„Eu nu doresc să meargă tancurile pe drum...”

Moldova trebuie să ducă până la capăt reformele pornise, iar după aceasta va putea iniția discuții privind aderarea la Uniunea Europeană. Este comentariul șefului delegației UE la Chișinău, Pirkka Tapiola, făcut la declarațiile unor politicieni de la Chișinău, potrivit cărora țara nu ar trebui să depună în acest an cererea de aderare la Uniunea Europeană. Diplomatul a atras atenția că cele mai mari restanțe pe care le au guvernanții țin de aplicarea reformelor în domeniul justiției, combaterea corupției, și de asigurarea securității sistemului bancar. Iar firul ierbii așteaptă ca politicianul să își amintească de onoare, demnitate și respectarea cuvântului dat...

Despre nevoia profesionalizării actului politic vorbim la acest sfârșit de săptămână.

Iată câteva opinii ale trecătorilor întâlniți ocazional pe străzile din Orhei.

– „Clasa politică e tare proastă.”

– „Eu am o părere foarte negativă.”

Europa Liberă: De ce?

– „Fiindcă până la ziua de azi nu avem o conducere care să se gândească la noi, pedagogii, la bugetari. Trăim de la salariu până la salariu. E foarte greu. Noi, pedagogii, aşteptăm cu nerăbdare salariul, nu rezistăm de la o lună la alta, avem datorii.”

Europa Liberă: Sărăcia e mare?

– „Sărăcia e foarte mare. Leul s-a devalorizat complet. Oamenii au pierdut încrederea în stat.”

Europa Liberă: Şi acum ce trebuie să facă guvernanţii ca să recâştige încrederea dumneavoastră?

– „Să ia urgent măsuri de protecţie.”

Europa Liberă: Cine aţi vrea să guverneze Moldova? Care partide?

– „Toate partidele democrate, care sunt pentru om. Trebuie să se înţeleagă şi să avem un guvern capabil să conducă. În toate partidele sunt oameni deştepţi.”

Europa Liberă: Şi de ce aşa greu se înţeleg?

– „Posturile, funcţiile, probabil. La noi în Moldova totul se cumpără şi se vinde. Corupţia e foarte mare.”

Europa Liberă: Ce probleme trebuie să rezolve guvernarea?

– „Viaţa să fie mai bună.”

Europa Liberă: Cum?

– „Ei sunt politicieni. Să se gândească.”

Europa Liberă: Dar atunci când aţi aruncat buletinul de vot, l-aţi dat pentru ce?

– „Pentru bine.”

Europa Liberă: Şi cine face binele?

– „Noi toţi împreună. Împreună cu politicienii.”

– „Я знаю что будет все хорошо.”

Europa Liberă: А что вы ждете чтобы решали на верху?

– „Чтобы чуть-чуть добавляли пенсию.”

Europa Liberă: И все?

– „Да.”

Europa Liberă: Этого достаточно?

– „Чтобы мир был, жизнь счастливая, чтобы не было войны. Главное чтобы не было войны.”

Europa Liberă: Aici, la Orhei, se pun în discuţie problemele care ar trebui să se regăsească pe ordinea de zi a guvernanţilor?

– „Sunt foarte mincinoşi. Sunt oameni care trebuie luaţi cu furca şi daţi afară din Parlament.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră i-aţi trimis în Legislativ.

– „Da, noi. Pentru că ne-au promis multe. Şi la urmă, vedeţi, ne-au amăgit. Cu furca şi afară!”

Europa Liberă: Şi dacă ar fi să mai alegeţi o dată, nu aţi mai vota pentru cine aţi votat?

– „Niciodată. Nici PD, nici PL, nici PLDM. Cu toate că nu am ochi să-i văd pe socialişti, anume din principiu, m-aș duce, pentru aceasta. Nu ştiu, poate amăgesc şi ei, dar deja de două ori m-a dezamăgit şi PLDM-ul, şi PD-ul.”

Europa Liberă: Guvernanţii trăiesc cu necazurile dumneavoastră, cu problemele dumneavoastră?

– „Niciodată. Pur şi simplu lumea nu crede astăzi în nimeni.”

Europa Liberă: Dar în ziua de mâine lumea crede?

– „Dacă s-ar găsi un om care să ridice lumea acum la răscoală, lumea s-ar ridica, ar face al doilea „7 aprilie”. A ajuns funia la gât.”

Europa Liberă: Ce calităţi trebuie să aibă acest om ca să se ducă lumea după el?

– „Să nu se teamă de nimic, să nu aibă frică pentru familie că cineva poate veni să-i ia.”

Europa Liberă: Ce părere aveţi despre clasa politică a Moldovei?

– „Rea. Nu se pot înţelege unul cu altul.”

Europa Liberă: De ce sunteţi atât de supăraţi pe cei pe care i-aţi ales?

– „Noi i-am ales? Au furat toate voturile.”

– „Trebuie daţi afară şi de pus alţi oameni, care ştiu a conduce, nu aceştia.”

Europa Liberă: Cine sunt cei care pot conduce?

– „Sunt oameni competenţi.”

Europa Liberă: Spuneţi două-trei nume.

– „Igor Corman, fost preşedinte al Parlamentului. Dar l-a pus Plahotniuc pe finul lui.”

– „Ghimpu e bun. El e pentru dreptate. Dar de ce ei îl dau la o parte? S-a ales Lupu şi Plahotniuc şi poftim, ducem ţara aceasta cu totul în râpă. Şi aşa e pe jumătate în râpă.”

– „Noi nici Europei nu trebuim. Şi nici nu am trebuit. Dar am stricat relaţiile şi cu Rusia şi deja nu va fi bine nici cu Rusia, fiindcă Rusia şi-a închis porţile.”

