Distanța de la un sfat la util la o tîmpenie pe gratis s-a micșorat mult în ultimii ani. Asta, de cînd mai toate produsele ambalate sînt însoțite de avertismente tipărite în folosul consumatorului.
Din tot ce am văzut, cred că recordul e o etichtă pe o sticlă de vin vîndută în Anglia. Consumatorul neștiutor e înștiințat că vinul nu trebuie încălzit în cuptorul cu microunde. O altă capodoperă previne cumpărătorul că trebuie să pună la cuptor carnea, dar numai după ce îndepărtează ambalajul de plastic. Ar mai fi de menționat eticheta care informează că foarfeca nu trebuie înghițită. Alta spune că becul nu trebuie apăsat cu mîna, iar alta că, dimpotrivă, ouăle trebuie sparte înainte de a fi aruncate în tigaie.
De fapt, literatura absurdă a etichetelor e o coproducție. Companiile se supun noilor regulamente, dar regulamentele sînt în parte rezultatul neștiinței incredibile a multor consumatori occidentali. Mulți din ei nu știu să gătească la cel mai elementar nivel și nu au văzut în viața lor o livadă, o vie sau o fermă. Tot ce e de mîncat s-a născut la supermarket.
Cineva e obligat să scrie pe pachet ce se face și ce nu se face cu produsul de pe raft. Deocamdată, un consens general spune că pîinea se taie cu cuțitul sau se rupe cu mîna. Dar pînă și această certitudine se clatină.
