Ce îşi doreşte Chişinăul de la autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană şi ce ar trebui să mai facă, în opinia partenerilor de dezvoltare, pentru a schimba ceva din ce nu s-a schimbat pe parcursul a mai mult de două decenii? Opiniile calificate ale expertului Cornel Ciurea.
Europa Liberă: Aşadar, dle Ciurea, printre propunerile de politici din impresionantul pachet înmânat de partenerii de dezvoltare Guvernului Gaburici sunt şi cele privind reglementarea conflictului transnistrean. Din punctul Dvs. de vedere, de ce tocmai acum ar fi vremea pentru nişte noi eforturi în acest sens, cum sugerează acest document?
Cornel Ciurea: „Nu este nevoie neapărat acum de aceste eforturi. Eu cred că donatorii externi, partenerii noștri de dezvoltare, au profitat de ocazia de a aminti guvernului Republicii Moldova, indiferent cine este la cârma lui, de importanța acestui subiect și au vrut să sugereze guvernului Republicii Moldova să schimbe un pic prioritățile, punând accentul pe procesul de reglementare a acestui conflict. Din păcate, guvernele anterioare, inclusiv ultimul guvern - guvernul Leancă - nu au acordat suficientă atenție subiectului și tocmai din această cauză printre recomandări se găsește și acea recomandare privind declararea procesului de reglementare drept prioritate națională absolută a Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Același lucru i s-a spus premierului Gaburici ieri la Bruxelles: s-a insistat din nou pe această problematică. În general, faptul că donatorii externi pun la încercare disponibilitatea guvernului Gaburici de a soluţiona problema transnistreană, înseamnă de fapt că ar fi existat până acum vreun Guvern la Chişinău, autorități la Chişinău care doar să fi mimat preocuparea pentru reglementarea transnistreană?
Cornel Ciurea: „Da, sunt de acord că la Chișinău există o tentație de a mima importanța acestui proces. Chișinăul se preocupă de foarte mult timp mai curând de conservarea acestui conflict decât de reglementarea lui reală, ceea ce devine deja supărător pentru Uniunea Europeană, care, cumva, subliniază un lucru extrem de neplăcut pentru Chișinău, pe care Chișinăul a vrut să-l evite: procesul de integrare europeană devine dependent de procesul de reglementare.
Această relație de dependență întotdeauna a fost negată de Chișinău, care de multe ori chiar i-a rugat pe oficialii europeni să declare public că nu există această relație de dependență între reintegrare și eurointegrare. Din păcate pentru Chișinău, poate chiar pentru tot publicul din Republica Moldova, europenii, occidentalii, încep din ce în ce mai clar, mai pronunțat să accentueze faptul că reintegrarea țării trebuie să primeze și să preceadă procesul de eurointegrare.”
Europa Liberă: „Pronunţarea unei viziuni clare pentru viitorul statut special al Transnistriei cu o ofertă clară în ceea ce priveşte competenţele care urmează să fie atribuite regiunii, ţinând seama de propunerile trecute, respectând în acelaşi timp, integritatea teritorială şi suveranitatea Republicii Moldova”. Cum să înţelegem, dle Ciurea, acest deziderat? Că până acum nu s-a făcut nimic în acest sens? Inclusiv nu s-a făcut nimic prin legi adoptate unanim în Parlament? Şi de fapt nu seamănă, oare, acest lucru, cu apelul de a asigura şi ouăle întregi, şi scrobul gata făcut?
Cornel Ciurea: „De făcut s-a făcut, însă ceea ce au în vedere partenerii de dezvoltare ține de timp. În primul rând, se solicită elaborarea unui plan de reglementare pe o perioadă de cinci ani. În al doilea rând, ceea ce indică partenerii este că Moldova n-a gândit strategic și nu a elaborat asemenea planuri începând cu anul 2008 probabil.
Ultimii care au reflectat în mod real asupra procesului de reglementare și au propus soluții au fost comuniștii și, în special, ca negociator șef, dl Vasile Șova. După plecarea acestora, Republica Moldova a declarat foarte clar că vrem să ne integrăm în Uniunea Europeană, iar integrarea va urma acestui proces, însă nu a fost propus, nu a fost pus pe masa de negocieri niciun plan real de reglementare.
Partenerii OSCE sugerează că trebuie să revenim la reflecția strategică și trebuie în permanență să venim cu inițiative pentru ca acest conflict să fie aplanat în totalitate.”
Europa Liberă: Ați spus că autoritățile de la Chișinău ar fi obligat aproape sau ar fi insistat foarte mult pe lângă cele europene să nu condiționeze accederea în Uniunea Europeană cu reglementarea transnistreană (deși e mai greu de înțeles cum pot fi obligate aceste autorități europene să spună așa ceva dacă nu ar fi de acord până la un moment dat). Oricum acum se observă un accent deosebit de a se insista pe un efort de incluziune pe baza unui compromis a populației Transnistrene. Dar unii s-ar întreba și mulți se întreabă chiar despre ce fel de incluziune poate fi vorba dacă se are de a face cu o versiune calmă, rece, ca să spunem așa, unei operațiuni ruse similare cu cea din Estul Ucrainei. Cât de eficientă poate fi incluziunea cu prețul compromisurilor în cazul celora care pragmatic există, sunt creați să lupte cu această incluziune și cu apropierea de Uniunea Europeană?
