De ce este răspândită peste tot corupția în Moldova?

Moldova ocupă locul 88 din 99 de țări la capitolul lupta împotriva corupției. Despre aceasta aflăm dintr-un raport al ONG-ului nord-american „The World Justice Project”. Numai anul trecut, Uniunea Europeană a oferit 60 de milioane de euro pentru reforma justiţiei. De ce este răspândită peste tot corupția în Moldova? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.

Deși era menit să le arate occidentalilor, dar mai ales moldovenilor, cât de mare este dorința guvernanților de a zdrobi corupția, rezultatele se lasă așteptate. Presa toacă zi și noapte despre mafia bancară, mafia petrolului, a transportatorilor, a țigărilor de contrabandă, a alcoolului, mafia medicamentelor și câte or mai fi fiind... Numai că deocamdată nu există nicio condamnare a vreuneia dintre aceste mafii.

Și la firul ierbii se discută mult despre acest fenomen. Omul simplu crede că demult trebuia de început cu marii rechini ai corupției și nu cu peștișori. Iată câteva păreri ale unor săteni de la Rogojeni, o localitate de prin părțile Șoldăneștilor.

-„Există peste tot locul corupție, peste tot locul. Acei cu poșetele mari, aceștia sunt cu corupția mai mare, că au peceți, au legi, dar pentru noi legea e egală cu zero.”

Europa Liberă: Cine e mai corupt în Moldova?

-„De la șefi e toată corupția, care iau banii cuiva și îi pun la ei în buzunar. Aceasta e corupție.”

-„Dreptate nu a fost și nici nu va fi. Eu socot că omul, dacă ajunge la putere, de-amu se gândește pentru dânsul și pentru rudele lui.”

-„Corupția e mituirea oamenilor, se face ceva ilegal, sub mâna legii, e răspândită peste tot locul. Poate e o moștenire de la comunism, tot era așa ceva. A luat amploare.”

-„Корумпирован тот кто имеет больше денег. У нас просто дикое немного общество.”

-„Legea o întorci așa cum vrei, așa ca în pădure lupii, care e mai puternic, acela obține, care poate mănâncă și oase, care nu – nici carne moale.”

Europa Liberă: De ce se vorbește atât de mult despre corupție și atât de greu se scapă de ea?

-„Mai multă exigență la alegerea funcționarilor, la numirea în funcții. Funcționarii publici de obicei sunt aleși prin cunoscuți, prin prieteni și așa mai departe. Acela care se duce și dă pentru funcții el e corupt, el își pune baze pentru mai departe să ia să își întoarcă banii înapoi.

-„Totul se face prin cunoscuți, dacă vorbești cu dânșii să te ajute cu ceva, îi plătești și se face ceva.”

-„Dacă dai banul, se rezolvă mai repede. Aceasta e corupția.”

-„Dând mită, e ușor să rezolvi problemele, e mult mai ușor.”

-„Корупция? Воровство, у какой кормушки кто стоит, где поближе можно взять.”

-„Pentru că iau mită peste tot locul, de atâta credem că există. Da, e o obișnuință.”

Europa Liberă: Cine e vinovat că acest flagel numit corupție s-a înrădăcinat atât de mult?

-„Așa e conducerea, de sus până jos. A fost corupție și va fi.”

- „Așa e viața, ce trebuie să facem?”

-„Peste tot este mafie. Unde nu te adresezi peste tot vor parale și la primărie, și peste tot.”

-„Este și va fi, altfel nu poți trăi.”

-„Iată după o spravkă oarecare, toți vor ceva.”

Europa Liberă: Spuneți, vă rog, este corupție în Republica Moldova?

-„În toată Moldova e corupție.”

-„Cel mai mult la justiție.”

-„Statul singur face ca să fie corupție, de exemplu, eu pot legal să îmi fac documentul acesta, dar staviat v ramki, să îl fac într-o zi că alt document e valabil numai o lună și până ce îl primești pe al doilea, primul nu e valabil. Și tu ești nevoit să dai mită ca să îți iei documentul acesta.”

-„La noi când începi a căuta certificat, trebuie ceva să afli, dacă nu dai bani, nu faci treabă.”

Europa Liberă: Statalitatea Moldovei e măcinată de corupție?

-„De-amu lumea s-a deprins cu corupția aceasta, vrei nu vrei trebuie să dai.”

-„Nu cer, tu singur le dai.”

-„Sigur, cel care dă mită creează această situație.”

-„Ești nevoit, împrumuți, cauți, faci, dar până la urmă tot dai mită, așa e viața. Cel care dă este impus de condițiile care sunt fiindcă dacă te duci și nu poți să rezolvi problema, ești nevoit să dai, ca să rezolvi.”

-„Acela care ia e corupt.”

-„Acel care ia nu poate trăi fără acesta care nu dă. Dacă dă – ia, nu dă – nu ia. Omul în buzunar nu se bagă la nimeni.”

-„Eu, de exemplu, nu dau.”

-„D-apoi cum nu am dat! Numai cui nu am dat eu. Dar unde nu e corupție?!”

Europa Liberă: Cine poartă vină? Cel care oferă mită sau cel care ia mită?

-„Toți suntem vinovați pentru sistemul care s-a format.”

