De două luni de zile avem sentimentul că trăim într-un thriller. Știți, filmele acelea americane, cu un story dramatic, cu intrigă amețitoare, cu suspansuri și răsturnări de situație. Spre deosebire însă de producțiile hollywoodiene, cu încasări de sute de milioane de dolari, „filmul” de la Chișinău ne-a adus numai pierderi.
Să enumerăm câteva: primă şedinţă a Consiliului de Asociere Republica Moldova - Uniunea Europeană a fost amânată din cauză că n-avem încă un nou guvern; Polonia a oprit acordarea unui credit de 100 de milioane de Euro pentru agricultori; neaprobarea Bugetului de stat pe 2015 blochează finanțarea mai multor proiecte, inclusiv a reformei administrației publice locale; au fost anulate fonduri europene destinate combaterii corupției; președintele Iohannis și-a amânat vizita la Chișinău; medicamentele s-au scumpit; leul își continuă devalorizarea și nimeni nu știe dacă e consecința crizei din Rusia sau a unor speculații criminale pe piața valutară, la care Banca Națională asistă pasiv sau complice...
Dar cea mai mare pierdere este încrederea. Alegătorii care au votat cu inima strânsă partidele pro-europene se simt înșelați. Caută, febril, informații la televiziuni, pe Internet, nervii sunt încordați la maxim, mulți au dezvoltat o adevărată psihoză: „Ce au discutat, au ajuns la o înțelegere?, tot mai vrea Ghimpu să fie președinte sau va fi Plahotniuc?, vom avea sau nu procuror străin?, au bătut Lupu și Filat palma cu Voronin?...” După o zi frământată, seara când tragem linia vedem că lucrurile nu s-au mișcat din loc. Șefii de partid dau vina unii pe alții sau ne vorbesc în șarade, în rebusuri de genul: „C” va fi speaker și „G” va fi premier. Cine va fi „C” și „G” veți vedea miercuri.”
Ieri, 20 ianuarie, înaintea prorocitei zile de miercuri, thrillerul moldovenesc, cu intrigă polițistă și „cuvinte încrucișate”, părea să dea în clocot. De dimineața circula zvonul că Iurie Leancă a fost scos din joc, că premier va fi doamna Gherman, iar președinte al Parlamentului, Candu – o intoxicare difuzată de Usatîi, politicianul-interlop fugit la Moscova. Din alte surse aflam că socialistul Dodon, după ce a organizat un flash-mob cu steaguri roșii la Banca Națională, a plecat la Moscova cu Zinaida Greceanîi să încheie lungile și grelele sărbători ale Crăciunului pravoslavnic. „Ai noștri”, pe de altă parte, discutau la aeroport cu trimișii europeni.
„Secvența aeroportului” a fost, probabil, cea mai stupefiantă verigă din filmul numit „Formarea noii coaliții de guvernare de la Chișinău”. Negocieri pentru o Moldova europeană într-un aeroport concesionat rușilor – sună oximoronic, ar spune un filolog, dar așa arată realitatea moldovenească: bizară, paradoxală, contradictorie, cu aspecte care se exclud reciproc într-o lume normală. E halucinant să negociem la aeroport cu responsabili europeni, care și-au lăsat baltă treburile, au luat o cursă specială și după câteva ore au făcut cale întoarsă fără a se mai deplasa în oraș, și tot acest efort pompieristic pentru a-i dumeri pe niște lideri politici locali, afoni la glasul rațiunii, rupți complet de realitatea votului din 30 noiembrie. Imaginați-vă scena: stăm cu bagajele făcute nu se știe spre ce destinație, Est sau Vest, de dincolo de geam răzbate zgomotul avioanelor care decolează și aterizează, și încercăm să le explicăm europenilor cum funcționează logica moldovenească, deși s-ar fi cuvenit de mult să fim în altă parte, să muncim în parlament, în guvern, pentru că asta așteaptă oamenii care ne-au ales.
Thrillerul politic moldovenesc nu s-a sfârșit. Suspansul continuă. La ședința de azi a Parlamentului urmau să fie alese organele de conducere ale legislativului, dar nimeni nu putea face vreo supoziție: cum va arăta Coaliția, cine și ce funcții va ocupa, cum se vor repartiza fotoliile. În momentul în care scriam acest comentariu, liderii politici se mai aflau în blocaj, iar a sta cu sufletul la gură, a le contabiliza mofturile, a le vâna dispozițiile fluctuante de la un ceas la altul mi se pare jignitor pentru un om care se respectă. Cert este că o alianță sau un sprijin la guvernare din partea comuniștilor este opțiunea cea mai nocivă pentru Moldova. Nimic nu ar îndreptăți acest deznodământ decât miopia, rapacitatea și nesinceritatea clasei politice în ce privește promisiunile de reformă.
Societatea moldoveană a ales din puținul ce se găsea pe taraba politicii autohtone – în general „marfă” proastă sau de calitate mediocră –, după care inițiativa au preluat-o partidele. Nu există un mecanism de protejare a voturilor, nu există un control asupra politicului după alegeri, partidele funcționează ca niște SRL-uri închise, de clan, care după încheierea scrutinului încep să negocieze fără rușine posturi și favoruri, să-și împartă prada ca niște carnasieri, la adăpostul unei justiții aservite.
Pledoariile partenerilor noștri europeni nu pot rezolva totul. Până când cetățenii înșiși nu vor cere schimbări reale, garniturile se vor roti formal la guvernare, indiferent de ideologii și azimuturi geopolitice, iar Moldova va rămâne în același cerc vicios.
