La Chișinău a fost lansat joi, la reședința ambasadorului Marii Britanii, un DVD cu muzică terapeutică pentru copii cu nevoi speciale. Muzica a fost elaborată pentru copiii din Republica Moldova care au deficiențe de comunicare de specialiștii britanici Jane Ebel, Sarah Hodkinson și Alice Baxter, experți în terapie muzicală, care reprezintă organizația HealthProm. DVD-ul a fost filmat în Moldova în anul 2013 și prezintă cinci tehnici specifice, folosite în toate tipurile de terapie prin muzică pentru a comunica cu copiii cu nevoi speciale, inclusiv cu copii cu dezabilități de comunicare. Lina Grâu a fost prezentă la lansare.
Această melodie este o parte dintr-un cântecel de Paști înregistrat de specialiștii britanici împreună cu copiii cu necesități speciale din Republica Moldova.
Terapia muzicală este o parte extrem de importantă a terapiei inclusive, una care aduce rezultate spectaculoase în recuperarea și integrarea în societate a copiilor cu deficiențe de comunicare. În Marea Britanie, de exemplu, peste 80 la sută dintre copiii cu autism sunt recuperați datorită grijii de care se bucură din partea statului și a societății. În Republica Moldova o statistică oficială nici măcar nu există, inclusiv și pentru că terapia inclusivă este aici abia la început.
Jane Ebel, terapeut muzical și cea care a dat suflet acestui proiect, spune că Republica Moldova are mare nevoie de terapii de recuperare pentru copiii cu deficiențe de comunicare. „Sunt aceeași copii, ar putea avea șanse la o viață normală, la fel ca și cei din Marea Britanie, dacă ar beneficia de mai multă atenție”, spune Jane Ebel.
Jane Ebel: „Muzica terapeutică dă un alt context comunicării dintre copii și cei maturi, nu e nevoie de cuvinte, muzica dă posibilitate copilului de a-și exprima emoția. În cazul muzicii terapeutice, copilul are controlul – copilul alege când și cum să comunice, ce instrument să folosească - și apoi este creat un dialog muzical cu altă persoană sau într-un grup”.
Paradoxul este, spune Jane Ebel, că grădinițele din Republica Moldova sunt de multe ori cu mult mai spațioase, luminoase și mai bine amenajate decât cele din Marea Britanie. Totuși, se pare că nu doar acesta este factorul care determină succesul.
Jane Ebel: „Este un lucru foarte interesant. Am vizitat câteva grădinițe din Moldova și, ca să fim onești, condițiile erau nemaipomenite – cu spații mari, frumoase, o adevărată lume magică. Unele din locurile în care am lucrat în Marea Britanie, având în vedere și faptul că avem spațiu puțin și o populație numeroasă, erau micuțe și modeste, cu mai puține condiții”.
Diferența, cea care asigură în Marea Britanie o cotă de 80 la sută de integrare în societate a copiilor cu autism, spune Jane Ebel, este atenția personală și abordarea inclusivă a copiilor.
În Republica Moldova de cele mai multe copiii cu deficiențe de comunicare nu sunt primiți în grădinițe, iar părinții lor se confruntă cu o atitudine extrem de ostilă din partea altor părinți. Prima instituție preșcolară care a adoptat o atitudine inclusivă, adică atunci când copiii cu necesități speciale merg în aceeași grupă cu copiii obișnuiți, a fost grădinița-creșă Guguță din Ungheni. Directorul acesteia, Emilia Cucuruzac, spune că la început cel mai greu a fost să schimbe atitudinea părinților care se opuneau ca copii lor să meargă la grădiniță împreună cu cei cu nevoi speciale. Dar lucrurile s-au schimbat, datorită dedicației câtorva oameni cu suflet mare și a donatorilor care au susținut această grădiniță.
Emilia Cucuruzac: „Grădinița Guguță este cu statut de incluziune socială, toți copiii sunt incluși și au șanse egale la educație și instruire.”
Europa Liberă: Dar cum reușiți să faceți acest lucru? Sunt grădinițe mari care se tem să primească copii care sunt un pic diferit de ceilalți, pentru că acești au nevoie de mai multă atenție, de mai mult personal.
