre infecţie, pentru că nu cred că despre asta trebuie să strigi la orice colţ.”
Întrebaţi ce cred despre persoanele infecate cu HIV şi dacă ar accepta să muncească alături de ele, părerile cetăţenilor sunt împărţite:
„Sînt persoane ca şi noi, doar infectate, nu îi acuz pentru ceea ce sunt şi, dar mă strădui să-i ocolesc pentru siguranţa mea şi a familiei mele”
„Noi ştim care sunt cauzelele infectării, prin ce se infectează, nu cred că trebuie să fie înlăturaţi de ceilalţi”
„Aşa persoane ar trebui un pic izolate, că prezintă un risc. Nu că i-aş ignora, dar aş ţine distanţa.”
„Persoane care nu se stimează pe ei înşişi”
„Sunt victime şi trebuie ajutaţi, susţinuţi, să fie cât mai multe fonduri, să se adune bani pentru ei”
„Sunt oameni proşti, dacă au aşa ceva. SIDA nu se ia din vânt, tot se ia din contactele astea ale lor...”
„Sunt oameni care trebuie să fie mai atenţi la sănătatea lor, ştiu că sunt boli mult mai periculoase, nu văd de ce aici ar fi o problemă.
Cum îi putem ajuta?
„Să nu-i privim ca pe oameni bolnavi. E bine să vorbim despre asta, dar am cunoscut o persoană infectată cu HIV şi mi-a zis că o deranjează când se acordă prea multă atenţie. Pot sa zic ca e mult mai sănătoasă decât mulţi dintre noi, doar că e conştientă de boala pe care o are.”
Andrei, tânărul infectat cu HIV, spune că-i important să-ți recunoști statutul de infectat, cu riscul de a accepta mentalitatea oamenilor de la noi, care, din neştiinţă sau din răutate, te stigmatizează.
„Chiar dacă mă batjocoresc, nu atrag atenţia. Eu mă străduiesc să iubesc toţi oamenii. Daca omul are un astfel de comportament, e problema, lui, pentru că nu are şapte ani de-acasă. E o boală care poate afecta pe oricine. Noi trebuie să citim mai mult,problema e că tinerii nu vor să citească despre asta.”
Campania „O generație fără HIV/SIDA începe cu mine” îşi propune să responsabilizeze mediul privat. Astfel, 17 dintre partenerii campaniei îşi marchează produsele cu panglica roşie, iar consumatorul contribuie financiar, la combaterea HIV, ne spune reprezentanta organizației neguvernamental Iniţiativa Pozitivă, Rodica Ivtodi:
„Când vine vremea să colectezi nişte fonduri, e foarte greu să sensibilizezi oamenii sa doneze. Avem o criză din partea autorizaţiile locale în ceea ce priveşte campaniile de informare. Statul nu organizează campanii la nivel naţional, de prevenire a maladiei.”
Rodica Ivtodi îndeamnă cetăţenii să conştientizeze, că până la urmă, persoanele infectate cu HIV sunt la fel ca şi noi.
„Ei trăiesc permanent ascuşi şi nu pot să se implice în rezolvarea unor probleme. În mare parte, din cauza discriminării, poate două-trei persoane din 9000 înregistrate sunt gata să vorbească deschis despre statutul lor. Atâta timp cât oamenii stau în umbră, ceilalţi se tem să vorbească. Lumea nu înţelege că o persoană cu HIV nu are coarne, coadă, nu are pete pe faţă. Mulţi dintre cei care zic că se tem, au comunicat cu o persoană HIV, doar că nu ştiau despre acest lucru.”
Potrivit Ministerul Sănătăţii, în 2014, în Republica Moldova, infecţia HIV a fost depistată în cazul a 781 de persoane, inclusiv 20 de copii.
În central capitalei, în Scuarul Europei este instalat un monument dedicat victimelor şi bolnavilor de HIV/SIDA ca o reamintire zilnică a faptului cât de importantă e prevenirea şi lupta cu unul dintre cei mai nocivi viruşi. De fiecare dată când trec pe lângă monument, mă gândesc cum aș fi reacţionat eu dacă mi-ar fi depistat infecţia HIV şi cât de mult mi-aş fi dorit ca lumea din jur să mă susţină, măcar cu o vorbă bună.