Europa Liberă: Dacă va fi învestit guvernul, ce probleme trebuie să rezolve în primul rând? Care trebuie să fie priorităţile?

– „Să întoarcă milioanele care au fost furate din bănci. Să întoarcă Aeroportul. Sunt multe întrebări.”

– „Toată Moldova se scufundă şi mai tare în noroi.”

– „Le-au dat americanii bani şi au făcut vreo două drumuri şi cu aceasta scot ochii ţăranului. Dar restul banilor unde-s? La Plahotniuc, în băncile lui. Şi cu Filat, şi cu Lupu.”

Europa Liberă: Dar ţăranii acum ce aşteaptă?

– „Şi noi tot suntem ţărani. Sapa cum a fost a mea, nimeni nu vine să mi-o ia, Doamne fereşte, să se ceară măcar o zi la prăşit… Tot eu rămân cu sapa.”

Europa Liberă: Dacă aţi ajunge în Parlament, ce aţi discuta cu deputaţii de acolo?

– „Să-şi dea demisia şi să fie alegeri anticipate. Să fie alese persoane competente, care vor scoate ţara din glodul în care suntem.”

– „Plahotniuc i-a cumpărat pe toţi. Până acum se mai ţineau comuniştii, dar acum şi pe aceştia i-a cumpărat. Nu ai încredere azi în nimeni. Numai în Dumnezeu. La sat nu au oamenii de lucru. Vor începe a fura din casele oamenilor. Mulţi din Rusia au fost deportaţi şi vin acasă, şi nu au unde se duce. Vor intra la găini, la purcei, în casă. Până acum se duceau în Rusia, făceau ruble, nu avea probleme, întreţineau familiile. Dar acum ce? Stau toţi şi aşteaptă numai să le cadă.

Fiindcă aşa e conducerea. Ei trebuiau să trăiască bine şi cu Europa, şi cu Rusia. Şi era să fie bine. Dar ei fac ce vor şi nu se uită la oameni deloc. Are omul acela ce mânca ori nu, nu îl interesează. Au ei!”

Europa Liberă: Ce părere aveţi despre clasa politică a Moldovei?

– „Ei trebuie judecaţi toți.”

Europa Liberă: Ei sunt aleşi de dumneavoastră, alegătorii.

– „Eu am votat. Dar ce se face acuma? Ei fură întruna. Ce se face cu moneda naţională? Acum trebuie să dai totul naibii şi să pleci din ţară. Este vreo perspectivă?”

Europa Liberă: Şi dacă toată lumea pleacă din Republica Moldova? Şi aşa peste un milion de cetăţeni au şi plecat în căutarea unei bucăţi de pâine. Dacă mai pleacă şi alţii, ce se întâmplă?

– „Atunci să mergem în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi să stăm acolo până vor pleca ei.”

Europa Liberă: Şi cine vine în locul celor care sunt astăzi sus?

– „Rețeta vreți să v-o dau eu? Trebuie să ne unim cu România. Şi cu aceasta s-a terminat.”

***

În societatea moldavă se promovează incultura, impostura și vulgaritatea uneori. Iar pentru a avea succes, „înveți” că trebuie să minți cu folos, să șmecherești pe cine trebuie și să trădezi pe cine poți. Este părerea lui Mihai Curagău, student la Universitatea Academiei de Științe a Moldovei. El afirmă că e derutat de politica celor care o promovează cei din vârful puterii.

Mihai Curagău: „Fiecare partid, fiecare conducător ne duce în eroare. Unii doresc în partea vestică, unii doresc în partea estică, ei nu doresc cu nimeni, ei doresc să fure. Pentru că se fură bani milioane. Uniunea Europeană dă atâtea fonduri şi unde ajung? Ajung jumătate la casa omului, posibil, nici jumătate.

Eu mă consider pro-european şi nu aş spune că sunt contra Estului. Dar Estul aplică nişte politici inumane. Deportările în Siberia, cea mai dezvoltată populaţie a fost trimisă în Siberia şi au rămas cei care nu cunoşteau carte, care nu ştiau a scrie şi semna, se duceau la vot şi puneau semnătura, dar nu ştiau pentru ce votează.

Eu aş vrea în Uniunea Europeană, deoarece doresc ca cineva să facă ordine. Şi cred că cei care vor face ordine vor veni din străinătate. Eu nu doresc să meargă tancurile pe drum. De

aceasta sunt pentru Europa. Rusia în Crimeea întâi a adus armament, soldaţi şi apoi a făcut referendum – „Vreţi cu noi sau nu?”. Desigur, dacă în spatele meu va sta un domn cu arma, eu tot voi dori cu Rusia, nu voi dori în Europa, că stă o armă la spatele meu.”

Europa Liberă: Mihai, tatăl tău munceşte de ani buni în Federaţia Rusă. Acolo, la Moscova, îşi câştigă bucata de pâine cu care vă hrăneşte şi pe voi. Şi în campania electorală am avut posibilitate să discut cu el, atunci declara că Moldova ar trebui să rămână mai aproape şi chiar împreună cu Rusia, să facă parte din Uniunea Vamală. Faptul că tatăl tău se află în Federaţia Rusă te influenţează în vreun fel la luarea unei decizii încotro Moldova?

Mihai Curagău: „Nu mă influenţează nicidecum la luarea unei decizii. Pentru că eu nu mă orientez unde şi-ar câştiga pâinea tatăl meu, mă iau din punct de vedere al unui viitor prosper şi să nu mă conducă pe mine cineva şi să-mi spună dictatorul de la Moscova ce să fac.”

Europa Liberă: Cine ar fi dictatorul?