-„Și cel care dă, și cel care ia influențează sistemul să fie așa.”

-„Care dă e prost! Dar ce, e hâtru că el dă?”

-„Oamenii trebuie să fie conștienți, ca să nu facă lucrurile acestea, doar în țările străine vedeți cum e cu corupția, se tem, nu vor să ia mită, nimeni. Și așa ar trebui să fie, civilizarea, ca în Europa, pe care noi o așteptăm. Trebuie să ne luptăm cu aceasta.”

*

Doctor de profesie, Olga Nicolenco, este magistru în științe politice, specializată și în managementul politic. Vorbind despre lupta împotriva corupției la nivel național, ea subliniază faptul că dezvoltarea unui stat este puternic afectată de acest cancer social, așa cum îl numește, care poate fi însă vindecat cu ajutorul unei justiții curate și al tuturor cetățenilor.

​Olga Nicolenco: „Cine sunt corupţii? Sunt cetăţenii care fură de la stat mai mult şi mai repede decât statul de la dânşii. Atunci cine sunt acei care au posibilitatea să fure de la stat şi mult, şi repede? Evident, sunt acei care îl conduc. Am intrat acum ca societate într-un cerc vicios, întrucât corupţia înseamnă sărăcie şi, la rândul său, sărăcia înseamnă corupţie.”

Europa Liberă: Se întreabă unii cum o persoană săracă poate să mituiască pe cineva dacă nu are bani? Şi se concluzionează că anume omul sărac merge la funcţionar să-l mituiască.

Olga Nicolenco: „Exact aceasta noi ajungem să ne întrebăm. Cine este mai de vină? Cetăţeanul de rând sau funcţionarul? Întotdeauna i-am învinuit, în primul rând, pe funcţionari, pentru că ei sunt oamenii care deţin puterea în vârful pixului. Pentru că cetăţeanul în momentul când are nevoie de un certificat, se duce la acest funcţionar. Şi funcţionarul ce face? Îi zice aşa, privindu-l în ochi sau cumva mai delicat, mai discret: „Dar ştii, aceasta va costa”. Cinovnicul îl pune în aşa condiţii drastice pe cetăţean că acela înţelege: dacă nu plătesc, eu nu-mi rezolv problema.”

Europa Liberă: Deseori acelaşi funcţionar reproşează: „Păi, dacă se fură sus, de ce aveţi atât de multe pretenţii la cei care reprezintă nivelul de mai jos?”.

Olga Nicolenco: „E adevărat. Corupţia politică, administrativă, corupţia funcţionarilor, corupţia demnitarilor, aceasta toată este corupţia de sus. Şi mai departe, coborând, înţelegem foarte bine că cetăţenii văd şi ştiu ce se face sus şi aud, şi înţeleg, şi pricep singuri nişte lucruri. Din această cauză ei îşi pun

întrebarea: „Acela fură, numai că el fură cu milioanele, dar de ce eu să nu fur măcar câteva mii?”. Eu am stabilit o formulă de prosperitate a unui stat, formula aceasta pentru mine are trei componente: profesionalismul, plus impozite, minus corupţia este egal cu prosperitatea Republicii Moldova… Ştiţi pentru un stat ce este foarte grav? Corupţia la acel nivel înalt şi indiferenţa noastră, a tuturor cetăţenilor. Pentru că demnitarul moldovean a decis: decât să combat corupţia, mai bine o conduc… Şi cea mai bună armă în a distruge o democraţie este corupţia. Trebuie să existe voinţă în primul rând şi trebuie să existe dorinţa acelor de sus.”

Europa Liberă: Şi voinţa aceasta politică în ce ar consta?

Olga Nicolenco: „Trebuie să stabilim – noi deja am ajuns la situaţia când suntem într-o corupţie de neînvins sau noi totuşi încă mai avem nişte speranţe…”

Europa Liberă: Care este sensul noţiunii de ban public?

Olga Nicolenco: „La noi, din păcate, oamenii care se află la guvernare nu ştiu să separe banul public de banul lui. Or, lucrurile care s-au întâmplat acum în sistemul nostru financiar, pe care noi va trebui să-l acoperim şi să-l plătim, iată aici noţiunea că lumea nu face diferenţa între banul public şi banul tău şi nu al tău.”

Europa Liberă: Şi atunci se poate vorbi despre corupţie şi jocuri politice?

Olga Nicolenco: „Absolut. Dar nu este posibilă existenţa unei corupţii de aşa dimensiuni şi la aşa înălţime ca în Republica Moldova şi să nu fie vorba de nişte înţelegeri.”

Europa Liberă: Centrul Naţional Anticorupţie informează că sute de dosare pe cazuri de corupţie au ajuns în instanţă. Ce se întâmplă mai departe? Sau aceste dosare sunt clasate, sau nu mai vedem că cineva ajunge după gratii pentru faptul că a delapidat statul în proporţii destul de mari.

Olga Nicolenco: „Înainte de alegeri ne-au mai aruncat nişte oase – ba un

avocat, ba 200 de dolari nu ştiu unde găsiţi. Au trecut alegerile, aţi auzit măcar o arestare, un dosar deschis? Nimic. De aceasta eu pun aici un mare semn de întrebare şi asupra acestui CNA, şi asupra acestui CNI, şi asupra altor structuri care au obligaţiunea să lucreze. Nu vor face aceste structuri nimic atâta timp cât nu se va dori din partea demnitarilor.”

