În 2013 Camera Deputaților a respins legea care propunea înființarea unui muzeu al comunismului în România. Dezbaterea publică pe această temă a început în 2011, apoi în mai 2012 proiectul de lege a trecut de Senat, cu toate că primise aviz negativ de la comisiile de specialitate. Un an mai târziu când a fost respinsă această idee, liberalii erau în coaliție cu socialiștii, iar Klaus Iohannis încă nu intrase în partid. Acum președintele român a reluat subiectul cu ocazia vizitei pe care a făcut-o azi dimineață la arhivele CNSAS-Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
Un muzeu online al Comunismului funcționează pe siteul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Acolo totul începe de la o cameră tipică din perioada comunistă, în care se vede o cămașă albă și cravata de pioner agățate pe un umeraș, un calorifer electric cu un ibric pe el, semn că nu era căldură, un televizor în care dacă intri poți vedea o istorie scurtă, pe date, a comunismului românesc. Mai este o bibliotecă aflată deocamdată în construcție, un telefon, care te avertizează să ai grijă ce vorbești, o sticlă goală de Pepsi, semn al depărtării de produsele “imperialiste”, ziarul Scânteia al partidului și alte acareturi mai mult sau mai puțin simbolice. Acest muzeu online cu toate că a început să funcționeze cu trei ani în urmă, este deocamdată incomplet.
Mai există așa numitul Memorial Sighet, format dintr-un muzeu în sediul fostei închisori politice de la Sighetul Marmației și dintr-un centru internațional de studiere a comunismului aflat la București, dar acestea nu sunt întreprinderi ale statului, ci ale Fundației Alianța Civică. Poeta Ana Blandiana a fost cea care a pus totul în mișcare. Acest muzeu este dedicat celor care au suferit și și-au pierdut viețile în închisorile comuniste. În fiecare an se organizează aici tabere de vară pentru elevi și studenți, dar și conferințe la care participă cei mai avizați istorici ai vremurilor recente din toată lumea. Altfel spus, reprezintă doar o parte din ceea ce ar putea fi un muzeu al comunismului.
În proiectul de lege care a căzut în 2013 în parlament nu era descris un concept al viitorului muzeu al comunismului românesc, dar în mod cert acesta ar trebui să conțină și documentele poliției politice a defunctului regim, după cum a menționat și Klaus Iohannis.
Președintele vrea să-și facă din acest subiect o temă pentru propriul mandat, spunând că i se pare important „să nu trecem prea repede peste anii comunismului”. „Este nevoie de o studiere mai atentă și în final de reconcilierea cu istoria noastră recentă”, crede Klaus Iohannis.
Nu este încă prea clar cum ar trebui să arate această reconciliere cu trecutul, dacă ar trebui să fie iertați călăii, delatorii, informatorii sau mai degrabă dacă ar trebui înțelese și cunoscute vremurile, în așa fel încât să nu mai poată fi repetate vreodată. În cel din urmă caz ar fi necesare noi manuale și ore în care să se predea în școli istoria comunismului.
Înființarea unui Muzeu al Comunismului este oricum necesară ca semn al recunoașterii complicității românilor cu regimul comunist, dar și ca modalitate de a pune împreună toate elementele care au făcut posibilă supraviețuirea unui regim criminal vreme de 50 de ani.
Ultimul sondaj în care românii erau chestionați asupra necesității unui astfel de muzeu a fost făcut în 2010. Rezulta că ceva mai mult de jumătate din populație ar fi de acord cu această idee în vreme ce un sfert dintre români o socoteau inutilă.
Klaus Iohannis poate profita de susținerea imensă pe care încă o are pentru a impune guvernului și parlamentului înființarea Muzeului Comunismului, la 25 de ani de la căderea acestui regim.