Mihai Curagău: „Domnul Putin. Nu degeaba a schimbat Constituţia şi a devenit preşedinte pe şase ani.”

Europa Liberă: Te-ai gândit vreodată să te implici în politică? Şi dacă te-ai implica, ce ai schimba?

Mihai Curagău: „Eu nu sunt Einstein. Aici ar trebui un geniu ca să se descurce, să vadă unde dispare şi ce dispare, cine fură şi cum fură.”

Europa Liberă: Voi, tinerii, înţelegeţi care sunt problemele ce macină statul Republica Moldova?

Mihai Curagău: „Prima problemă ar fi Constituţia. De ce Statele Unite când au probleme se apără întotdeauna cu Constituţia? Pentru că ei au un cod de legi în care nu sunt găuri, legea este lege. Însă la noi sunt excepţii. Pe o foaie e scrisă legea, pe două foi excepţiile. De exemplu, în Statele Unite pentru omor de categoria întâi se aplică închisoare pe viaţă. La noi omoară un om, omoară al doilea – vreo şase-şapte ani. A fost cuminte, iese din închisoare în cinci ani. Mai omoară pe cineva îi mai dau zece ani.”

Europa Liberă: Alte probleme care zdruncină ţara?

Mihai Curagău: „Ar fi guvernarea, însă alta nu avem. Un politician cinstit la noi în ţară nu există.”

Europa Liberă: Care sunt instituţiile statului codaşe şi cele în care tu ai avea încredere?

Mihai Curagău: „Ministerul Educaţiei. Chiar dacă au făcut nişte reforme drastice, ele au fost necesare. Sunt mulţumit de doamna Maia Sandu, cum a procedat.”

Europa Liberă: Deci, Ministerul Educaţiei este o instituţie care îţi insuflă încredere. Alte instituţii?

Mihai Curagău: „Organizaţiile care sunt în Republica Moldova şi nu depind de guvern sau de Parlament, preşedinte, instituţiile neguvernamentale.”

Europa Liberă: Şi instituţiile codaşe care sunt?

Mihai Curagău: „Parlamentul, cel în care nu am încredere deloc.”

Europa Liberă: Sunt 101 deputaţi, toţi pretind a fi slugile poporului.

Mihai Curagău: „101 de mâncăi, aş spune. Pentru că este imposibil, chiar dacă eşti din acelaşi partid, şi să aprobi, şi să mergi sub piciorul unei singure persoane, nu cred că trebuie să pomenesc cine e persoana respectivă.”

Europa Liberă: Pomeneşte-o.

Mihai Curagău: „Vlad Plahotniuc, persoană care influenţează foarte tare politica noastră. Şi cred că el o direcţionează.”

Europa Liberă: În armată ai încredere?

Mihai Curagău: „În armată, da. Conform unui sondaj, armata este pe locul doi în topul încrederii populaţiei. Primul loc nu ţin minte cine-l ocupă.”

Europa Liberă: Biserica.

Mihai Curagău: „Biserica? Rusia a venit spre noi, Imperiul rus să ne apere, credinţa ne-a scăpat de Imperiul otoman. Însă ne-au adus o mai mare greutate.”

Europa Liberă: Atunci când citeşti un titlu în presă – „Aliaţii lui Putin în Republica Moldova” – ce înţelegi tu?

Mihai Curagău: „Vă referiţi la Dodon?”

Europa Liberă: Ce înţelegi tu din acest titlu?

Mihai Curagău: „Mie mi-a venit ideea – Igor Dodon. Eu nu ştiu ce doreşte el, dar sunt sigur, ca toţi ceilalţi – bani şi putere.”

Europa Liberă: Foarte mulţi tineri merg şi susţin această formaţiune.

Mihai Curagău: „Foarte mulți tineri merg şi susţin această formaţiune. Însă cum să-i explici tânărului, care e clasa a zecea, nu are 18 ani, nu are drept de vot, dar el se duce cu socialiştii? Ei spun: „La noi e bine, ne dau drapele şi ne plăteşte bani”. Însă nu toţi sunt de aceeaşi părere. Eu nu pot să-mi permit să votez pe cine mi-a s-a propus pentru o sută de lei, ceea ce s-a făcut în campania electorală.”

Europa Liberă: S-a făcut?

Mihai Curagău: „S-a făcut.”

Europa Liberă: Se zice: criza loveşte în primul rând în tânăra generaţie. Şi atunci junii ce fac? Merg şi caută un ban.

Mihai Curagău: „Cum se vor simţi ei în cazul în care am fi cu Rusia şi s-ar întâmpla acelaşi lucru care se întâmplă în Ucraina? Nu se vor simţi vinovaţi că pentru o sută de lei au vândut ţara?”

Europa Liberă: Se vinde interesul naţional pentru trei arginţi?

Mihai Curagău: „Pentru o sută de lei se vinde un vot. Locurile în Parlament cum se vând? Voturile nu se cumpără?”

Europa Liberă: Voi, tinerii, sunteţi protestatari, puteţi ieşi în stradă să vă cereţi drepturile?

Mihai Curagău: „Să se mai întâmple un „7 aprilie”?”

Europa Liberă: Voi puteţi protesta împotriva a ceea ce e rău?

Mihai Curagău: „Putem protesta. Însă protestele, de obicei, se transformă în bătăi. Să mai ajungă oameni care au luptat pentru democraţie să nu aibă cu ce trăi? Pentru aceasta au luptat?”

Europa Liberă: Şi tu cum înţelegi democraţia?

Mihai Curagău: „Să nu facem rău altor persoane.”

Europa Liberă: Moldova e un stat democratic?

