De curind fostul presedinte al României, Traian Basescu, s-a aratat surprins de optiunea pentru o asa zisa axa Bucuresti-Berlin-Washington, preferinta lui Eduard Hellvig, propus de presedintele Iohannis pentru sefia SRI-ului, care inlocuieste capitala britanica din axa Basescu cu cea germana. Pare diferenta una semnificativa? Opinii ale corespondentului Europei Libere la Washington.
Atunci cind a explicat, dupa alegeri, de ce a optat pentru Klaus Iohannis, in dauna lui Victor Ponta, fostul presedinte Basescu a salutat implicit si explicit, orientarea pro-occidentala a celui care avea sa-l inlocuiasca. Si asta este cel mai important, intr-o tara care, intr-un trecut nu chiar atit de indepartat a facut echilibristica strategica intre Rusia si China.
Prin orice capitale ar trece asa-zisa axa, este de salutat că toate se afla in Occident si toate impartasesc valori democratice. Fireste, ca cei aflati in fruntea tarii stiu mai multe decit comentatorii de presa si este firesc sa fie asa. Liderii fac optiuni strategice, care depind de interese si circumstante. De asta isi doresc sa aiba marja de flexibilitate si optiuni, in cazul României, toate occidentale.
Este foarte greu de inteles la ce foloseste mentionarea publica a unor astfel de axe, care exclude mai multe tari relevante decit cele care sint incluse? De ce nu este suficient sa se spuna ca România este membra a comunitatii euro-atlantice, pur si simplu. O tara ca România are nevoie de sprijin din toate partile si a spune de exemplu aliatului traditional, Franta, ca nu este pe axa este – din perspectiva practica si simbolica – contraproductiv. Daca, din indiferent ce motiv, Klaus Iohannis are afinitati cu Germania si poate gasi sprijin pentru demersurile sale la cea mai puternica economie a Europei, e foarte bine pentru România si e putin probabil sa stirneasca vreo reactie ostila sau gelozie la Londra, mai ales daca optiunea este pragmatica, masurata, fara excese retorice.
Nu se pune problema de a alege, este o premiza fara rost. Conceptul de axă de securitate limitată e pueril pentru un membru al Aliantei Nord Atlantice. Si daca in interval de o zi, „atlantistul” sef trece de la enuntarea unor parteneriate strategice vitale la denuntarea „lingailor de clante” pe la ambasade de pe asa-zisa axa, referire la ziaristi care tin legatura, cum este si firesc cu reprezentante diplomatice, demersul conceptual al fostului presedinte Basescu se subrezeste si mai tare.
In indiferent ce directie occidentala o ia axa unuia sau altuia dintre politicieni, ceea ce aliatii pretuiesc este o România serioasă, sobra, puternica, curatata de coruptie, rationala si pe care se poate conta. Astfel si nu prin proclamarea de axe artificiale se cistiga credibilitate.
