Un articol scris acum cîteva zile de un ziarist american exasperat, protesta împotriva familiarității. Exemplul ales și picătura care a umplut paharul era Președintele Obama numind-o în public Angela, pe Cancelarul german Merkel. Obama e unul într-o mie.
Cine urmărește comportamentul public al vedetelor, fie ele politicieni, actori sau sportivi, rămîne cu impresia că a nimerit într-o grădiniță plină de copii voioși, care își spun pe numele mic și sînt legați de o prietenie fără limite.
Toată lumea importantă a ajuns la concluzia că dacă folosește numele de botez vorbește mai sincer și mai convingător. Efectul e invers. Dispariția numelui de familie și a formulelor de politețe distruge funcțiile și face din orice împrejurare o chestiune neserioasă.
Prim Miniștrii nu mai sînt Prim Miniștrii, ci tovarăși de joacă. Negocierile devin zile onomastice la care toată lumea se simte bine și n-are nimic de împărțit. Familiarismul e o boală americană, care a cucerit aproape toată Europa de Vest. În Est, unde tradițiile sînt mai solide, noua modă n-a prins. Deocamdată.