Mihai Curagău: „Nu. E democratic pe hârtie.”

Europa Liberă: Şi în realitate?

Mihai Curagău: „În realitate e cum dictează şeful.”

Europa Liberă: Şi şeful cine e?

Mihai Curagău: „L-am menționat deja, Vlad Plahotniuc.”

Europa Liberă: Cum vezi viitorul Moldovei în următorii trei, patru, cinci, zece ani?

Mihai Curagău: „Sper că vor veni persoane din exterior şi vor face regulă.”

Europa Liberă: Moldoveanul nu e capabil cu mintea lui, cu mâinile lui să-şi facă viitorul acasă?

Mihai Curagău: „Este capabil. Însă este influenţat de factorii locali. Pentru că din cauza partidelor au divorţat familii, s-au bătut vecini între vecini, că unul are drapelul unui partid, iar altul al altui partid, se luau la bătaie.”

Europa Liberă: Miza e cea pe care o pui tu – venirea celor străini aici?

Mihai Curagău: „Nu este doar miza. Este şi încrederea noastră către un viitor mai bun. Moldova trebuie să înveţe. Să înveţe din greşeli şi să vadă – persoana respectivă a comis asta, asta, asta,

la scrutinul următor nu o alegem. La noi sunt foarte multe partide şi aceasta e o problemă. Pentru că într-un an votăm un partid, în alt an alt partid. Să fie două partide: v-am votat pe voi, nu aţi făcut nimic, peste patru ani votăm pe alții și voi veţi sta şi nu veţi avea ce mânca. Dar aşa, noi avem peste 30 de partide, care ia un procent, care două, care patru şi cineva ia majoritatea şi fac alianţe. Aceasta e doar de faţadă. Şi va fi ţara asta „a noastră” încă vreo opt ani.”

Europa Liberă: Noua guvernare ce probleme ar trebui să le aibă pe agendă prioritar?

Mihai Curagău: „Ar trebui să se gândească la viitorul ţării, nu la viitorul lor. Să implementeze noi politici economice, cât și demografice. Pentru că populaţia Republicii Moldova e în scădere şi vom deveni o ţară fără populaţie. În ultimii ani am ajuns de la sapă de lemn la avion şi avion nu au toţi, au doar o parte, dar toţi aşteaptă că avionul respectiv îl va da statul. Şi aceasta e problema.

Trebuie să mai munceşti şi tu ca să ai avion. Pentru că prea rapid s-a petrecut progresul acesta şi nu au ajuns finanţe pentru toţi. În 2000 transportul era aşa aglomerat? Erau câteva maşini pe stradă. Rar când vedeai să meargă trei-patru maşini una după alta.”

Europa Liberă: Până la urmă, apartenenţa la o generaţie poate adăuga o anumită viziune, dar nu poate şterge diferenţele sociale de educaţie, de mediu, de rezistenţă sau de credinţă? Cum e?

Mihai Curagău: „Nu înseamnă că dacă noi deja ne-am dezvoltat la o eră atât de tehnologizată, trebuie să uităm de ceea ce am fost. Zece ani în urmă nu ştiau de internet, nu ştiau că poţi să apeşi pe un buton şi să vorbeşti cu mama sau tata care sunt peste hotare, nu ştiau lucrul acesta. Puţini erau cei care aveau telefoane, era un lux. Acum este o obişnuinţă, care nu are telefon nu e în pas cu moda.

Şi acesta este un lucru rău la moldoveni, că nu ne gândim să ne asigurăm viitor, să avem ce mânca, dar ne gândim să avem telefon, giacă de firmă, pantofi de firmă şi maşină de lux. Mergeam pe stradă şi am văzut alături două maşini Land Rover. Ce salariu trebuie să ai tu ca să-ţi poţi permite să cumperi maşină de 180 de mii de euro? Și ce impozite trebuie să plăteşti la stat? Şi nu e o singură maşină în Chişinău de acest model.”

Europa Liberă: Voi, tinerii, aveţi ce reproşa clasei politice, guvernanţilor, primarilor, autorităţilor publice centrale şi locale. Dar şi vouă, tinerilor, vi se reproşează adesea că sunteţi lipsiţi de iniţiativă.

Mihai Curagău: „Fiecare a doua familie este plecată peste hotare, ne-au lăsat părinţii în grija buneilor. Cine a avut copilărie este bucuros de faptul acesta. Însă ne-au lăsat în grija cuiva.”

Europa Liberă: Tu eşti unul dintre cei care...

Mihai Curagău: „...am avut grijă de toate. Am avut grijă de casă, de soră, am învăţat bine la şcoală, nu am avut probleme niciodată. Cum doriţi ca noi, la vârsta de 18 ani, să devenim maturi şi ne reproşaţi faptul acesta, că „eu la vârsta ta aveam copii...”. Cum poţi să reproşezi lucrul acesta unei persoane care nu a avut copilărie, nu a simţit ce este copilăria? El a avut responsabilităţi.”

Europa Liberă: Tu eşti mulţumit de felul cum se implică tineretul în viaţa politică a Moldovei?

Mihai Curagău: „Tineretul deja este sătul de viaţa politică a Republicii Moldova. Generarea ideilor nu depinde doar de tineri, dar depinde de motivaţie. Tinerii sunt aprobaţi prin senatele universităţii, peste tot. Şi ce dacă sunt aprobaţi? Se vorbesc lucruri despre care studentul nu ştie.”

Europa Liberă: De ce nu mergi într-un partid şi să începi de acolo să-ţi promovezi ideile?

Mihai Curagău: „Nu doresc apartenenţă politică.”

Europa Liberă: Era o vorbă, mai întâi întreabă-te ce faci tu pentru stat şi după aceasta pune întrebarea ce poate face statul pentru tine.

