Unul din marele mistere ale vieții e cum a trăit lumea pînă la Facebook. Întrebarea vine de fapt dinr-o mirare despre prezent și nu din compătimire pentru trecut.
Atîția oameni cad în Facebook aproape deîndată ce deschid ochii dimineața. Atîția alții deschid pagina de Facebook în ședințe, la masă, în stații de metrou sau oriunde nu e nevoie să privească la altceva.
Întrebarea e cum ar putea trăi acești oameni de mîiine, dacă de mîine ar dispărea Facebook-ul. În Japonia, cineva a avut ideea salutară de a trasa pe troturare o bandă specială pentru cei ce se uită pe Facebook în timp de merg pe stradă.
Cu sau fără bandă separată, o mulțime de oameni sînt extrași din lume de Facebook și își petrec acolo mai toată viața activă. Toate astea nu sînt nici bune nici rele. Sînt mai degrabă o luare de contact cu o gazetă universală în continuă schimbare pentru care nimeni nu e cu adevărat pregătit.
Cazurile de refuznici sau abstinenți sînt rare și privesc aproape exclusiv bătrîni, copii sub 6-7 ani sau nenăscuți. În rest, lumea e pe Facebook și nimeni nu știe prea bine încotro duce acest drum care pare să ducă în toate direcțiile.