Europa Liberă: Deci, voinţă politică ar trebui să fie în primul rând în Legislativul Republicii Moldova? Se pare că acolo din 101 deputaţi, o bună parte dintre ei administrează şi afaceri, interesele li se intersectează. Cum livrezi rezultate în lupta cu corupţia, mai ales la capitolul voinţă politică?

Olga Nicolenco: „Iată de ce pe mine întotdeauna m-a revoltat faptul că deputaţii noştri nu au de lucru, lucrează câte două-trei ore. Dar noi înţelegem foarte bine: dacă legea este ambiguă, adică multi-interpretabilă, ea devine ca o sursă şi contribuie la corupţie. Noi încercăm să punem presiune pe dânşii, pe această lipsă de transparenţă, pentru că noi înţelegem că o verigă birocratică în plus înseamnă un milion în minus în buget deodată. Deci, noi vrem să-i impunem să lucreze.”

Europa Liberă: Se pare că anume corupţia a clătinat, să zic aşa, securitatea naţională a ţării vecine, Ucraina. Oare să nu fie aceasta o lecţie şi pentru clasa politică din Republica Moldova?

Olga Nicolenco: „Aceasta devine o lecţie atunci cânt tu într-adevăr, ca demnitar, îţi faci griji pentru naţiunea aceasta, pentru statul acesta, pentru cetăţeanul acestui stat. În situaţia aceasta da, pentru tine Ucraina poate deveni o lecţie, pentru tine România poate deveni o lecţie, de unde vrei poţi lua lecţii. În momentul când tu te îngrijorezi numai pentru tine, aceasta nu poate deveni

lecţie. Ştiţi pentru ei ce a servit lecţie? Faptul că Ianukovici a fugit şi a reuşit să fugă, şi a reuşit să-şi scoată averile din ţară. Iată pentru ei ce este interesant. Pentru că fiecare dintre aceştia de care depinde această luptă împotriva corupţiei stau cu avioane, cu paşapoarte gata, stau cu averi gata, stau cu bani gata. Mie îmi pare foarte rău că în momentul alegerii nu prea avem pe cine alege. Din tot ce este rău noi alegem tot rău, în speranţa că, poate odată ajunşi la Uniunea Europeană, să ne ajute în această luptă a noastră împotriva corupţiei. Deşi, evident, nu putem sta pur şi simplu şi să aşteptăm că cineva va veni şi va lupta împotriva corupţiei.”

Europa Liberă: Bruxellesul a oferit asistenţă evaluată la sute de mii de euro pentru a combate această corupţie. Chiar demnitarii din UE sunt nemulţumiţi de felul cum se implementează reforma în justiţie, cum se livrează aceste rezultate în lupta cu corupţia, răbdarea lor e la limită... Dacă renunţă şi ei să mai ofere aceşti bani pentru a implementa adevăratele reforme care trebuie să dea şi rezultate, ce se întâmplă?

Olga Nicolenco: „Noi deja ne-am comportat porceşte, pur şi simplu, faţă de buna intenţie a acestor oameni şi, a propos, faţă de banul europeanului de rând. Pentru că banii care ni s-au dat sunt banii munciţi de nişte oameni din Europa... Noi nu facem altceva decât pur şi simplu să ştergem pe jos cu încrederea acestor oameni şi cu speranţa lor, şi cu dorinţa lor de a ne ajuta pe noi, şi de a ne aduce nişte lucruri frumoase în ţara noastră… Totodată, fiecare dintre noi câte ceva poate face.”

Europa Liberă: Ce se poate de făcut?

​Olga Nicolenco: „Eu lucrez medic, am degrabă stagiu de 30 de ani şi de fiecare dată spun: „Jur pe ce vreţi că eu în viaţa mea de lucrător în medicină nu am luat niciodată niciun leu nici de la un pacient nici personal, nici prin intermediul cuiva”. Înseamnă că se poate să fii un om într-un domeniu despre care toată lumea spune: „Toţi doctorii iau bani”. Deci, e posibil să fie cineva care nu ia bani...”

Europa Liberă: Dar este adevărat că cu această poliţă de asigurare în medicină nu te poţi trata, dacă nu pui şi lei?

Olga Nicolenco: „Unu, eu nu iau bani de la pacienţi. A doua concluzie – în domeniul meu sanitar mai sunt oameni ca mine. Şi a treia concluzie – noi putem găsi oameni de aceştia în toate domeniile. Ştiţi care ar fi datoria societăţii? Să-i găsească pe aceşti oameni acum. Deşi eu sunt sigură că ei se cunosc cam peste tot.”

Europa Liberă: Dar ei sunt în minoritate.

Olga Nicolenco: „Un om bun, de treabă, pus într-o funcţie, vă asigur, poate face foarte mult. Numai că problema este că aceşti oameni nu ajung la locurile potrivite. De ce? În primul rând foarte des întrucât ei personal nu vor, pentru că pe un om onest, care îşi face demn datoria, acum îl arunci într-o mizerie. Deci, nu fiecare va dori să se murdărească, să se bălăcească în mizeria aceasta. Plus la aceasta trebuie să ai un caracter după aceasta înzecit mai puternic. Dar este posibil să avem şi nişte oameni foarte responsabili.”