Mihai Curagău: „Pentru că statul are nevoie de specialişti, eu învăţ. Ca un specialist în domeniul meu, voi presta servicii statului, respectiv, statul va avea beneficii de la mine, voi plăti impozite. Statul pe aceasta şi creşte, pe cetăţenii care lucrează pentru stat.”

Europa Liberă: Ce părere ai despre semenii tăi care aleg să-şi facă studiile în străinătate?

Mihai Curagău: „Pot să-şi facă studiile în străinătate, dar ei ar trebui să se întoarcă în patrie, ca să fondeze ceva şi acasă. Pentru că nu toţi au posibilitatea să meargă în străinătate să facă studii. Fiind mai deştept, ai fost în străinătate, da, vino în Moldova şi construieşte ceva, dezvoltă ceva. Oameni deştepţi sunt necesari, însă ei nu vin. La viitor cu speranţă privesc, sunt o persoană optimistă, trec prin greutăţile vieţii. Ce e greu rămâne în urmă, ce e uşor e înainte. Viitorul Moldovei îl vom vedea în următorii patru-cinci ani. În cazul în care nu se va schimba nimic în patru-cinci ani, numărul populaţiei în Republica Moldova se va înjumătăţi.”

***

Un guvern stabil și cu o viziune unitară pro-europeană este de preferat oricărei alte soluții de compromis. Asigurarea unei majorități parlamentare și cu interese comune pe direcția modernizării și consolidării democratice reprezintă garanția unui guvern stabil la Chișinău. Este mesajul transmis de liderul de la Cotroceni Klaus Iohannis. Autoritățile moldave ar trebui să se gândească bine la acest mesaj, spune Alexandru Jolondcovschi, conferențiar universitar. El ne invită în mediul rural ca să înțelegem mai bine ce se întâmplă în Moldova profundă.

Alexandru Jolondcovschi: „Ca să înţelegem ce se întâmplă, trebuie să fim la ţară, să fim acolo unde există Moldova. Eu ultimele două-trei luni sunt acolo şi sunt speriat, sincer vă spun. Vine primăvara, lumea este disperată. Noi suntem, preponderent, o ţară agricolă. Satele sunt în dezastru ecologic, în dezastru economic. Şi aceasta o spun cu durere, nu o spun ca să critic pe cineva. Fiindcă noi la critică suntem foarte-foarte buni.”

Europa Liberă: S-a ajuns la acest dezastru sau nici nu s-a scăpat de aceste nevoi care macină satul şi statul?

Alexandru Jolondcovschi: „Suntem permanent în adâncirea lui. De exemplu, în satul meu, un sat de răzeşi pe malul Prutului, Bădragii Vechi, Edineţ, un sat care practic rămâne fără populaţie, am rămas adânc mâhnit de faptul că am văzut 30% din case părăsite. Mai mult ca atât, în jurul caselor este o floră spontană, o pădure de 20-30 de ari, unde se ascund vara vulpile şi mănâncă găinile de la cei din jur. Oamenii sunt în disperare.”

Europa Liberă: Moldoveanul harnic cum a ajuns să trăiască în sărăcie? De ce?

Alexandru Jolondcovschi: „Eu aş avea aici mai multe explicaţii. În primul rând, substanţa cenuşie ne-a părăsit. Fiindcă în fiecare sat s-ar găsi ce de făcut. Pământ este destul şi un pământ foarte roditor încă, îl avem. Dar s-au crate aceste grupuri de lideri, care au acaparat acest pământ, l-au luat în arendă sau l-au cumpărat de la proprietari, ei dezvoltă economie separată, neorganizată. Fiindcă nu există o centralizare, de exemplu, semănăm anul acesta atâta, semănăm la anul cealaltă cultură, care e solicitată pe piaţă. Fiecare face de capul lui.”

Europa Liberă: E prea haotic, nu ştie ţăranul cât va obţine la hectar, unde îşi va comercializa marfa?

Alexandru Jolondcovschi: „Cine e ţăranul astăzi?”

Europa Liberă: Cel care creşte pâinea cea de toate zilele.

Alexandru Jolondcovschi: „Dar cine creşte pâinea astăzi? Astăzi, cred, cunoaşteţi mai bine ca mine, noi avem deja 50 de sate fără locuitori. În satul, de exemplu cutare, s-au creat două grupuri de lideri care maximum au nevoie de 50-60 de oameni în jurul lor – mecanizatori, şoferi, cei care le organizează activităţile agricole. Restul satului ce face? Are în jurul casei 20 de ari de pământ pe care îl prelucrează.”

Europa Liberă: Deci, pământul astăzi nu hrăneşte omul de la ţară?

Alexandru Jolondcovschi: „Cum să-l hrănească dacă el primeşte pentru o cotă micuţă trei-patru sute de kilograme de grâne de la acelaşi lider cui i-a dat în folosinţă terenul său? Restul ţăranilor ce fac? În satul meu sunt patru baruri care adapă lumea cu toate râsurile de băuturi care sunt. Lumea moare ca muştele.”

Europa Liberă: Eu am fost în deplasare într-un sat unde erau 40 de baruri.

Alexandru Jolondcovschi: „Avem patru baruri. Satul e micuţ.”

Europa Liberă: Şi lumea îşi îneacă amarul într-o sută de grame, într-un pahar cu vin?

Alexandru Jolondcovschi: „Mai mult ca atât, lumea moare din cauza băuturilor pe care idee nu am de unde le aduc, după o sută-două de grame lumea îşi pierde cunoştinţa. Moare lumea la ţară. Este o problemă socială foarte gravă.”

