Cu ceva vreme înainte de a fi nominalizat pentru funcția de director al Serviciului Român de Informații, Eduard Hellvig primise, potrivit unor surse, oferta de a fi consilier al președintelui pentru probleme de politică externă. Ar fi refuzat, însă, această propunere din pricină că procesul său cu Agenția Națională de Integritate nu era terminat. Între timp l-a câștigat și prin eliberarea fotoliului din fruntea SRI, Klaus Iohannis l-a desemnat pentru această funcție.
Așadar, în perioada, în care se presupune că s-ar fi pregătit pentru a deveni sfătuitorul de politică internațională al președintelui, Eduard Hellvig a publicat (în 8 ianuarie 2015 și reluat ulterior de mai multe medii) un articol în care argumentează că „prioritatea fundamentală a anului 2015 este ancorarea mai pronunțată și activă a României în ecuația securității euro-atlantice, pe axa Washington-Berlin-București”. Din punctul lui de vedere, ar fi vorba despre o „șansă” și o „responsabilitate istorică” în acest sens.
De fapt colaboratorul președintelui propunea în subtext renunțarea la ideea lansată de Traian Băsescu acum 10 ani privind axa București-Londra-Washington, axă care a funcționat în perioadele războaielor din Irak și Afganistan și regândirea întregului eșafodaj al politicii externe autohtone.
Ținând cont de izolarea tot mai accentuată a Marii Britanii în Uniunea Europeană, ipoteza viitorului șef al SRI ar putea fi corectă, numai că în materie de securitate națională, România nu se bazează pe Uniunea Europeană, ci pe NATO și mai ales pe parteneriatul strategic cu Statele Unite. Cum se știe, Uniunea Europeană nu are o politică de apărare comună, iar în perioadele tulburi de după atacul terorist asupra Americii din 11 septembrie 2001, Europa a fost divizată: statele foste socialiste s-au alăturat Washingtonului și Londrei în războaiele din Orientul Mijlociu, în vreme ce Franța și Germania au fost mai reținute.
Lucrurile s-au schimbat între timp, Uniunea Europeană nu și-a revenit încă din criza financiară care a izbucnit în urmă cu șapte ani, naționalismul este în creștere chiar în state din inima bătrânului continent, cum este bunăoară Franța, iar deriva în fața problemelor economice și a avansului Rusiei este tot mai evidentă. E adevărat, pe de altă parte, că Germania, care este motorul Uniunii Europene, tinde să devină și liderul neoficial al continentului. Dar o axă București-Berlin-Washington nu este posibilă, din simplu fapt că nu există în acest moment o legătură liniară între Germania și Statele Unite. În materie de securitate și apărare cele două mari puteri au avut și continuă să aibă vederi destul de diferite, iar proiecția asupra conflictului din Ucraina evidențiază o dată în plus diferențele.
Cancelara Angela Merkel a declarat fără drept de apel că Germania „nu va ajuta Ucraina cu arme”, în vreme ce americanii par mai degrabă dispuși spre această soluție. România se află la graniță cu Ucraina, iar după anexarea Crimeei de către Rusia, are la câteva sute de kilometri frontieră comună în Marea Neagră cu Federația Rusă. Se află deci în apropierea zonei de conflict, fiind în același timp înconjurată de țări favorabile Rusiei, la sud se află Bulgaria și Serbia, care au rămas fidele Moscovei, iar la Vest, Ungaria, cu un guvern pro-Putin.
În aceste condiții, ecuația de securitate pentru România e una singură: axa București-Washington, care tradițional trece prin Londra. Firește că, în paralel, noul președinte poate să consolideze o axă europeană România-Germania, care ar putea ajuta țara să-și definitiveze integrarea în Uniunea Europeană, prin aderarea deplină la Spațiul de Liberă Circulație, Schengen.
Până acum, președintele Klaus Iohannis a lucrat în acest scop, prin vizita sa la Paris și prin drumul pe care-l va face la Berlin în această săptămână. Dar din punctul de vedere al securității, România mizează pe cele două baze militare americane de pe teritoriul ei, iar linia strategică de apărare este București-Washington. Cel puțin deocamdată, Berlinul nu încape pe această axă.