Europa Liberă: Dar se pare, doamnă Nicolenco, ca o concluzie, că totuşi pomenile electorale au învăţat populaţia Republicii Moldova să nu mai perceapă la justa valoare ce daună aduce corupţia.

Olga Nicolenco: „E adevărat. Trebuie să începem de la mentalitatea noastră, a fiecăruia şi, a propos, pe două dimensiuni – percepţia internă să se refere la aceea că da, eu percep că acesta este un act de corupţie şi nu e suficient să înţelegi, să conştientizezi, să percepi că este un act de corupţie, până nu reacţionezi acest act de corupţie nu are nicio şansă să dispară…”

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi avea curaj să spuneţi trei-patru nume de oameni corupţi în Moldova?

Olga Nicolenco: „Nu. Fiindcă nu sunt din sistemul juridic. Trebuie să ai nişte probe. Pot să zic că toată lumea îl învinuieşte pe Filat, pe Plahotniuc, Lupu, Diacov, Ghimpu, Chirtoacă şi pe toţi ceilalţi, eu doar pot să repet aceste nume, numai că învinuirea mea va consta aici nu atât pentru că nu am probe în fapte de corupţie, cât în faptul că ei nu-şi îndeplinesc obligaţiunile lor de politicieni care conduc un stat şi indirect contribuie la menţinerea acestei corupţii în acest stat. Cu atât mai rău, dacă se va adeveri că şi ei sunt parte a acestor acte de corupţie.”

*

Numai anul trecut Uniunea Europeană a alocat 60 de milioane de euro pentru reformarea justiției din Moldova. Cea de-a doua tranșă din această sumă a fost micșorată de la 15 milioane de euro la 13,2 milioane pentru că autoritățile nu au reușit să înainteze în lupta împotriva corupției și nu au reformat Procuratura. L-am întrebat pe fostul reprezentant al Moldovei la Organizația Națiunilor Unite, dar și la Consiliul Europei, Alexei Tulbure, de ce lupta împotriva corupției nu dă rezultate, dacă există și această asistență venită din exterior.

​Alexei Tulbure: „Banii nu sunt de ajuns, nu sunt unicul element necesar pentru a obţine rezultate. Trebuie voinţă politică şi sunt necesare schimbări nu numai în domeniul legislaţiei, dar şi în domeniul folosirii legilor adoptate, în domeniul practicii.”

Europa Liberă: Să pornim de la această voinţă politică, care trebuie să vie mai întâi din Legislativ, acolo unde 101 deputaţi fac legile...

Alexei Tulbure: „Trebuie să vină de la cei care guvernează ţara. Noi suntem un stat cu slabe tradiţii democratice. Noi nu avem acei 500 de ani de devenire democratică pe care a avut-o Europa. De aceea, noi avem nevoie mai mult decât oricare altă ţară, oricare altă cultură politică, avem nevoie de voinţă politică care vine din partea elitelor politice, vine de sus.”

Europa Liberă: Dar de 23 de ani se edifică acest stat bazat pe drept…

Alexei Tulbure: „În 23 de ani nu s-a edificat acest stat. Cu anumite urcuşuri şi coborâşuri, în linii mari am urmărit o permanentă degradare a situaţiei şi nu numai economice şi sociale, dar şi instituţionale, deşi am avut şi avem o Constituţie, am avut instituţii care aveau menirea creării acestei noi culturi.”

Europa Liberă: Deci, nu evoluţie, dar involuţie?

Alexei Tulbure: „Da. Am avut o involuţie, am avut o imitare a reformelor, imitare a democraţiei. Acum calitatea guvernării este un indiciu foarte clar că Moldova nu a progresat pe calea democraţiei, pe calea adoptării standardelor şi normelor europene. De ce avem această situaţie? Pentru că nu am produs

reforme, am vorbit despre reforme. Am avut la guvernare partide şi oameni care s-au numit pro-europeni, dar mai departe de declaraţii pro-europene noi nu am mers. Chiar dacă Uniunea Europeană a avut generozitatea să facă gesturi largi în adresa Republicii Moldova, oferindu-ne regimul liberalizat de vize, semnând Acordul de Asociere despre care foarte multă lume vorbea: „Haideţi şi vom răbda să trecem peste aceste semnări şi ratificare ale acordului. Şi când vom ajunge la etapa implementării, veţi vedea ce schimbări se vor produce, noi vom nimeri într-un cadru care va obliga guvernanţii de la Chişinău să producă schimbări”. Noi vedem că nu se produc aceste schimbări.”

Europa Liberă: Şi nu s-a justificat această asistenţă financiară oferită de Uniunea Europeană Republicii Moldova, în primul rând pentru promovarea şi implementarea reformelor în justiţie?

Alexei Tulbure: „Noi nu avem rezultate în justiţie, dar continuăm să vorbim despre integrarea Republicii Moldova în spaţiul european. Justiţia a început să degradeze cu tempouri crescânde în anii guvernării Partidului Comuniştilor şi a continuat acest proces, degradarea sistemului judiciar, după 2009. Noi acum, conform unor estimări, avem cel mai corupt sistem judiciar din întreaga lume. Şi noi suntem o ţară europeană, o ţară care a declarat prioritatea numărul unu integrarea şi modernizarea europeană.”

