Una din întrebările cel mai fireşti puse vreodată a primit un răspuns confuz şi amestecat cu sînge. Întrebarea e: se poate rîde de orice? Răspunsul e: da! Oamenii rîd, după un timp sau dintr-o parte de orice. Chiar şi de cele mai adînci tragedii.
Un film destul de recent a instalat o comedie în lagărul de la Auschwitz. Bancurile cu Stalin şi lagărele lui de concentrare au apărut încă în timpul vieţii lui Stalin. Un film englezesc spumos a făcut din viaţa lui Isus o comedie delectabilă. Un scriitor ceh a dat un faimos roman comic plecînd de la ororile Primului Război Mondial.
Oamenii rîd de naţii duşmane sau prietene, de vecini, de şoţi şi soţii, de infirmităţi fizice, de rase, popi şi rabini. Dar de religie se poate rîde? Nişte brute cu minte puţină au răspuns la Paris, în felul lor, măcelărind 12 oameni sub vina de a fi luat în derîdere Islamul şi Profetul.
Ce nu înţeleg asemenea creaturi e că de o religie n-ai cum să rîzi. Caricaturile şi bancurile nu rîd de idei şi spirit. Din aşa ceva n-are cum să îţi iasă un banc. Dar poţi rîde de întrupările pămînteşti ale ideilor. De pildă, nimeni n-ar cum să rîdă de bani dar poate rîde pe săturate de cei ce se fac de rîs la vederea banilor. E simplu pentru cine mai are mintea întreagă. Şi numai oamenii cu mintea întreagă au umor.
