Problema securității naționale a Moldovei ocupă prim-planul agendei publice, alături de anchetarea jafului de la Banca de Economii. Explicabil, întrucât reflectă aceeași nevoie de siguranță a cetățenilor, grav afectată de agresorul intern și cel extern.
Războiul din Ucraina e în plină desfășurare, nimeni nu știe dacă luptele nu se vor intensifica în această primăvară. Între timp a reapărut și președintele Putin, după o absență de 10 zile, arătându-se la fel de convins în ce privește justețea deciziei sale de a acapara teritorii ucrainene. Ca o coincidență, un film proaspăt lansat în Rusia – „Crimeea. Drumul spre Patrie” – ne dezvăluie operațiunea specială de anexare a Crimeii pe care Vladimir Putin a dirijat-o personal. În film, liderul de la Kremlin recunoaște că faimoșii „omuleți verzi” din peninsulă erau soldați ruși și că ar fi fost gata să riposteze cu arme atomice în cazul în care Occidentul ar fi încercat să împiedice ocuparea Crimeii. Interesant este că azi, după-amiază, la sediul agenției „Novosti Moldova” de la Chișinău urma să fie proiectat filmul despre anexarea Crimeii – eveniment media cu participarea lui Dmitri Kiseliov, principalul propagandist al Moscovei, cel care într-o emisiune amenințase Statele Unite cu un atac nuclear. Tot acest mercenar de presă a blamat Republica Moldova pentru opțiunea sa pro-europeană și a ridicat în slăvi regimul separatist de la Tiraspol. Kiseliov se află pe lista persoanelor din Rusia supuse sancțiunilor occidentale. Ar fi bine să știm: venirea lui Kiseliov la Chișinău și proiecția filmului său anti-ucrainean și anti-uman în general au fost autorizate de oficialitățile Republicii Moldova?...
În actualul context geopolitic, Moldova este profund vulnerabilă la capitolul Apărare și Siguranță națională, așa cum relevă și un raport al ministrului Viorel Cibotaru. Slaba dotare a militarilor moldoveni a devenit de mult subiectul unor glume și ironii care atestă sărăcia, nepăsarea și lipsa cronică de preocupare a statului pentru armată, a cărei misiune este să apere țara. Despre amenințările la adresa securității naționale a vorbit și președintele Nicolae Timofti la Televiziunea Publică. Președintele moldovean, căruia i s-a reproșat mereu că are un rol „decorativ”, că-i asistă pe alții – cei care fac, de fapt, jocurile în Moldova –, este singurul deocamdată politician din angrenajul puterii care i-a spus agresorului pe nume: Federația Rusă. Și a declarat că apropierea Moldovei de Alianța Nord-Atlantică este o urgență.
Ca o întâmplare, dar poate că nimic nu este întâmplător în Moldova anului 2015, premierul Chiril Gaburici, aflat la Bruxelles, l-a invitat pe secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, să vină la Chișinău. Vizita acestuia ar putea să coincidă cu deschiderea unui Oficiu NATO la Chișinău, programată de mai mult timp. Nu știm însă dacă această tresărire de demnitate și responsabilitate a clasei politice moldovenești nu se va împotmoli la presiunile Rusiei, sau nu va sucomba în mâzga aranjamentelor politicianiste de la noi.
Spunem asta pentru că în parlament există un proiect de lege, înaintat de comuniști în ianuarie curent, care prevede votarea unui statut de „neutralitate permanentă” a Republicii Moldova. Este o inițiativă periculoasă, deoarece aparține unui partid – PCRM – care participă, fie și neoficial, la guvernare. Așa încât va fi foarte greu să se armonizeze declarațiile oficiale, favorabile unei apropieri euroatlantice, cu această propunere a comuniștilor, care va avea, previzibil, și sprijinul socialiștilor.
Ar mai trebui să se țină cont de faptul că și Partidul Democrat, prin vocea președintelui său Marian Lupu, insista pe un statut de neutralitate pentru Moldova, pentru a nu supăra Rusia. Avem, așadar, la nivelul puterii, pe de o parte, dispoziții pro-NATO, și pe de altă parte opțiunea pro-neutralitate, adică o atitudine favorabilă Rusiei. În ce direcție se va înclina balanța? Totul depinde de conduita PD-ului, care se află într-o situație ambiguă. Fiind parte a unei coaliții pro-europene, Partidul Democrat are un acord de colaborare cu partidul de guvernământ de la Moscova, „Rusia Unită” (acord despre care nu am auzit să fi fost anulat). Această ambivalență a PD-ului este confirmată și printr-un episod curios: duminică, 15 martie, a fost la Chișinău într-o „vizită privată” președintele Kîrgîztanului Atambaiev, pentru o întâlnire cu vicepreședintele democrat Vlad Plahotniuc, după care Atambaiev a zburat să se vadă cu Putin. Imediat au apărut în presa de la Chișinău speculații despre o posibilă reorientare a PD-ului către Rusia.
Lipsa de consens a clasei politice în problema securității naționale plasează Moldova în contratimp cu evoluțiile din regiune. Președintele român Klaus Iohannis a discutat marți, la Kiev, cu liderul ucrainean Petro Poroșenko, despre războiul din Ucraina și au dezbătut necesitatea unei colaborări româno-ucrainene în chestiunea separatismului transnistrean, susținut și alimentat de Rusia. Prin urmare, în timp ce alții se gândesc la securitatea și integritatea teritorială a Moldovei, politicienii moldoveni își permit să aibă îndoieli: să se adăpostească sub umbrela NATO sau să opteze, totuși, pentru Rusia – o țară „pașnică și prosperă”, după cum ne asigură socialistul Dodon, dar care tocmai poartă un război în Donbas împotriva Ucrainei…
Dileme moldovenești. Un teritoriu de frontieră, prea des tranzacționat, nu putea produce decât mentalități tranzacționiste.
