Rusia și cultura rusă sînt din nou implicate într-un scandal de proporții, în spatele căruia se profilează conivența dintre o Biserică Ortodoxă conservatoare și agresivă, Kremlin și guvernul de la Moscova. Unul din cei mai cunoscuți regizori ruși, Dmitri Cerniakov, califica evenimentele, într-o scrisoare deschisă, drept o tentativă de „genocid” împotriva teatrului rus.
Luni, presa a preluat anunțul făcut cu o zi mai devreme de ministrul federal al culturii Vladimir Medinski, potrivit căruia Boris Mezdrici, directorul Teatrului de Operă și Balet din Novosibirsk, - a treia Operă ca mărime a Rusiei - a fost demis și înlocuit cu un personaj îndoielnic, dar în grațiile oligarhilor la putere.
Vladimir Kehman, director al Teatrului Mihailovski din St. Petersburg, un om de afaceri controversat, implicat în comerțul cu banane din America de Sud și acuzat de fraudă
anul trecut, cînd a fost și sub arest, este cel care a strigat „sacrilegiu”, în ton cu Biserica, angajîndu-se împreună cu înaltul cler din Siberia într-un adevărat proces de demolare a unui tînăr regizor distins în ultimii ani, Timofei Kuliabin. Vina acestuia ar fi de a fi pus în scenă la Novosibirsk o versiune modernă a operei wagneriene Tannhäuser.
În versiunea lui Kuliabin, care poate fi, desigur, discutată, Tannhäuser este transformat într-un regizor de film, care realizează și prezintă la un festival o peliculă despre viața lui Isus, și în care Mîntuitorul ar avea o legătură cu zeița Venus. Un afiș al operei, cu un crucifix așezat între picioarele unei femei, ar fi fost „piesa” care a stîrnit „mînia” activiștilor Bisericii.
Potrivit acuzației formulate de Mitropolitul Tihon de Novosibirk, montarea operei wagneriene ar fi ofensat credincioșii ortodocși, prin „desacralizarea în mod public a obiectului de adorație religioasă a Creștinătății – figura lui Isus Cristos în Evanghelie”. Mitropolitul l-a dat în judecată pe regizor în februarie trecut, după ce a sezizat cazul Biroului Procuraturii din Novosibirsk și Parlamentului regional, mergînd pînă la a compara „ofensa” cu aceea de care s-ar fi făcut vinovați caricaturiștii uciși de la Charlie Hebdo.
La 10 martie, Tribunalul din Novosibirsk a respins, însă, acuzațiile și a enunțat în verdictul public că regizorul nu a comis nici un delict. O hotărîre salutată de militanții pentru drepturile omului, un comentariu pe pagina web a organizației Human Rights Watch insistînd că: „poporul rus trebuie să poată discuta meritele artistice ale montării lui Tannhäuser, dar discuția trebuie să ia forma unei dezbateri publice, nu în fața tribunalului. Prin utilizarea legii pentru a condamna încălcarea libertății religioase, autoritățile trimit un mesaj lipsit de ambiguitate, anume că orice artist rus poate deveni o țintă, dacă munca sa creativă contrariază neplăcut pe cineva.”
Biserica rusă, evident, nu a renunțat la presiuni, iar militanții ei au organizat o demonstrație cerînd, pe lîngă demiterea directorului Operei din Novosibirsk, și pe cea a șefului Departamentului de cultură al Primăriei și a ministrului culturii al Districtului federal siberian. Cum semnala presa locală, așa-numiții activiști ai Bisericii siberiene nu sînt la primul lor gest de acest gen, fiind cunoscuți pentru întreruperea, în trecut, a unui concert dat de un grup polonez (Behemoth) și pentru a fi obținut interzicerea altor două concerte avîndu-i ca protagoniști pe Marilyn Manson și formația Cradle of Fifth.
În mod din ce în ce mai evident, Moscova și Kremlinul fac presiuni spre o revenire la cenzura teatrală din perioada comunistă și la controlul teatrelor de Operă și Balet prin instalarea unor directori supuși, clientelari. În ianuarie fenomenul era semnalat odată cu scandalul declanșat de un favorit al dirijorului Valeri Gergiev, Anatol Lubcenko, compozitor de opere patriotice și la comanda Bisericii, instalat de Ministerul federal al culturii, la vîrsta de 28 de ani, director al Operei de la Vladivostok. Și el un critic al modernismului pe scenă...
Nou numitul director al Operei din Novosibirsk, oportunistul om de afaceri Vladimir Kehman, s-a alăturat campaniei bisericii și era citat zilele acestea de presă cu afirmația: „Profesoara mea, Elena Obrazțova îmi repeta adesea: „Cînt fiindcă Dumnezeu mi-a dat talent, și fără Dzeu nu sînt nimic.”
Ceea ce spune clientul Kremlinului, întîmplător un alt petersburghez, nu ar avea nici o pondere dacă în scandalul în curs nu ar fi intervenit direct doi din apropiații președintelui Putin. Șeful Administrației Prezidențiale, Magomedsalam Magomedov, a găsit de cuvință să-și pună în joc autoritatea declarîndu-le luni reporterilor: „Interpretarea lui Wagner a displăcut unui mare număr de oameni și a insultat sentimentele credincioșilor, ceea ce noi nu trebuie să permitem. Sînt de părere că nu avem dreptul să punem în scenă lucrări ce insultă o parte a populației noastre și sentimentele sale. În viitor va trebui să ne ocupăm ca toate teatrele importante să pună în scenă lucrări menite să unească poporul și nu să divizeze societatea” (subl. mea.). O „indicație” care amintește cunoscătorilor de cele ale lui Jdanov sub Stalin și ale supusului lider al Uniunii Compozitorilor sovietici, Hrenikov din era brejneviană.
Imagini de la premiera din decembrie la Novosibirsk
În sprijinul lui Magomedov a venit imediat, de altfel, însuși purtătorul de cuvînt al lui Vladimir Putin, Dmitri Peskov, care decreta și el că: „Statul are dreptul să aștepte de la colectivele teatrale să pună în scenă versiuni ale pieselor ce nu cauzează asemenea reacții acute din partea opiniei publice”. Cu o zi mai devreme, opinia fusese eneunțată de ministrul federal al culturii, care cerea ca acțiunile establishment-ului cultural să nu cauzeze conflicte în societate sau să devină motiv pentru demonstrații de stradă și procese, mai ales atunci cînd este vorba de instituții finanțate de stat. S-ar părea că dincolo de supunerea cerută culturii de regimul putinist, se profilează, în plus, și o teamă reînoită față de demonstrațiile de stradă.
Între timp, opera Tannhäuser, exceptînd anunțul celor două spectacole de premieră din decembrie 2014, a dispărut din repertoriul afișat pe site-ul Operei din Novosibirsk. De pe site nu a fost ștearsă (încă) știrea că „Revista Muzicală” profesionistă rusă l-a distins pe Boris Mezdrici, directorul demis, cu titlul de „Personalitate a anului 2014” - „printre cei mai competenți specialiști și manageri ai vieții muzicale ruse” -, iar spectacolul astăzi considerat „sacrilegiu”, cu titlul de „Producția culturală a anului 2014” (nominalizată fiind întreaga echipe de producători, regizorul Timofei Kuliabin, directorul de scenă și dirijorul Ainars Rubicks, scenograful Oleg Golovko, autoarea costumelor Galia Slodovnika și ce al luminilor Denis Solnțev).