Europa Liberă: Explicaţi pe înţelesul firului ierbii ce înseamnă sistem judiciar corupt.

Alexei Tulbure: „Judecători care nu judecă după lege, dar judecă conform indicaţiei politicienilor sau patronilor economici.”

Europa Liberă: Şi atunci aceşti magistraţi nu pot fi pedepsiţi în baza spiritului şi buchii legii?

Alexei Tulbure: „Pot şi trebuie pedepsiţi, dar nu-i pedepseşte nimeni. De aceea, pentru că împotriva acestor judecători trebuie să deschidă dosare Procuratura. Procuratura, la rândul său, tot este sub controlul politic al celor care guvernează. În situaţia în care nu lucrează o ramură a puterii, un sistem, o instituţie, atunci intervin politicienii. Este greşit să spui că la noi există, vezi dragă Doamne, separarea puterilor şi politicienii sau Parlamentul, sau guvernul nu pot interveni în ceea ce face sistemul judiciar.”

Europa Liberă: Dar cum intervine politicul de la iniţierea unui dosar până la instanţă?

​Alexei Tulbure: „Nu, la dosar nu intervine, dar intervine la funcţionarea acestui sistem. Dacă noi vedem: Consiliul Superior al Magistraturii nu este un organ de autogestionare a judecătorului, dar este un organ de acoperire a fărădelegilor care se produc în sistemul judecătoresc şi de promovare a unor persoane dubioase în posturi cheie în acest sistem, înseamnă că politicul trebuie să intervină, să schimbe ceva, să schimbe oamenii, să schimbe instituţiile. La noi prin definiţie nu intervin şi nu pot interveni, pentru că anume ei sunt autorii acestei scheme frauduloase.”

Europa Liberă: Şi atunci cine şi cum schimbă această situaţie deplorabilă?

Alexei Tulbure: „În primul rând mă refer la procurorul invitat din Europa. Un europrocuror, o persoană protejată politic şi protejată legal din afară, pentru că a produce schimbări trebuie să fii protejat, sunt foarte multe interese meschine.”

Europa Liberă: Şi de ce trebuie Moldova să ia jăratic cu mâna altcuiva ca să vină să facă ordine în justiţie?

Alexei Tulbure: „Pentru că noi nu suntem în stare să producem schimbarea.”

Europa Liberă: Statul acesta e falit, falimentează, ce e cu el?

Alexei Tulbure: „În anumite privinţe, da, noi suntem faliţi, nu suntem capabili să ne autoguvernăm. Şi situaţia aceasta vine în susţinere şi le adaugă argumente celor care indică că: „Fraţilor, moldovenii nu se pot autoguverna, sunt proşti, nu au tradiţia să trăiască din propriul cap şi minte. De aceea trebuie fie să se unească cu cineva, fie să cedeze suveranitatea undeva ş.a.m.d.ʾ.”

Europa Liberă: Domnule Tulbure, credeţi că este justificat să se vorbească despre marii corupţi şi marea corupţie din moment ce nu ar exista suficiente probe? Pentru că există prezumţia nevinovăţiei. Şi atunci chiar cei care sunt învinuiţi spun că sunt învinuiţi pe nedrept.

Alexei Tulbure: „Noi nu trebuie să învinuim. Trebuie să o facă Procuratura. Într-un stat de drept trebuie să fie Procuratura independenţă, liberă. Procuratura trebuie să fie scoasă de sub controlul politic. Instituţiile care prin definiţie nu pot fi controlate trebuie să fie depolitizate, demafiotizate. Şi atunci vor apărea probe. Dacă nu vor apărea probe şi Procuratura în care toată lumea are încredere şi judecăţile în care toată lumea are încredere vor spune: „Fraţilor, voi multe aţi spus, aţi învinuit multă lume. Noi am testat, am controlat, investigat. Până la urmă, nu e aşa cum aţi spus voi”. Noi ieşim în public şi spunem: „Să ne iertaţi, nu am avut dreptate. Ni s-a creat impresia că în condiţiile în care instituţiile nu lucrează aceasta a fost”. Dar nu se întâmplă lucrurile acestea. Să eliberăm instituţiile care trebuie să-şi facă treaba de control politic şi să dea răspunsuri la toate întrebările care macină societatea: ce a fost în Pădurea Domnească, ce a fost cu atacurile raider, ce e cu contrabanda, ce e cu Metalferos, unde sunt banii de la BEM, cine a fost implicat? De ce trebuie eu să ghicesc? Eu sunt politician care sensibilizez opinia publică, sensibilizez instituţiile care trebuie să-şi facă datoria. Dacă Procuratura nu face nimic, dacă judecătoriile nu fac nimic, rămâne numai să strigăm noi, cei care încă nu am pierdut curajul.”

Europa Liberă: Și strigătul este în pustiu?

Alexei Tulbure: „Nu mai este în pustiu. De ce este în pustiu? Noi influenţăm asupra opiniei publice.”

​Europa Liberă: Pentru că Republica Moldova este un stat mic şi se zice că într-o ţară mică s-ar cunoaşte îndeaproape unul pe altul procurorul cu judecătorul, cu avocatul, cu politicianul. Şi atunci, în această relaţie de cumetrism, nănăşism, cum se mai spune, e foarte greu să combaţi corupţia.

