Peste două zile, duminică 15 martie, cel mai vechi muzeu de artă din Germania, Städel, de la Frankfurt pe Main, își serbează cu fast 200 de ani de la actul de întemeiere. Aniversarea, sub forma unei zile a porților deschise, se va desfășura sub motto-ul „200 de ani de Städel: Un cadou pentru fiecare”, iar între „cadouri” se va afla și darea în exploatare pentru toți amatorii și cercetătorii de artă a „Colecției Digitale Städel”. Directorul muzeului, prof. Max Hollein, a acordat un interviu Europei Libere.
Nu sînt multe muzeele de artă care se pot lăuda cu performanța Muzeului de Artă Städel de la Frankfurt pe Main, în Germania. În urmă cu 200 de ani, la 15 martie 1815, lua naștere fundația ce stă la baza colecțiilor sale pînă astăzi, atunci cînd un bancher și om de afaceri din Frankfurt, Johann Friedrich Städel, în vîrstă de 86 de ani, și-a semnat cea de-a treia și ultimă versiune a testamentului, prin care își dăruia întreaga avere și colecție de artă pentru constituirea unui așa-numit „Institut de Artă”, urmînd să-i poarte numele.
Averea bancherului se ridica la 1,3 milioane de guldeni, iar colecția de artă era compusă din 476 de tablouri, circa 4600 de gravuri, aproximativ zece mii de imprimate și numeroase cărți de mare valoare. În cea mai mare parte, colecția de tablouri ilustra lumea barocului german și olandez, iar gravurile și tipăriturile acopereau întreaga istorie a artei.
Pe frontispiciul testamentului său stătea scris, mare, „În numele lui Dumnezeu”, iar în text își exprima speranța că „Institutul de artă städelian” „va înfrumuseța și le va fi folositor” cetățenilor orașului.
Astăzi, Städel Museum este cea mai veche și mai prestigioasă fundație de artă-muzeu din Germania, colecțiile sale dezvoltîndu-se pentru a ilustra în măsură importantă și Renașterea, perioada clasică, și arta modernă și contemporană, celei din urmă fiindu-i creat și un nou larg spațiu de expoziție.
Colecțiile muzeului includ în prezent circa trei mii de tablouri, șase sute de sculpturi, peste patru mii de fotografii de artă și peste o sută de mii de gravuri și imprimate. Iar între artiștii ce fac gloria Fundației Städel, într-o enumerare nu prea lungă, se află Albert Dürrer, Sandro Botticelli, Rembrandt, Claude Monet, Pablo Picasso, Max Beckmann, Francis Bacon, Gerhard Richter.
Cel mai vechi muzeu de artă al Germaniei serbează 200 de ani
Dacă noile achiziții sînt parte a unei politici inteligent urmate de curatorii muzeului, aniversarea de 200 de ani a adus în casă mai multe donații-cadou de mare frumusețe, între care o lucrare remarcabilă a expresionismului german, „Bărbat orb cu o fată”, de Karl Hofer, „Adormirea Maicii Domnului”, un tablou de Guido Reni datînd din 1596/97, și un „Studiu de nud” de Edgar Degas.
Cu ocazia aniversării am putut sta de vorbă cîteva minute cu prof. Max Hollein, director al Muzeului din 2006, născut și format ca istoric de artă la Viena și cu o experiență îmbogățită în domeniu în cursul unor ani petrecuți la Muzeul Guggenheim din New York.
Max Hollein mi-a spus între altele :„În prezent avem un Muzeu, care este, evident, de clasă mondială, o colecție de o importanță covîrșitoare; un muzeu realizat de cetățeni și pentru cetățeni, iar aceasta face din el o instituție cu totul deosebită și nu numai în Germania. Cu vechimea sa de 200 de ani este – se poate spune – un proiect-model pentru numeroase instituții americane cu o istorie mai recentă, punînd în evidență o mîndrie civică și extrem de multă filantropie, demonstrînd cum se poate dezvolta un muzeu pe termen lung și cum o va face mai departe în deceniile următoare.”
L-am întrebat pe prof. Hollein, directorul Muzeului Städel, în ce măsură l-a ajutat în activitatea sa experiența cîștigată în Statele Unite:
„Am lucrat timp de șase ani la Muzeul Guggenheim din New York, și cred că ceea ce vedeți este ideea sprijinului filantropic pe care o ai în fața ochilor în instituțiile americane și care este extrem de relevantă pentru cultura americană. Dar, este, de asemenea, parte și a viitorului nostru, al instituțiilor de artă europene.
Știm cu toții, cheltuielile guvernamentale pentru cultură nu constituie singurul răspuns pentru a asigura viitorul instituțiilor noastre. Avem nevoie de sprijin din partea celor mai diferite surse și cred că Muzeul Städel, 200 de ani după fondarea sa, arată care este drumul ca o asemenea instituție să înflorească în viitor, grație cetățenilor orașului, care își asumă o misiune și o responsabilitate pentru menținerea în viață și înflorirea instituțiilor lor culturale.”
Am încheiat întrebîndu-l pe prof. Max Hollein, care sînt principalele momente ale aniversării de 200 de ani, la Muzeul pe care îl conduce : „[Expoziția] Monet și nașterea impresionismului” este în mod vădit momentul de vîrf al anului, dar vom avea și alte expoziții deosebit de importante. În vară vom expune circa 50 de capodopere, similare cu ale noastre, provenind de la alte instituții asemănătoare. Ele vor veni ca lucrări înrudite cu ale noastre și ca o dovadă de înrudire între muzeele noastre.
O altă expoziție îi este închinată artistului contemporan John Baldessari, care a realizat o serie întreagă de noi lucrări bazat pe exponatele colecției noastre; vom avea o expoziție foarte importantă de pictură germană din anii 1980 și alte proiecte. Dar, pentru moment, inima aniversării noastre este expoziția Claude Monet” – mi-a declarat directorul Muzeului Städel, Max Hollein.
Iar despre expoziția Monet și nașterea impresionismului, poate, într-o agendă culturală viitoare.