Europa Liberă: Agricultura are perspectivă?

Alexandru Jolondcovschi: „Foarte mare.”

Europa Liberă: Cine trebuie să se implice? Ce trebuie de schimbat, domnule Jolondcovschi?

Alexandru Jolondcovschi: „Ca ecolog, spun aşa: cea mai mare bătălie în perspectiva apropiată va fi pentru mâncare şi apă. Nici petrolul nu va avea valoarea pe care o va avea mâncarea şi apa. Populaţia e în creştere, sunt peste șapte miliarde pe glob. Ştiţi care este cel mai mare consumator azi de bunuri? Africa.”

Europa Liberă: Să vorbim despre Republica Moldova.

Alexandru Jolondcovschi: „Republica Moldova are capacităţi enorme de producere, dacă această agricultură ar fi bine organizată, dacă s-ar produce nu cu interesul „Cum să vând pe două facturi. Una să o vând în Rusia, să-mi iau micuţul ban ca să demonstrez că eu pot ceva să plătesc la stat, iar altul să-mi pun în buzunar”. De ce nu se promovează un cadru legal ca să nu se fure ţara aceasta, să nu se ducă în afara ţării ceea ce vine în buzunar?”

Europa Liberă: Cine fură ţara?

Alexandru Jolondcovschi: „Acei care o conduc astăzi. Am în vedere cei care organizează activităţile. Cine o fură? Eu sunt pensionar, nu am de unde fura.”

Europa Liberă: Şi e aşa de mare această hoţie despre care se vorbeşte în toate ungherele?

Alexandru Jolondcovschi: „Noi avem peste două milioane de hectare de terenuri agricole. Să facem un calcul simplu: cât ar da productivitate un hectar şi cât s-ar obţine bunuri de pe aceste hectare? Şi cât vine în bugetul ţării? Atât.”

Europa Liberă: Şi calculul dumneavoastră ce arată?

Alexandru Jolondcovschi: „Arată că nu vine aproape nimic. Noi astăzi trăim din remitenţe. Noi trăim din aceea ce ne dă acelaşi fiu de ţăran care a plecat în afara ţării, trimite tatălui ca să existe, să cumpere bunuri. Eu am fost cel mai mare promotor al unei bănci agrare pentru banii care vin de peste hotare. Noi nu-i punem în mişcare economică.”

Europa Liberă: Banul e pentru consum şi nu pentru investiţii. Sunt cu risipă mare?

Alexandru Jolondcovschi: „Nunți ca la nimenea. Garduri ca la nimenea. Trotuare ca la nimenea. Acoperişuri schimbate ca la nimenea. Case ca la nimenea. Dar restul banilor unde-s? De ce nu i-am pune în mişcare?”

Europa Liberă: De ce? Nu există suficientă inteligenţă financiară?

Alexandru Jolondcovschi: „Aici m-ați lovit unde mă doare. Eu sunt profesor de filosofie, 15 ani am stat la catedră, ca ceasul, cum se zice, am susţinut şi teza în domeniu. Noi am lipsit ţara de filosofie, de gândire. Astăzi în instituţiile superioare de învăţământ a fost scos acest obiect de studiu, nu se mai predă. Iar unde a mai rămas, se mai predă ceva cu educaţia fizică, poate împreună cu geografia. Filosofia este o ştiinţă a gândirii, a înţelepciunii, a dialogului.”

Europa Liberă: O cultură financiară este lipsă?

Alexandru Jolondcovschi: „Dacă am avea această cultură financiară, noi fiecare bănuţ l-am investi într-o activitate care ne-ar da doi, trei, cinci bănuiţi.”

Europa Liberă: Domnule Jolondcovschi, dar şi cei care vor să investească, într-un fel, sunt dezamăgiţi. Pentru că, aşa cum spun ei, sunt controale peste controale nejustificate, urmăriri peste urmăriri şi omul, în loc să se gândească cum să-şi facă prosper businessul, trebuie să meargă să dea şpagă, ciubuc.

Alexandru Jolondcovschi: „Toţi cunosc lucrul acesta. Familia mea are un business mic, două magazine agricole, ne ducem existenţa cu aceasta. E un dezastru. Cine vrea acela vine, acela te verifică, acela te cheamă.”

Europa Liberă: Te şantajează.

Alexandru Jolondcovschi: „Absolut. Fără niciun fel de ruşine. Am avut nişte situaţii stupide chiar în viaţă, oamenii pe care i-am angajat la serviciu au cerut mită de la mine. Am rămas să urlu de ciudă.”

Europa Liberă: Cine şi cum redresează situaţia din economia naţională, domnule Jolondcovschi?

Alexandru Jolondcovschi: „Haotic.”

Europa Liberă: Lucrurile se reduc la constatări că s-a ajuns pe malul prăpastiei, pe muchie de cuţit, că deznădejdea e mare, la ofuri, suspine şi mai departe?

Alexandru Jolondcovschi: „Eu sunt deja la vârsta înţelepciunii, 65 de ani e o vârstă. De ce un prim-ministru, un ministru chiar, nu-şi creează pe lângă el un consiliu de oameni experimentaţi? Este un proverb din popor „Care nu are bătrâni îi cumpără”. Nu de aceea că eu aş vrea să mă ofer. Eu mă simt încă în putere să activez. Dar cei de peste 60 de ani nu mai sunt necesari societăţii: „Gata, caută-ţi de treabă, moşule”.

Am adresat câteva scrisori foştilor mei colegi de guvern. Noi încă suntem disponibili să vă ajutăm cu sfaturi. V-aţi înconjurat de nişte copii, nu am nimic contra tineretului, ei trebuie să înveţe, trebuie să-şi găsească locul în societate, dar ce poate să-l consulte pe domnul Leancă azi câţiva copii în jurul lui, pe când el este un om extraordinar de experimentat? Îl stimez. Nu are în jurul lui echipă, i-am spus-o. I-am trimis scrisoare.”

