Am urmărit, firește, conferința de presă a lui Klaus Iohannis prilejuită de împlinirea a o sută de zile de când se află în fruntea statului și am fost, din nou, plăcut impresionat că președintele știe să susțină un dialog spontan și că găsește răspunsuri pertinente și la obiect. Cu atât mai mult regret că dl Iohannis practică rar acest exercițiu, preferând să citească, monoton, comunicate pline de platitudini sau mai ales să se exprime pe contul său de Facebook. Am înțeles că vrea să impună un alt mod de comunicare prin care să se delimiteze de predecesorul său. Într-adevăr, Traian Băsescu își făcuse un obicei din ieșirile sale colorate în public, care ajunseseră însă, prin repetare, să se banalizeze. Numai că dl Iohannis a căzut în extrema cealaltă: față de temperamentalul Băsescu el este de o răceală olimpiană frizând inexpresivitatea și apatia. E posibil să fie ceva în neregulă și cu echipa sa de consilieri, care nu găsește soluțiile potrivite și nu reacționează cu suficientă promptitudine.
Altfel, nu se poate spune că bilanțul celor o sută de zile ar fi unul nesatisfăcător. Așa cum a subliniat chiar domnia-sa la conferința de presă, Klaus Iohannis s-a axat prioritar pe politica externă, adică domeniul unde Constituția îi oferă prerogative. A făcut vizite în est, în state a căror evoluție interesează România în cel mai înalt grad, mă refer la Moldova și Ucraina, a fost și în vest, în Franța și Germania, la Bruxelles, la Consiliul European. Se adaugă mai multe întâlniri cu diferiți oficiali americani și, ieri, vizita președintelui Turciei, contacte importante din punctul de vedere al alianțelor strategice ale României. Incontestabil, Klaus Iohannis a trecut cu bine proba abilităților diplomatice, impunându-se ca un interlocutor competent și serios.
Dar președintele ne rămâne dator cu multe promisiuni din programul său electoral. A declarat că va acorda educației o prioritate absolută și până acum n-am văzut nici o inițiativă în acest sens. Nu a intervenit în discuțiile legate de sistemul de sănătate, nici în controversele privind codul fiscal. Nu a luat poziție decât cu întârziere după votul scandalos din Senat care a blocat acțiunea procurorilor în cazul Dan Șova. A evitat să intre în conflict cu premierul Victor Ponta, deși au fost mai multe ocazii în care ar fi putut să sancționeze mișcările greșite ale primului ministru. Nu s-a mai preocupat de neregularitățile votului din diaspora de la prezidențiale și nici nu s-a străduit să impulsioneze reforma legii electorale.
Beneficiind, la alegeri, de un uriaș val de simpatie, Klaus Iohannis se bucură și acum de o cotă de încredere excepțională. Au apărut însă, foarte repede, și criticile, au apărut și dezamăgiții. Așteptările au fost atât de mari încât riscul unei rupturi între președinte și simpatizanți este și el ridicat. Dar și Iohannis are dreptate când spune că nu poate juca rolul opoziției. Faptul că opoziția este, deocamdată cel puțin, anemică îl obligă pe Iohannis la prudență. Președintele le cere susținătorilor săi să aibă răbdare. Și nu cred că, pentru moment, aceștia au de ales.