Alexei Tulbure: „Corect. Noi suntem o ţară care trăim după reguli nescrise. Noi avem în Constituţie, avem legi, dar trăim după alte reguli, regulile feudalismului, cumetrism, nepotism, legături de tot felul, neformale, cu centre neformale de luare a deciziilor. Să ne înţelegem cu toţii că noi nu suntem o ţară europeană după cultura şi civilizaţia noastră, noi nu mişcăm pe calea integrării europene, dar suntem, pur şi simplu, un ţarc corupt, falit, care mai are de trăit câţiva ani, în care trăiesc trei milioane de moldoveni exploataţi economic, social şi cultural de o mână de băieţi „deştepţi”, care s-au îmbogăţit fabulos anume pentru că aici nu lucrează legea şi proiectul statal, politic Republica Moldova se va închide. Dar aceasta nu înseamnă că dacă noi vom deveni, de exemplu, o parte a României, aici va înflori totul. Mă rog, da, sunt nişte procese care se întâmplă în România şi noi le salutăm. Dar Moldova românească şi ea se confruntă cu nişte probleme. Trebuie nouă înşine să ne dovedim şi să arătăm întregii lumi că noi, moldovenii, totuşi suntem capabili să ne organizăm viaţa. De ce să nu intrăm în istorie ca stat prosper, interesant pentru alţii?”

Europa Liberă: Avem exemplul mai la est de Republica Moldova, cazul Ucrainei, unde situaţia s-a înrăutăţit şi spun foarte mulţi experţi, oameni care cunosc bine realităţile de acolo, că tocmai corupţia a zdruncinat statalitatea.

Alexei Tulbure: „Noi avem o elită coruptă, o elită slabă şi o elită care este gata să trădeze orice, fără idealuri, fără principii, fără convingeri. Dacă mâine, ad absurdum, acestora de la guvernare le va fi convenabil să se reorienteze în partea opusă şi să înceapă promovarea integrării euroasiatice, ei o vor face. Pentru că pe dânşii nu-i conduc idealurile europene, dar îi conduce interesul lor. Le-aş sugera că ei trebuie să adauge eficienţă instituţiilor statului, trebuie să facă reforme.”

Europa Liberă: Dar exemplul Ucrainei nu e un caz convingător pentru clasa politică de la Chişinău?

Alexei Tulbure: „Sunt oamenii care spun: „Fraţilor, noi dacă vom insista asupra luptei cu corupţia, acum, subminăm calea noastră europeană”. Eu nu pot înţelege: dacă nu e lupta cu corupţia, ce fel de cale europeană poate fi aceasta?”

Europa Liberă: Şi nu se subminează securitatea statului?

​Alexei Tulbure: „Anume securitatea statului este subminată de clasa noastră politică, care este incapabilă să guverneze această ţară aşa cum trebuie guvernată.”

Europa Liberă: Bine, Ucraina poate fi drept exemplu.

Alexei Tulbure: „Da.”

Europa Liberă: România cu atât mai mult. Fiind stat membru al Uniunii Europene poate servi drept exemplu şi pentru Republica Moldova, pentru că acolo aproape săptămânal se duc demnitarii după gratii. De ce nu se trag concluziile acestea aici?

Alexei Tulbure: „Pentru că aşa percep lucrurile acei care sunt la guvernare. Nu sunt vizionari, posibil că ei înţeleg aceste lucruri. Dar dacă aici se încep schimbări şi transformări, şi reforme, în primul rând în domeniul justiţiei, atunci acei care şi-au bătut joc de ţară, cei care au făcut ceva în ţara aceasta împotriva legii, ei primii vor fi nevoiţi să apară în faţa justiţiei.”

*

Cât de tare se implică biserica în combaterea corupției, ar putea face ea mai mult, ar fi necesară o campanie a bisericii pe această temă, în colaborare cu autoritățile statului? Sunt doar câteva dintre întrebările pe care i le-am adresat preotului paroh al Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Chișinău, Petru Buburuz.

Petru Buburuz: „Biserica îi învaţă pe oameni să facă fapte bune, să nu facă rele, să fugă de cele rele întotdeauna, în toate epocile, timp de 2 000 de ani. Dar răul, se vede că totuşi diavolul e mai puternic, are mai multe pârghii ca să influenţeze omul. Şi unele dintre aceste pârghii au fost înfăptuite sau chiar sădite la nivel de stat, în fosta Uniune Sovietică, se cânta în popor: „La colhoz,

pe dealul mare, cine fură acela are”. Lumea era pusă în situaţia să fure, că aceasta e a tuturor, sau stă şi nu e a nimănui, sau cu alte motive. Şi când s-a destrămat Uniunea Sovietică, noi deja aveam un potenţial de hoţie foarte mare – totul e al meu. Apoi a venit libertatea aceasta, sistemul capitalist şi aici scopul tot a fost dolarii, dolari cât mai mulţi. Lumea nu s-a tămăduit dintr-o parte şi a venit alta. Şi nimeni nu i-a condus, nimeni nu le-a lămurit fiindcă societatea a venit bolnavă şi s-a îmbolnăvit şi în continuare... Dolarul, idolul de aur, şi-a făcut un scop în viaţa multora, apoi a venit sărăcia peste noi. Şi iarăşi un motiv cu orice scop să cauţi bogăţia pe dreptate, pe nedreptate. De aceea a şi fost combătută religia pe timpul Uniunii Sovietice. Abia după 1990 a început să fie îmbrăţişată de oameni, dar nu de toţi.”