Emilia Cucuruzac: „Grădinița s-a deschis în 2011, iar în 2012 am aplicat cu un proiect la Fundația Nivo, Olanda, într-un parteneriat cu Asociația Acasă. În cadrul acestui proiect au fost instruite toate cadrele didactice, personalul tehnic și s-a făcut chiar și pedagogizarea părinților în domeniul educației inclusive, pentru a-i primi pe acești copii, așa cum sunt ei”.
Europa Liberă: După 3-4 ani de activitate, aveți deja la nivelul copiilor anumite îmbunătățiri, poate chiar recuperări?
Emilia Cucuruzac: „Chiar absolut de tot s-au lichidat unele probleme de sănătate care au fost nu prea severe – o anumită complexivitate pentru depășirea căreia era doar nevoie de a include copilul în grupul de copii, pentru ca zi de zi să se deschidă copiilor, să intre cu ei în discuții. Acest lucru este foarte important pentru acel copil care stă izolat undeva...”
Europa Liberă: Este nevoie de curaj pentru ceea ce faceți Dvs.?
Emilia Cucuruzac: „Off... La început foarte greu ne-a fost...”
Europa Liberă: De ce?
Emilia Cucuruzac: „De ce? Pentru că toată negativitatea aceasta venea însăși de la părinți, care nu înțelegeau prin ce trec acei părinți cu copii cu cerințe educaționale speciale”
Europa Liberă: Și cum ați reușit să depășiți anume acest aspect, care e cel mai complicat, de mentalitate?
Emilia Cucuruzac: „Prin consilieri individuale – eu, psihologul, logopedul, chinetoterapeutul, cu alți părinți... În cadrul acestor instruiri, a Școlii părinților, îi puneam în joc de rol să fie părintele cu copilul cu probleme. Cum s-ar descurca, dacă...? Și tocmai de atunci a început să fie o atitudine pozitivă față de copii chiar și din partea acelor părinți care erau problematici, care întotdeauna veneau și îmi spuneau: „De ce copilul meu să fie împreună cu copilul acesta care are autism?”. Le explicam: „Doamnă, toți copiii, dacă îi includem de mici împreună cu copiii fără probleme, deficiența se lichidează mai ușor. El zi de zi iau deprinderi bune de la colegii săi. În al doilea rând, atâta timp cât noi o să-i izolăm undeva, ei și în societate vor fi izolați”.
Scopul principal de fapt al acestei grădinițe este sensibilizarea comunității, a orașului și a raionului Ungheni”
Am remarcat că Emilia Cucuruzac a folosit termenul „problematici” doar în raport cu părinții care sunt intoleranți. Problema cea mai mare care nu permite recuperarea copiilor cu autism în Republica Moldova este de fapt mentalitatea societății care îi ține deoparte. Iar proiectele de genul celui despre care discutăm sunt terapeutice nu doar pentru copii, ci vin ca un leac și un exemplu și pentru mentalitatea oamenilor.
Ambasadorul Marii Britanii la Chișinău, Philip Batson:
Philip Batson: „Am susținut acest proiect în primul rând pentru că este vorba despre educația inclusivă și aducerea copiilor cu necesități educaționale speciale în școlile obișnuite. Este ceea ce Republica Moldova a început să facă acum, la fel ca și Marea Britanie acum câteva decenii. Iar terapia muzicală este un instrument care poate fi folosit pentru a îmbogăți această educație inclusivă”.
Europa Liberă: Acest gen de proiecte este o terapie doar pentru copii, sau și pentru societatea moldovenească, la nivel de mentalități?
Philip Batson: „Ca să vă dau doar un exemplu, am auzit în mai multe locuri, inclusiv de la profesioniști în domeniul sănătății, folosindu-se termenul de „copii normali” și „copii anormali”. Nu poți veni cu o astfel de formulare în Marea Britanie, deși acum 20-30 de ani poate că se putea. Toți copiii au drepturi egale, fiecare are un nivel diferit de abilități. Deci, poate că ar trebui să ne gândim mai mult la asta și, da, este mult de lucru pentru a face o schimbare la nivel de mentalitate. Iar mentalitățile se vor schimba odată cu schimbarea practicilor. Mai multe proiecte de felul acestuia, cu accent pe drepturi egale și care să pună în centru individul, nu instituția, sau profesorul, sau sistemul, îi vor face pe oameni să simtă beneficiile și atunci și mentalitățile se vor schimba.”
