RFE, Mold, vineri, 30.1.15, Butuceni.doc, 17 h
În presa germană nu apar prea multe articole dedicate Republicii Moldova. Cînd se scrie cîte ceva despre Moldova, de obicei, se vorbeşte despre vreun scandal politic, despre situaţia economică, despre dificultăţi cotidiene. Se mai scrie, din cînd în cînd, şi despre aspecte ale vieţii culturale şi artistice (ca de pildă, recent, într-un amplu reportaj apărut în cotidianul berlinez „Die Tageszeitung”, care a descris scena artistică alternativă şi underground-ul moldovean, activ în capitală).
Iată că revista germană „Der Spiegel” publică acum un reportaj despre un proiect inedit care ar putea stîrni curiozitatea unor turişti în căutarea unor locuri arhaice şi, totodată, în căutarea adevăratei mîncări bio care se deosebeşte de cea cumpărată în supermarket.
În satul pe care l-a vizitat, reporterul revistei a văzut care cu boi, prese de struguri dar şi case din piatră într-o stare deplorabilă. Satul Butuceni, despre care e vorba în reportaj, nu este tocmai o localitate prosperă, notează reporterul Martin Cyris. Însă aici, continuă el, un fost avocat a făcut din vicisitudini o virtute. A înfiinţat un sat ecologic şi speră că va atrage şi turişti. Este un sat în care timpul s-a oprit. De aceea este tocmai indicat pentru cei care vor să facă o cură de dezintoxicare şi să scape de nevrozele citadine acumulate în marile oraşe din vest.
Fascinaţia vieţii simple, nelipsită de greutăţi, dar şi fascinaţia unei lumi arhaice transpare din reportajul lui Martin Cyris care, pe de altă parte, nu ocoleşte realitatea şi nici n-o fardează în culori idilice.
„La noi, nu se ştiu prea multe despre cultura acestei ţări mici, care nu e mai mare decît landul Renania de Nord-Vestfalia”, notează reporterul. „În anul 2005 a avut o apariţie senzaţională în cadrul concursului Eurovision. Vedetele naţionale din grupul Zdob şi Zdub au atras atunci atenţia cu o bunică la tobe. Ea a dat şi titlul cîntecului interpretat: ’Bunica bate toba’. Această bunică semăna cu multe femei în vîrstă din satele moldovene.”
În opinia lui Anatolie Botnaru, fostul avocat care a transformat localitatea într-un sat ecologic, Zdob si Zdub sunt doar nişte „făcături”. El preferă un mediu rural „autentic şi nealterat”. La Butuceni, tradiţia şi autenticitatea nu trebuie inventată, ea face parte din cotidianul locuitorilor. Aici obiectele arhaice de uz casnic nu sunt obiecte decorative, ci ele sînt folosite în continuare ca pe vremuri.
La Butuceni, există 200 de case şi două magazine universale în care se poate cumpăra orice, de la cizme de cauciuc pînă la conserve de carne sau ţuică. Oferta ajunge pentru cei 150 de locuitori rămaşi pe loc. Ceilalţi s-au stabilit la Chişinău, fiindcă viaţa la ţară era pentru ei cu mult prea grea, deşi pămîntul este fertil şi dă roade bogate.
Botnaru a cumpărat în ultimii ani mai multe case, salvîndu-le astfel de ruinare şi transformîndu-le în locuri de cazare cu iz ţărănesc pentru turişti. La restaurant se prepară mîncare din ceea ce creşte pe terenurile agricole sau în grădinile locuitorilor. Ţăranii n-au bani ca să cumpere pesticide, aşa că produsele agricole sînt neafectate de substanţe toxice. „Sărăcia”, notează „Der Spiegel”, este transformată aici „într-o şansă pentru o viaţă mai sănătoasă şi neagitată”.
Resturile menajere se compostează şi nu se ard, încălzirea se face în sobe tradiţionale. Peste tot sunt lumînări pentru cazul că se întrerupe curentul.
Între timp, fostul avocat posedă 17 clădiri şi o gospodărie ţărănească tradiţională, ceea ce constituie echivalentul unui sat ecologic într-un sat real existent.
Botnaru intenţionează să deschidă şi un centru pentru vizitatorii care vor să vadă mănăstirea din apropiere - din Orheiul Vechi. „Nici nu-ţi închipui”, spune el reporterului german, „cît de mult mă bucur de fiecare dată cînd aud că cineva vorbeşte la Butuceni în engleză, germană sau olandeză. Atunci ştiu că Europa nu a uitat Moldova.”
2 ilustraţii:
Der Spiegel cu titlul reportajului
Fotografie din Butuceni de Martin Cyris.