Europa Liberă: Ce părere aveţi dumneavoastră despre cineva care este acuzat de fapte grave şi multiple de corupţie, dar declară că nu se teme de justiţie, doar de unul singur, bunul Dumnezeu?

Petru Buburuz: „Nu vorbim de cineva, să vorbim de sistem. Nu e numai la noi lucrul acesta, se înregistrează şi în România, care pare că e mai înaintată pe calea cea dreaptă spre Europa, zilnic auzim zeci de arestări, că acela a amăgit acolo, acela a amăgit dincolo, i s-a părut că nu încalcă, nici nu se socoate că e hoţ, că poate a făcut prin lege şi a pus mâna pe lucruri străine. Societatea e bolnavă, dar principalul e că se fură de jos până sus, corupţia e la cel mai înalt nivel. Statul nu luptă nici cu corupţia, nici cu momentele negative din viaţa societăţii. La putere am avut întotdeauna oameni care nu s-au gândit la ţară, nu s-au gândit la popor, s-au gândit numai la dânşii, cum să se îmbogăţească. Dar ce să facă cei mai mici, care sunt mai jos? Peştele de la cap se strică... Nu vedeți ce luptă se duce acum între conducătorii noştri, nu ştiu cum să împartă şi să conducă ţara…”

Europa Liberă: Dar e un păcat?

Petru Buburuz: „E mare păcat. Hoţia, tâlhăria, jafurile, toate acestea întotdeauna au fost păcat în faţa lui Dumnezeu.”

Europa Liberă: Poate fi cumpărată cu bani mulţi iertarea de vină?

​Petru Buburuz: „Nu e vorba nici de bani, de nimic, e vorba de conştiinţă. Atunci când a venit Mântuitorul, primul care a intrat în rai a fost un tâlhar, un hoţ. Dar care a fost condiţia? Doi tâlhari pe cruce erau. Unul îl batjocorea pe Hristos: „Tu eşti fiul lui Dumnezeu şi nu poți coborî de pe cruce. Coboară şi coboară-ne şi pe noi”. Altul a zis: „Măi frate, noi suntem pe dreptate răstigniţi pe cruce, dar acesta e nevinovat. De ce îți baţi joc de dânsul?”. Şi-a dat seama că el până atunci nu a trăit cumsecade, pe cruce a înţeles că, dacă ar trăi mai departe, şi-ar schimba cardinal viaţa. Iată pentru această înţelegere a situaţiei, pentru acest regret că nu a trăit cumsecade, Mântuitorul i-a spus: „Adevăr îţi spun ţie, astăzi vei fi cu mine în rai”. Şi s-a făcut primul cetăţean al raiului un tâlhar. Altul nu s-a făcut, căci avea altă înţelegere a vieţii. Acesta fiindcă a înţeles chiar în ultimul moment al vieţii sale, fiind pe cruce, înainte de moarte, numai pentru că a înţeles sensul acesta, a fost iertat. El nici nu a cerut să fie iertat, ştia că e vinovat, dar a recunoscut că nu face bine, a zis numai atâta: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în Împărăţia ta”. Nu a zis „Ia-mă în Împărăţia ta”, dar: „Măcar pomeneşte-mă, să-mi fie şi mie mai uşor măcar un pic, măcar o picătură de apă pe limbă”. Numai atâta a cerut, dar s-a învrednicit. Condiţia ca să fii iertați este aceea ca să înceteze lucrurile rele pe care le fac, să-şi dea seama şi să înceapă o viaţă nouă întru Hristos, atunci vine şi iertarea. Era un vameş, era bogat, aşa se spunea despre vameşi, ca şi acum, foarte corupţi, se îmbogăţeau cu aceea că luau pe nedreptate de la alţii, dar acest vameş s-a suit în copac, chiar dacă era şef, ca să-l vadă pe Iisus Hristos, vroia să-l vadă. Şi atunci Hristos i-a atras atenţia: „Coboară şi du-te, că vin azi în casa ta”. Şi când a intrat Hristos în casă şi mulţi erau dintre cei care spuneau: „Uite, a intrat la un păcătos”. Într-un fel, îl învinuiau pe Hristos, dar şi nu erau bucuroşi că a intrat la el. Acel vameş a înţeles situaţia aceasta delicată: „Doamne, jumătate din bogăţia mea, din averea mea o dau săracilor. Şi dacă am nedreptăţit pe cineva, îi întorc împătrit”. El şi-a dat seama şi a hotărât să-şi schimbe viaţa şi Mântuitorul a zis: „Amin. Astăzi a venit mântuirea în casa aceasta”. A venit mântuirea, fiindcă omul a înţeles că nu se poate de trăit aşa cum a trăit până atunci.”

Europa Liberă: Dacă preoţii ar explica în comunitate, în regiune unde activează gravitatea faptelor comise fie de un primar sau de un deputat corupt, oamenii nu l-ar mai vota?

