Duminică seara, filmul regizorului rus Andrei Zveaghințev „Leviatanul” a luat prestigiosul premiu cinematografic Globul de Aur pentru film străin. Deși este un tablou sumbru al Rusiei contemporane, statul a finanțat 35% din acest proiect. O relatare de Robert Coalson, tradusă şi adaptată de Natalia Sergheev.
Un tehnician alcoolic dintr-un orășel îndepărtat din nordul Rusiei se confruntă cu primarul localității, un om lacom și bețiv, care are de gând să-i exproprieze pământul pentru a-și contrui un conac. Acesta e, în mare, sinopsisul filmului „Leviatanul” de regizorul rus Andrei Zveaghințev care duminică seara a primit Globul de Aur pentru film străin.
În film, primarul se referă la supușii săi cu disprețuitorul „insecte” și într-o criză de sinceritate inspirată de votcă, scapă niște vorbe de după culisele politice ale feudei sale.
„Niciodată n-ai avut niciun drept”, spune el cu furie. „Nu ai niciun drept și niciodată nu vei avea!”
Din acest motiv, pare cel puțin straniu că guvernul rus a acoperit 35% din cheltuielile pentru film. Și a nominalizat pelicula drept candidata din partea Rusiei la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin.
Situația e și mai surprinzătoare, dacă luăm în considerație cuvintele Ministrului Culturii din Rusia Vladimir Medinski, care a declarat că guvernul nu va oferi fonduri „pentru oamenii care nu doar critică, dar denigrează autoritățile”.
„Îi am în vedere pe cei, care fac filme bazate pe principiul „Rusia e de rahat”, a spus el pentru site-ul Fontanka.ru luna trecută.
Regizorul filmului Andrei Zveaghințev este la fel de surprins de suportul acordat de stat.
„Din păcate, ceea ce înțelegem noi prin patriotism diferă de ceea, ce consideră patrotic Ministerul Culturii”, a spus regizorul într-un interviu acordat Current Time TV.
Sinceritate rusească
Noțiunea lui Zveaghințev de „patriotism” o are ca reper pe cea a lui Lev Tolstoi. Regizorul spune că „patriotismul care mușamalizează adevărul urât și problemele societății, și care spune că totul este bine, că noi suntem extraordinari este poziția unui adolescent ignorant și întunecat la minte, care nu vrea să privească adevărul în ochi.”
El menționează că decizia de a susține financiar filmul a fost luată de un comitet de experți demni de respect, care au luat cunoștință cu scenariul și proiectul peliculei.
Este un film profund rusesc. Publicația The Guardian a scris că „Leviatanul nu putea să fie mai rusesc decât este, chiar dacă s-ar fi început cu un urs care dansează cu o balalaică în labe”.
Zveaghințev spune că el continuă tradiția criticii și a satirei sociale, abordată de clasicii literaturii ruse precum Mihail Saltîkov-Șcendrin, Feodor Dostoievski și Anton Cehov.
Dar, în același timp, spune Zveaghințev, „Leviatanul e mult mai complex”. Criticii au calificat filmul drept „a la Kafka”, evocând spiritul literaturii scriitorului.
Într-un interviu din vara trecută pentru revista Screen, Zveaghințev a spus că istoria ar fi fost inspirată dintr-un caz din SUA, care a avut loc în 2004, în care un bărbat aflat în litigii cu autoritățile locale a distrus primăria și casa fostului primar cu buldozerul.
„Istoria este una universală – un om are de a face cu mașinăria de stat, lipsită de suflet”, spune Zveaghințev. „E o poveste veche ca lumea. Inclusiv pentru Rusia”.
„Vorbesc despre țara mea, fiindcă trăiesc aici”, a adăugat el. „Mă consider un rus care s-a înrădăcinat aici și care știe, în felul său, ce înseamnă lumea rusească”.
