Noul cabinet de la Chișinău, condus de Chiril Gaburici, a anuntat ca nu va schimba foarte mult politica guvernului anterior, condus de Iurie Leanca în ceeace privește politica externa. Care este strategia noului guvern în relația cu Tiraspolul? O analiză a declarațiilor pe această temă ale noilor autorități și etapa actuala a raporturilor cu transnistrenii.
Chiar dacă la nivel declarativ reintegrarea țării și reglementarea problemei transnistrene este anunțată ca fiind o prioritate de autoritățile de la Chișinău, totuși, subiectul nu mai apare ca fiind atât de important atunci când sînt analizate lucrurile concrete făcute pe această direcție.
Negocierile în formatul oficial 5+2 sunt practic blocate – ultimele două runde de discuții au avut loc în prima parte a anului trecut. Mai activi au fost experții din grupurile de lucru, care caută soluții pentru domenii ca medicina, învățământul, telecomunicațiile și altele, care s-au întâlnit anul trecut la 25 de reuniuni. Iar reprezentanţii politici – adică fostul vicepremier Eugen Carpov și șefa echipei transnistrene de negociatori Nina Ștanski – au avut 11 şedinţe.
Iar din punct de vedere financiar, reintegrarea și apropierea celor două maluri ale Nistrului par să fie mai mult o prioritate a partenerilor externi. În timp ce guvernul de la Chișinău a alocat anul trecut pentru reintegrare doar zece milioane lei, sau în jur de 800 mii dolari, UE tocmai a finalizat un program amplu de trei ani de consolidare a măsurilor de încredere dintre cele două maluri ale Nistrului, de 12 milioane euro, urmând ca în acest an să înceapă un nou program, extins la 16 milioane euro.
Programul de guvernare a cabinetului de miniștri proaspăt învestit are un capitol aparte consacrat problematicii transnistrene, numit Reintegrarea țării și consolidarea statalității. Prioritățile sunt practic identice cu cele asumate de guvernele precedente. Documentul pune accent pe necesitatea unui dialog cu partenerii externi în vederea sprijinirii procesului de reglementare în formatul 5+2 și în elaborarea statutului special al regiunii transnistrene, pe sporirea rolului UE şi SUA în procesul de reglementare, colaborarea cu Uniunea Europeană şi Ucraina în vederea securizării frontierei moldo-ucrainene și extinderea mandatului Misiunii EUBAM.
Guvernul își propune, de asemenea, să insiste asupra demilitarizării regiunii și retragerii necondiţionate a forţelor armate şi a stocurilor de muniţii ale Federaţiei Ruse și să continue eforturile de transformare a actualei operaţiuni de menţinere a păcii într-o misiune multinaţională civilă sub mandat internaţional.
În plus, guvernul promite să se preocupe de identificarea mecanismelor de aplicare în regiunea transnistreană a Zonei de Liber Schimb cu UE și să promoveze interacţiunea dintre comunităţile de afaceri de pe ambele maluri ale Nistrului.
Și chiar dacă reintegrarea țării este pe poziția a treia ca prioritate în programul de guvernare, totuși în Parlament la învestirea Guvernului subiectul transnistrean practic nu a fost abordat.
Expertul Institutului Politicon, Ion Tăbârță, spune că acest lucru vorbește despre caracterul declarativ al interesului pentru reglementarea transnistreană: „În Parlament, subiectul transnistrean nu prea s-a menționat și acest lucru dă de gândit și nu inspiră prea mult optimism în soluționarea acestei probleme. Cum vrem noi soluționarea conflictului când această problemă nu este una prioritară și tot timpul în lista priorităților este pe la sfârșit?”
Partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova au atras recent atenția autorităților că o Moldovă reintegrată, cu un statut special pentru Transnistria, ar trebui să fie o prioritate naţională, în acest an urmând să fie depus un maxim de efort pentru a relansa negocierile în formatul 5+2 și pentru a implementa în Transnistria Acordul de liber schimb cu Uniunea Europeană.
Documentul subliniază necesitatea de a se „vorbi cu voce tare despre faptul că reintegrarea Republicii Moldova este o prioritate naţională de vârf” și recomandă elaborarea pe parcursul anului a unei viziuni clară cu privire la viitorul statut al Transnistriei, cu o ofertă clară în ceea ce priveşte competențele delegate regiunii, precum și a unui plan de acţiuni pe cinci ani privind reintegrarea.
Potrivit analistului politic Igor Boțan, directorul Asociației pentru Democrație Participativă ADEPT, Chișinăul nu are capacitatea de a soluționa problema transnistreană pe termen scurt, lucru pe care îl înțeleg și partenerii de dezvoltare:
„Faptul că se referă la termene cum ar fi cinci ani de zile demonstrează că partenerii de dezvoltare înțeleg că Republica Moldova nu are resurse pentru a încerca o soluționare rapidă. Probabil, peste cinci ani de zile
R. Moldova trebuie să aibă o viziune clară ce face cu Transnistria, cum aduce problema transnistreană în albia viitoarei înțelegeri dintre marile puteri. ...
marile puteri care acum sunt angajate într-o dispută care mulți o califică drept geopolitică ar putea să găsească într-un fel un numitor comun. Iar Republica Moldova, către momentul găsirii acestui numitor comun, trebuie să aibă o viziune clară ce face cu Transnistria, cum aduce problema transnistreană în albia viitoarei înțelegeri dintre marile puteri. Pentru că oricum toți înțeleg că lucrurile nu pot să rămână în starea în care să găsesc acum, după anexarea Crimeii, după războiul din estul Ucrainei”.
Criza economică fără precedent din regiunea transnistreană, spune Igor Boțan, ar putea fi o ocazie pentru autoritățile de la Chișinău de a-și arăta susținerea pentru cetățenii din regiunea transnistreană. Doar că nici malul drept acum nu se află într-o situație mult mai bună, autoritățile sunt nepregătite pentru această provocare, iar administrația de la Tiraspol, cel mai probabil, nu va accepta să facă concesii politice.
