Temple asiriene și romane, biserici zidite în ținuturi locuite de primii creștini, icoane și statui de sfinți cad sub lovituri de baros sau sînt desfigurate cu dalta și vopsele. Din Libia pînă în Siria și Iraq, bande fanatice de musulmani distrug cu rîvnă orice urmă de trecut neislamic.
O febră violentă a cuprins așa-numita mișcare Statul Islamic, pornită pe refacerea lumii care trebuie dusă, cu forța, înapoi, spre începuturile Evului Mediu. Toată măreția civilizației greco-romane și iudeo-creștine e, deodată, lipsită de apărare.
Vestigii splendide care au înfruntat timpul și stăpînirile pot fi transformate, mîine, în pulbere. Unii vor spune că trecutul trăiește în cărți și în muzeele sigure ale Europei. Așa e, dar marile edificii istorice trăiesc, de fapt, numai acolo unde au fost zidite. Cine le face una cu pămîntul vrea să-i lase fără trecut, fără memorie și loc pe lume pe toți cei ce nu sînt ca ei.
Crima e monstruoasă pentru că va răni grav generațiile de azi și de mîine. Fără memorie, umanitatea se pierde și devine supraviețuire măruntă. E de înțeles, încă o dată, că istoria nu e un dat prietenos. Istoria omului se întoarce adesea împotriva omului, cu încercări neașteptate și sălbatice. Chiar și astăzi, cînd sîntem obișnuiți cu gîndul că anumite lucruri nu mai sînt posibile.
