Gheorghe Cojocaru: „Anul acesta, la începutul lunii martie, se vor marca 30 de ani de la instalarea la putere a lui Mihail Gorbaciov, cel care a rămas în istorie ca ultimul Secretar General al PCUS și singurul președinte al fostei Uniuni Sovietice, dispărută de pe harta lumii la sfârșitul anului 1991. Numele lui Gorbaciov se asociază cu perestroika, cu încercarea sa de reformă socială, economică și politică a fostei Uniuni a republicilor sovietice. Inițiativele sale au fost aclamate, la timpul respectiv, în lumea întreagă. Noul său curs scotea în stradă milioane de oameni, sub a căror presiune s-a prăbușit, în cele din urmă, întregul bloc comunist.”
Europa Liberă: Unii afirmă că de acolo, de fapt, începe, izvorăște independența Republicii Moldova. Ce reacții se înregistrau atunci, cu 30 de ani în urmă, la Chișinău?
Gheorghe Cojocaru: „Reacții de speranță în mediul oamenilor simpli și reacții contradictorii printre responsabilii din structurile de partid și administrative. Mai mult decât atât, prudența era cuvântul care trona în cabinetele înalților demnitari, inapetența pentru schimbare și neîncrederea acestora în inițiativele lui Mihail Gorbaciov erau factorii care împiedicau descătușarea energiilor populare în fosta RSS Moldovenească.”
Europa Liberă: Cine s-ar încumeta să citească constituția sovietică, ar putea descoperi că era un text foarte democratic. Dar cum arăta, totuși, la modul practic, societatea din fosta RSSM atunci, cu ce probleme trăia?
Gheorghe Cojocaru: „RSS Moldovenească era o republică integrată complet în sistemul social-economic al fostei Uniuni Sovietice, era parte a aceluiași sistem politico-ideologic și militar-industrial. Oamenii se bucurau, practic, de aceleași drepturi sociale, de care se bucurau toți cetățenii statului monopartid sovietic și erau privați, la fel ca ceilalți cetățeni ai fostei Uniuni, de toate libertățile democratice. Oamenii aveau un loc de muncă garantat, cine refuza să muncească risca să fie amendat sau închis, aceasta era legea în fosta URSS, oamenii aveau acces la studii fără plată, dreptul la protecția sănătății, la o pensie de stat și la o asistență socială minimă.
Pe de altă parte, veniturile oamenilor erau modeste, mai ales, ale celor de la sate. Chiar dacă televizorul sau frigiderul își făceau loc în gospodăria individuală, procurarea acestora, a unor articole de vestimentație, de exemplu, sau a încălțămintei era adeseori o problemă cu mai multe necunoscute...”
Europa Liberă: Deci, deficitul era cuvântul de ordine al regimului sovietic, în schimb, prospera industria militară. Dar corupția, era un fenomen prezent în viața socială și economică din fosta RSSM?
Gheorghe Cojocaru: „În fosta Uniune Sovietică se putea vorbi mau curând de cazuri de corupție, decât de un fenomen generalizat al corupției, deși anume în anii de perestroika a lui Gorbaciov vor transpare marile cazuri ale corupției din structurile de stat și de partid.
În fosta RSS Moldovenească nu au fost descoperite cazuri răsunătoare de corupție, dar, se pare, în această parte a fostei Uniuni altele erau prioritățile organelor abilitate. Urmărirea și combaterea la timp a așa-numitului fenomen al „naționalismului românesc” era mult mai profitabilă pentru o carieră de partid, decât tragerea la răspundere a celor acuzați de corupție. Astfel, ca răspuns la aceste practici, nu întâmplător, anume și înainte de toate, revendicările naționale vor fi îmbrățișate de masele ieșite în stradă în anii de perestroika a lui Mihail Gorbaciov.”