Europa Liberă: Situaţia din economia naţională cine o redresează?

Alexandru Jolondcovschi: „Am fost deunăzi într-un raion, unde am văzut vreo şapte mii de tone de mere.”

Europa Liberă: În ce raion?

Alexandru Jolondcovschi: „Briceni. Mere unul ca unul. Şi întreb: „De ce le ţineţi?” - „Aşteptăm poate se va deschide piaţa rusă”. - „De ce?” - „Înţelegi, noi dacă dăm, una punem aşa, una punem aşa”. Deci, apare interesul duplicitar, când un ban se duce legal şi un ban se duce în buzunar. Eu îi înţeleg şi pe fermierii care, bieţii, îşi fac existenţa cum ştiu ei, dar nu poate fi în afara ţării. Noi din ce să trăim? Ţara aceasta din ce să trăiască? Că este politician şi are trei mii de hectare de pământ şi îşi face afaceri.”

Europa Liberă: Pentru că e dezastru în economie, trebuie cineva să înceapă să pună pe roate ceva, să schimbe situaţia.

Alexandru Jolondcovschi: „Eu stau şi mă gândesc deseori cine poate organiza acest lucru.”

Europa Liberă: Aţi delegat 101 deputaţi în Parlament.

Alexandru Jolondcovschi: „S-au delegat. Nu i-am delegat. Şi nu mă tem să spun aceasta.”

Europa Liberă: Naţiunea i-a ales.

Alexandru Jolondcovschi: „Pe liste de partide. Naţiunea a ales partidul şi nu a ales oamenii de pe lista partidului. Eu, de pildă, am pretenţii la mulţi membri de pe lista partidului, pe care îi cunosc personal. Eu aş vedea altă structură a guvernului. Am activat în trei guverne. Aş vedea ministere prioritare, care trebuie să joace rolul în societate.”

Europa Liberă: Rolul de locomotivă.

Alexandru Jolondcovschi: „De locomotivă.”

Europa Liberă: Ce credeţi despre deputaţi? Pentru că ei sunt cei care trebuie să facă legi bune, iar legile trebuie să funcţioneze, domnule Jolondcovschi. Dacă funcţionează legea şi buchea legii se respectă, atunci lucrurile se schimbă.

Alexandru Jolondcovschi: „Există vreun criteriu după care ar trebui să se conducă? Eu aş zice că trebuie să fie un bun profesionist într-un domeniu concret. Trebuie să fie un om cinstit şi corect, apreciat de societate, nu să-l aleagă pe listă de partid cu numărul unu, doi sau trei, că stă lângă preşedintele partidului şi duce geanta sau în orice moment e în poziţia de drepţi. Aceasta trebuie s-o facă societatea. Atunci când societatea va alege persoana, vom avea un Parlament corect.”

Europa Liberă: Societatea e divizată inclusiv când e vorba despre vectorul politicii externe. Şi alegerile au arătat că o bună parte dintre cetăţeni a dat votul pentru cei care vor să apropie Moldova de Uniunea Europeană, altă parte se mai uită la Est şi vor ca Moldova să fie şi aproape de Federaţia Rusă, şi cu Federaţia Rusă în această Uniune Vamală. Cine consolidează societatea?

Alexandru Jolondcovschi: „Avem un haos. Oamenii s-au dezorientat, nu ştiu în care parte şi pe cine să mai creadă. De

aceea astăzi au apărut aceste partide politice, unde au atras o sumedenie de oameni care nu sunt satisfăcuţi de situaţia din ţara noastră.”

Europa Liberă: Deci, un vot de protest a fost dat?

Alexandru Jolondcovschi: „Da, acesta este votul de protest. Este un vot de protest al societăţii. Dacă astăzi apare în societatea noastră, pe eşichierul de dreapta, o idee naţională în fruntea căreia se plasează un lider naţional, să vedeţi cum fug toţi ceilalţi, şi de pe stânga, şi de pe dreapta la el. Poporul e în aşteptare, în aşteptarea acestui lider.”

Europa Liberă: Vedeţi pe cineva ca lider?

Alexandru Jolondcovschi: „Văd.”

Europa Liberă: Pe cine?

Alexandru Jolondcovschi: „Pe Ion Sturza, de ce nu?”

Europa Liberă: Politicienii zic că el vine, toarnă gaz pe foc şi pleacă peste Prut şi cu aceasta societatea e şi mai mult bulversată.

Alexandru Jolondcovschi: „Îl văd pe Iurie Leancă. Avem un Leancă, avem un Sturza. De ce nu s-ar plasa ei în lista aceasta?”

Europa Liberă: Aţi spus că societatea e rătăcită. În mâna cui e busola?

Alexandru Jolondcovschi: „E o întrebare complicată. Eu mai degrabă aş zice că busola este în mâna factorilor externi astăzi. Fiindcă Federaţia Rusă are o enormă coloană care îşi face treaba şi o face bine. Vreau să spun că partea de Vest îşi joacă foarte rău rolul astăzi, slab de tot.”

Europa Liberă: Cum, domnule Jolondcovschi, dacă atâtea fonduri europene au ajuns în Republica Moldova?

Alexandru Jolondcovschi: „Nu numai cu banul faci totul. Noi am dat banul şi am uitat de mentalitatea omului. Acesta este criteriul de bază.”

Europa Liberă: Deci, nu e suficient ca Uniunea Europeană să investească bani aici?

