În decembrie 1989, presa de la Chişinău a reacţionat cu mare întîrziere la evenimentele tragice din România. Revoluţia Română a fost remarcată prima dată abia pe 24 decembrie de ziarul Moldova Socialistă care insera o declaraţie a Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova.
Iată un fragment din acea declaraţie: „Oamenii muncii din RSS Moldovenească au aflat cu un sentiment de profundă îngrijorare despre evenimentele tragice din România şi îşi exprimă protestul împotriva violenţei şi cruzimii. Poporul moldovenesc este solidar cu lupta dreaptă a poporului român frate împotriva regimului totalitar şi îşi exprimă speranţa că în ţară vor triumfa idealurile democraţiei, socialismului, drepturilor omului. În această clipă de grea cumpănă, decisivă pentru destinele României, poporul moldovenesc este gata să acorde poporului român frate ajutorul material şi medical necesar”.
Situarea comuniştilor moldoveni de partea poporului român nu ar trebuie să mire de vreme ce în RSSM era în desfăşurare perestroika, iar Ceauşescu nu era văzut cu ochi buni de Kremlin.
Tot Moldova Socialistă publică mesajul directorului şcolii medii nr.42 V. Zubcu. Acesta vrea să vadă o Românie liberă şi condamnă „tiranul şi clica sa”.
Mai aflăm din aceeaşi publicaţie că în seara zilei de 22 decembrie au fost aprinse mii de lumînări în piaţa din faţa catedralei din Chişinău. A avut loc o slujbă religioasă consacrată memoriei victimelor evenimentelor tragice din România. Tedeumul a fost oficiat de protoireul Petru Buburuz, deputat al poporului din Uniunea Sovietică. Au răsunat „îndurerate cîntece bisericeşti, rugăciuni, iar după slujba religioasă a avut loc un miting al Frontului Popular din Moldova la care regimul lui Ceauşescu a fost calificat drept ultimul bastion al stalinismului în Europa de Est”.
Şi ziarul de limba rusă Vecerni Kişiniov din 25 decembrie consacră cîteva articole Revoluţiei Române. Aflăm că la întreprinderea Pişceprom a avut loc un miting de solidaritate cu poporul român. Colectivul muncitoresc al întrepdinderii a decis să transfere 20 de mii de ruble în Fondul pentru ajutorarea poporului român. Şi colectivul editurii Lumina a transferat în acest fond 5 mii de ruble.
Vecerni Kişiniov mai scrie că este organizată colectarea de sînge pentru ajutorarea poporului român, iar Comitetul Executiv al Sovietului orăşenesc de deputaţi ai poporului indică adresele spitalelor în care poate fi donat sîngele.
În sfîrşit, săptămînalul Literatura şi Arta nu spune nimic despre Revoluţia Română în ultimul număr al anului 1989, cel din 21 decembrie. Se pare că sărbătorile de iarnă au făcut ca evenimentele din România să fie luate în discuţie abia în ianuarie 1990.
