Acum cîțiva ani era cunoscută ca un fel de axiomă a politicii moldovenești și anume: cine face alianță cu partidul comuniștilor - acela dispare de pe scena politică. Exemplul PPCD-ului este cel mai grăitor în acest sens, partid care a dispărut și pare să nu mai poată fi resuscitat vreodată.
Recent, Mihai Ghimpu ne-a destăinuit faptul că această coaliție dintre PD, PLDM și PCRM a fost încropită încă după alegerile locale din 2011, cînd PD și PLDM, chiar dacă aveau un acord semnat cu PL la nivel central, nu au dorit să formeze alianță și în teritoriu - preferînd să coalizeze cu PCRM în mai multe raioane. În 2011, PLDM și PD au avut împreună 38% din sufragii și 47% din mandatele pe țară, iar PCRM s-a ales cu 36.86% din sufragii și 38.75% din mandate. Vedem că - chiar dacă procentajul sufragiilor obținut de comuniști în raport cu cel acumulat de PD și PLDM este de doar un procent - atunci mandate au primit cu 8% mai puțin decît PD și PLDM împreună. Aici intervine acel moment crucial, cînd celor două partide „pro-europene” le-a fost convenabil să coalizeze cu partidul comuniștilor nefiindu-le frică că ar risca să dispară de pe scena politică așa precum s-a întîmplat cu PPCD.
Se pare că pentru comuniști nu a fost cea mai bună decizie de a coaliza cu aceste două partide la nivel local, pentru că rezultatele alegerilor parlamentare din toamna anului 2014 ne-au arătat că lucrurile s-au inversat și riscul dispariției de pe scena politică nu mai planează asupra acelor partide care fac alianță cu comuniștii, ci asupra comuniștilor însăși. Faptul că au decis să continue această alianță tacită cu cele două partide pretins pro-europene, ne arată că partidul comuniștilor încă nu a conștientizat pe deplin că riscul dispariției partidului este destul de real, iar alegerile locale din primăvara anului curent vor demonstra acest lucru. Ca să avem o idee cum urmează să dispară, cred este bine să ne reamintim în ce mod a dispărut PPCD-ul, pentru că va fi ceva asemănător.
Dispariția PCRM-ului va fi accelerată și de apariția și creșterea neașteptată a partidului socialiștilor, care practic vor prelua tot grosul electoratului comuniștilor. Dacă comuniștii mai vor să țină partidul pe linia de plutire și să mențină măcar „jumătatea” din electorat rămas, atunci trebuie imediat să iasă din orice alianță cu aceste două partide susmenționate, care prin coaliția lor tacită împing partidul comuniștilor pe marginea prăpastiei. Nu pot să spun că tare o să-mi pară rău de dispariția comuniștilor de pe scena politică, dar în general nu-mi doresc ca partidele politice să dispară atît de ușor, pentru că dispariția unui partid înseamnă mai puțină democrație.