Alexandru Jolondcovschi: „Banul nu e tot. La nivelul mentalităţii noastre, banul se duce la naiba, fiindcă aşa suntem noi.”

Europa Liberă: Este încă o vorbă, domnule Jolondcovschi, nimeni nu-ţi doreşte mai mult bine dacă nu ţi-l doreşti tu şi nu ţi-l faci tu.

Alexandru Jolondcovschi: „Sunt de acord. Dar repet, numai cu banul nu faci astăzi înţelepciune.”

Europa Liberă: Cum schimbi mentalitatea, dacă e păguboasă?

Alexandru Jolondcovschi: „Foarte bine. Dacă astăzi în instituţiile de învăţământ, fie private, fie de stat, fără bani nu faci lecţie şi nu faci examen… Se duce nepoţica mea în matriculă cu 500 de lei, nici bilet, nici întrebări. Ministerul Educaţiei nu cunoaşte chestia aceasta?”

Europa Liberă: Deci, de la educaţie trebuie toate să înceapă?

Alexandru Jolondcovschi: „Din şcoală.”

Europa Liberă: Şapte ani de acasă mai întâi şi după aceasta şcoala.

Alexandru Jolondcovschi: „Cu şapte ani de acasă în genere e o problemă foarte mare.”

Europa Liberă: Pentru că mulţi părinţi au plecat, copiii au rămas în educaţia bunicilor, în cel mai bun, fericit caz, dar în cel mai rău caz, în voia sorţii.

Alexandru Jolondcovschi: „Şi după aceea tot banii părinţilor vin din Italia, Grecia şi dă mită profesorului. Cu aceasta s-a terminat ciclul şi pleacă la piaţă, şi vinde bomboane. Şi noi vrem societate înţeleaptă?”

Europa Liberă: Noul guvern cu ce ar trebui să pornească activitatea?

Alexandru Jolondcovschi: „Noul guvern ar trebui să înceapă de la un nou program, un program real, nu virtual. Poporul ar trebui să propună programul. Acest program al guvernului trebuie discutat. Nu programul partidului, dar programul poporului.”

Europa Liberă: Aceasta va dura la nesfârşit. Dumneavoastră cunoaşteţi realităţile, aţi fost în funcţii înalte în structurile statului. Spuneţi trei probleme arzătoare care trebuie să se regăsească pe agenda guvernului.

Alexandru Jolondcovschi: „În primul rând educaţia. În al doilea rând cultura. Şi în al treilea rând mediul. Din aceasta e şi economia. Dacă omul gânditor e la nivelul respectiv, el va munci, va lucra pentru sine şi pentru ţară. În ce mediu trăim? Nu pot să nu vorbesc despre tema aceasta. E obiectul meu de viaţă.”

Europa Liberă: Şi care e mediul în care trăim?

Alexandru Jolondcovschi: „Sălbatic, în primul rând, dacă vorbim de mediul social. Dacă vorbim de cel natural, e distrus, poluat. Fiecare ieşim din casă şi pornim dimineaţa în mediul care ne înconjoară – aerul poluat, apa poluată, deşeuri cu milioane de tone în jurul nostru, pădurile sunt tăiate, rable de maşini care ne poluează aerul, care sunt acceptate de demnitarii noştri să fie importate. Noi nu avem securitatea mediului astăzi, cu părere de rău.”

Europa Liberă: Dar ce fel de securitate există astăzi în Moldova?

Alexandru Jolondcovschi: „Nicio securitate. Fiindcă economică nu există, ecologică nu există, securitatea ideologică – nu... Noi avem la zece posturi de radio şi televiziune rusească unul naţional.”

Europa Liberă: În patru ani Moldova de azi va fi Moldova de mâine?

Alexandru Jolondcovschi: „Nu. Eu nu văd ziua de mâine aşa cum o descriu unii. De dispărut ca stat, ca popor nu vom dispărea, dar vom merge foarte greu.”

Europa Liberă: Deci, trebuie răsuflecate mânicile.

Alexandru Jolondcovschi: „La muncă, în primul rând, şi să alegem acei politicieni care ne vor face să muncim şi ne vor duce spre această muncă. Ar fi o catastrofă dacă n-am vedea Moldova în Europa. Noi altă perspectivă nu avem. Uitaţi-vă ce se face în jurul nostru.

Suntem înconjuraţi de catastrofe. Şi o ţară mare ca Ucraina, cu peste 40 de milioane de oameni. În jurul nostru este agresiune. Ne putem aştepta la orice. Avem focarul care e la o distanţă de 20 ore cu tancul până la Doneţk, până la linia de front. În 20 de ore nenea Putin ajunge la noi.

Noi suntem pregătiţi pentru aşa ceva? Eu urmăresc partidele noastre, ce fac, Partidul Liberal, Partidul Democrat, Partidul Liberal Democrat, care acum ar trebui să coopereze cât mai repede. Nu. Pun aţa între ei şi tot o trag... Mi-aş dori foarte mult să se unească toţi trei. Foarte mult mi-aş dori să se unească, să se înţeleagă între ei.

Adresarea preşedintelui României, Iohannis, e foarte îngrijorătoare. Preşedintele României a adresat un mesaj foarte clar – curs proeuropean prin asocierea acestor trei partide. Chiar ai noştri nu au scos vata din urechi?! Că acesta e preşedintele României, care este cel mai apropiat pentru noi şi ne doreşte cel mai mult bine. Noi aşteptăm să ne dicteze Poroşenko sau Putin? De la cine aşteptăm mai multă milă, dacă nu din partea aceea? Cui îi trebuim noi mai mult astăzi? Și cine într-adevăr e cu suflet şi inimă pentru noi? România.”