Petru Buburuz: „Pe primar?”

Europa Liberă: Da, pe primar sau pe parlamentar.

Petru Buburuz: „Oamenii sunt diferiţi. De ce am fost duşi iarăşi de nas cu alegerile? Ce vorbea lumea? Erau dezamăgiţi de un partid, de altul şi de al treilea, mai de toate partidele: sunt tâlhari; i-am votat să meargă împreună, să ajungem în Uniunea Europeană, poate după aceasta va veni şi la noi România cu judecătorii ei. Dar lumea a fost iarăşi minţită. Aceştia nu au înţeles şi acum se târguiesc pentru locuri, nu pentru binele poporului, dar pentru locuri se bat… E făţărnicie şi la unul, şi la altul, şi la al treilea. Aici e cel mai mare rău, fiindcă cei mari dau exemplu prost celor mici: dacă fură el de ce să nu fur şi eu? Şi noi ne zbatem. Dar dacă ar putea biserica împreună cu alte forţe să lucreze în

societate... Noi de ce ne zbatem ca să predăm religia în şcoală? Şi nu au vrut ai noştri. Cât s-au zbătut preoţii noştri? Căci acolo unde se predă religia, apar nişte lucruri foarte frumoase la copii, au alt comportament. Eu ţin minte, îndată după război, eram copil în anii ʾ40- ʾ44, chiar dacă era un hoţ de găini, îl ştia tot satul, dacă era o desfrânată, o ştiau că aceasta se duce la soldaţi, o ştia tot satul. Acum foarte mulţi sunt organizaţi în clanuri, îi ştie statul, dar nu poate să le facă nimic. De ce? Fiindcă tot statul îi acoperă. Poţi cumpăra statul, poţi corupe pe fiecare şi lucrul acesta parcă nu-l vede nimeni. Până nu se va schimba structura statală, şi bisericii îi este foarte greu. Ea se străduie, ea întotdeauna s-a străduit să facă şi întotdeauna a propovăduit: „Pocăiţi-vă dacă vreţi să intraţi în împărăţia cerurilor. Pocăiţi-vă”. Aceasta e deviza de la Ioan Botezătorul şi până acum. Dar lumea nu vrea să se pocăiască, fiindcă sistemul e bolnav, e otrăvit şi nimeni nu vrea să-l schimbe. Iată acum, de ce e lupta aceasta? Când noi avem șanse să intrăm în Europa şi să facem şi la noi puţină ordine, de ce se găsesc acolo sus aşa persoane, care vor să pună mână pe tot şi se întorc iarăşi înapoi, iarăşi la comunişti?! Aceasta e problema, vine de sus şi ceilalţi, oameni nevinovaţi, cade câte unul, sărmanul, dar cel mai slab şi cel care nu se poate apăra cu banii… Dar pe cei mari nu pune nimeni mâna pe dânşii.”

Europa Liberă: Aşa cum deznădejdea e un mare păcat, putem spune că Moldova va ajunge să scape de corupţi?

Petru Buburuz: „Nu vreau să spun că gata va fi împărăţia lui Dumnezeu pe pământ cândva. Invers, suntem preîntâmpinaţi de Hristos: cu timpul vor veni hristoşi mincinoşi, antihrişti, care vor fi împotriva învăţăturii lui Hristos. Acei răi se străduie să-i stârpească pe cei buni. Şi lupta aceasta va fi până la venirea lui Hristos. Răul se va înmulţi. Când veţi auzi de războaie şi fel de fel, să ştiţi că se apropie sfârşitul lumii. Noi câte ceva avem în sensul acesta. Nu spun că e

sfârşitul lumii, că numai Dumnezeu ştie când va fi, dar unele semne arată că ne apropiem şi putem să ne apropiem în orice clipă, că de aceasta depinde. Dumnezeu e foarte răbdător. Lumea merge pe calea pieirii, dar dacă la un moment dat îşi dă seama, îşi schimbă părerile, modul de viaţă, îşi dă seama că merge spre pieire, atunci Dumnezeu mai rabdă şi mai lasă. Acum şi-au dat seama că trebuie să luptăm pentru natură, pentru ecologie, că sunt fenomene care pot să ne distrugă, dar e cam târziu. S-au distrus pădurile, s-au stricat apele, se extrage din pământ, s-a jefuit, nu s-a folosit gospodăreşte. Dumnezeu a pus pe om gospodar pe pământ, dar el s-a făcut hoţ, tâlhar, numai să fure, numai pentru dânsul… Lupta aceasta va fi până la sfârşitul lumii.”

Europa Liberă: Lupta va fi crâncenă, dar binele trebuie să învingă răul.

Petru Buburuz: „Când va veni Hristos şi va fi judecata, acei buni vor fi numaidecât, dar ei vor pătimi, vor fi prigoniţi, nedreptăţiţi. Biserica lui Hristos va fi până la urmă, nu va fi învinsă. Dar le va fi foarte greu celor care cred în Dumnezeu, vor fi vânaţi. Dar Dumnezeu nu va lăsa ca să dispară totul. Nu. Va veni perioada care e pusă lui antihrist, să îi dea trei ani numai, trei ani foarte grei, dar numai trei ani, nu veşnic.”