Cornel Ciurea: „În opinia partenerilor și a unor experți din Republica Moldova, ar fi existat o fereastră de oportunitate pentru această includere a Transnistriei. E vorba desigur de Zona de Liber de Schimb aprofundat și cuprinzător.
Transnistria are un interes vital de a participa, sub o forma sau alta, în acest aranjament economic pe care îl are Republica Moldova cu Uniunea Europeană. Nu în zădar printre recomandări la loc de cinste se află ideea că trebuie creat un format trilateral de negociere a includerii Transnistriei în Zona de Liber Schimb.
Chișinăul a tărăgănat lansarea acestor negocieri și Transnistria, totuși partenerii de dezvoltare consideră că în cazul în care vom porni procesul de negocieri privind includerea Transnistriei în Zona de Liber Schimb, acest lucru ar putea fi un prim pas în procesul de încălzire a relațiilor între Tiraspol și Chișinău și ulterior de includerea Transnistriei, la început sub o formă economică, ulterior prin efectul prelingerii, acelui „low effect” politic, ca să spunem aşa, într-un stat unic.”
Europa Liberă: A propos, această încălzire a început din punctul Dvs. de vedere? Vă întreb pentru că au avut loc anumite întrevederi între reprezentanții celor două maluri, s-au făcut anumite declarații…
Cornel Ciurea: „Au avut loc niște întâlniri, dar de tatonare abia. Au fost făcute niște declarații încurajatoare, dar procesul de includere a Transnistrie în Zona de Liber Schimb încă nu a demarat. din păcate. Ştim că termenul limită este 2015...”
Europa Liberă: Dar când se vorbeşte despre „convenirea asupra modalităţilor de punere în aplicare a Acordului de Comerţ Liber Aprofundat și Cuprinzător în regiunea transnistreană, ar fi cumva posibil ca autoproclamata RMN să-şi păstreze status quo-ul politic, secesionist şi să beneficieze de vreo modalitate de a fi în respectivul Acord?
Cornel Ciurea: „Acest lucru trebuie luat în calcul. Pentru Transnistria este propusă, neoficial deocamdată, o soluție de integrare etapizată. Problema nu este atât ce se va discuta la modul real, pentru că, după cum am spus, acest lucru încă nu a fost pornit.
Problema este de a concepe un format de negocieri pentru aceste discuții care deocamdată lipsește, pentru că Transnistria nu vrea să discute problema includerii ei în cadrul Acordului de Asociere. Ei vor un format separat unde să aibă un drept de semnătură. Chișinăul deocamdată nu a acceptat acest lucru.”
Europa Liberă: Din punctul Dvs. de vedere, dle Ciurea, și exprim aici iarăși părerile mai multor sceptici, nu se poate ajunge în acest fel la un gen de situație în care „ar da coada din câine”, cum se spune, adică la includerea în arealul democratic și exerciţiul democratic al Republicii Moldova a unui fel de „Rusie minusculă”, cu mentalitate, cu opţiuni, cu mod de a înţelege democraţia occidentală specific ș.a.m.d.? Situații care ar deteriora caracterul și vocația europeană democratică a restului Republicii Moldova?
Cornel Ciurea: „Eu cred că aceste temeri vor exista în permanență. Dar oricum procesul trebuie pornit și am spus anterior: deocamdată includerea Transnistriei în Zona de Liber Schimb nu implică componenta politică. Deci, această includere va trebuie să fie făcută doar parțial, ceea ce ridică o problemă și la Bruxelles, pentru că față de Chișinău au fost puse condiții foarte dure pentru crearea Acordului de Asociere.
Este interesant în ce măsură Bruxellesul va face concesii Transnistriei permițând includerea ei fără ca Transnistria să racordeze în totalitate. Aceasta ar fi o primă problemă pe care eu aș aborda-o. Va suferi politic Chișinăul din cauza acestei includeri? Este o problemă, aș spune eu, secundară. Pentru că deocamdată Transnistria nu vrea politic să facă parte din Moldova. Noi vorbim despre o includere tehnică, economică mai curând a Transnistriei și nu politică.”
Europa Liberă: Există opinii exprimate de experţi, de exemplu, dar larg înţelese de multă lume că - citez aici - „Moscova nu va restitui Transnistria, decât la pachet cu o bază militară rusă”. Vedeți vreo posibilitate în acest sens ca acest Guvern sau alt Guvern împins acum să soluționeze într-un fel pe baza unui compromis, vedeți cumva o asemenea perspectivă apropiată?
Cornel Ciurea: „Da, văd o asemenea perspectivă. Dvs. și experții la care vă referiți abordați lucrurile la scară mare, privind undeva de la înălțimea zborului de vulture. Noi privim lucrurile așa cum se prezintă ele pe teren. Există un interes real al Transnistriei de a exporta în Uniunea Europeană, de la acest deziderat primar trebuie să pornim pentru a reclădi relațiile dintre Chișinău și Tiraspol, luând în calcul avantajele și interesele comune. Dacă se va merge pe această cale, atunci oportunități noi v-or apărea pentru ca acest proces să ajungă până la destinația finală.”
