Linkuri accesibilitate

CEDO examinează condiţiile de detenţie din regiunea transnistreană


Cauza Mozer contra Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse.

Marea cameră a Curţii Europene pentru Drepturile Omului a examinat astăzi cauza Mozer contra Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse. În faţa curţii, reclamantul Boris Mozer s-a plâns că în cei doi ani de închisoare nu a avut parte de îngrijirile medicale necesare şi condiţii adecvate de detenţie. Experţii spun că este pentru prima dată când Curtea examinează în detaliu condiţiile de detenţie din regiunea transnistreană şi garanţiile procesuale aplicate de aşa-zisele organe de drept de la Tiraspol.

Boris Mozer a ajuns pe mâna miliţiei transnistrene în anul 2008, fiind acuzat că a prejudiciat compania la care lucra cu 40 de mii de dolari. Ameninţându-l cu ani grei de închisoare şi persecutarea părinţilor, anchetatorii l-au forţat să îşi asume presupusul furt. Șantajați au fost şi părinţii lui, mai spun juriştii. Boris suferea de astm - în schimbul posibilităţii de a-i transmite medicamente, familiei i s-a cerut să achite suma pretinsa de 40 de mii de dolari.

A urmat plângerea expediată în adresa înaltei Curţi de la Strasbourg şi un răspuns prompt comunicat părţilor care, în opinia lui Ion Manole, preşedintele Asociaţiei PromoLex, a condiţionat schimbarea pedepsei sale, de la regim de închisoare, în arest la domiciliu, după ce a fost ţinut aproape doi ani în condiţii inumane. Ion Manole constată că despre respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană se vorbeşte doar atunci când apar în faţă cazuri de rezonanţă, pe când măsurile de intervenţie sunt necesare în permanenţă:

„Nu toate victimele din regiune au curajul, au dorinţa sau au informaţia necesară pentru a se adresa instituţiilor abilitate sau celor care ar putea într-adevăr să întreprindă unele măsuri. La nivel regional, mecanismele care există acolo nu sunt eficiente. Mai mult ca atât, ele de fapt nici legale nu sunt şi din aceste considerente responsabilitatea întreagă revine în primul rând Republicii Moldova”.

După audierile de miercuri, 4 februarie, Curtea va face publică hotărârea în cel puţin un an de zile.

Până acum, CEDO s-a expus în trei cazuri provenite din regiunea transnistreană. Unul similar, cazul Ilaşcu, al doilea Ivanţoc şi cel mai recent, cazul Catan – dosarul şcolilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană. Deşi Federaţia Rusă neagă implicarea sa în aceste cazuri, oricum, hotărârile Curţii o obligă ca stat să ia măsuri pentru ca astfel de situaţii să nu fie posibile, notează Vladislav Gribincea, directorul Centrului de Resurse Juridice:

„Aici, Comitetul de miniştri va vedea, de exemplu, la condiţiile de detenţie, câţi bani au fost alocaţi pentru renovare, ce s-a întâmplat pentru ca să se micşoreze numărul deţinuţilor din aceeaşi celulă, ce se întâmplă cu asistenţa medicală. Pentru Curtea Europeană este puţin relevant că acest caz vizează regiunea transnistreană sau Federaţia Rusă, sau teritoriul Republicii Moldova, fiindcă soluţiile ei vor fi aceleaşi. În cel mai bun caz, se pot îndeplini aceste lucruri, prin presiune sporită asupra Federaţiei Ruse. Există riscul să nu se întâmple nimic, cum nu s-a întâmplat nici în cauza Catan, dar va fi o bază pentru critici şi presiuni politice sporite asupra Federaţiei Ruse”.

Experţii de la PromoLex consideră că şi autorităţile de la Chişinău au de recuperat restante. În opinia lor, acestea trebuiau să examineze demersurile părinţilor şi să trimită o echipă medicală la Tiraspol, întrucât reclamantul era grav bolnav. Totuşi, cazul a ajuns în atenţia Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii, care cerea insistent informaţii despre starea lui de sănătate şi îi trimitea, prin părinţi, medicamente. Directoarea Centrului, Ludmila Popovici, susţine însă că nu în toate cazurile este posibilă intervenţia eficientă:

„Ei ne spuneau, de exemplu, în celula fiului meu sunt 25 de persoane, dintre care 7 sunt în stare gravă, pot să moară azi-mâine şi nimeni nu se uită la ei. Adică sunt informaţii de genul acesta, dar nu putem să facem mai mult. Şi iată, aici, autorităţile noastre ar trebui să asigure respectarea drepturilor, cel puţin la asistenţă medicală şi condiţii normale de detenţie”.

Actualmente, exista încă cel puţin 69 de dosare din regiunea transnistreană expediate la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, 26 dintre care sunt în aşteptarea unei hotărâri. Experţii notează că Republica Moldova este acuzată că nu ia toate măsurile necesare şi posibile pentru a asigura respectarea drepturilor omului în stânga Nistrului, chiar daca îşi anunţă oficial imposibilitatea de a deţine controlul asupra regiunii sale estice, iar Federaţia Rusă - pentru că susţine armat şi financiar regimul separatist de la Tiraspol.

  • 16x9 Image

    Tamara Grejdeanu

    Sunt parte din echipa Europei Libere din 2012 și în cei mai mulți ani de când sunt aici am povestit la radio despre oameni și preocupările lor, am scris despre educație, justiție și drepturile omului. În 2022 am trecut în departamentul digital și alături de cei mai faini colegi, sper că facem o treabă bună la moldova.europalibera.org.

Previous Next

XS
SM
MD
LG