Ortodoxia are o relație mai intimă cu moartea decât catolicismul. De aceea, pomenirea morților la ortodocși poate avea ceva festiv, sau chiar teatral, fără a avea nimic morbid, nu doar dacă ne gândim la fenomene precum Cimitirul Vesel din Săpânța, ci si amintindu-ne toate acele pomeni, oferite și viilor și morților, care se arată a fi o prelungire a unui ritual al comunicării cu cei decedați ce pare a veni în linie dreaptă din Antichitate.
Ritualurile pomenirii morților, în special în Balcani, sunt profund impregnate de influența greacă, atât a Bizanțului, cât și a culturii populare ortodoxe grecești. Ajunge să ne gândim la colivă, fiertura de grâne amestecate cu nuci și miere pregătită special pentru pomenirea morților.
Coliva vine din grecescul κόλλυβο și se întâlnește la toți ortodocșii, incluzi la ruși, deși răspândirea și folosința ei cele mai mari se întâlnesc în Balcani. Cerealele pot diferi de la o țară la alta, însă important e ritualul și faptul că acea fiertură pentru morți trebuie să fie dulce, atât pentru a îndulci traiul răposaților pe lumea cealaltă, dar și în prelungirea ritualurilor antice, care ne sunt cunoscute și în care prăjituri și dulciuri erau oferite pentru pomenirea morților.
Tot din Antichitate se păstrează și obiceiul ofertelor de alcool pentru pomenirea morților, de la acele libații pe care le ofereau atât grecii cât și romanii. In Grecia, continuitatea este asigurată și dovedită de nenumărate documente și descrieri din cea veche perioadă, trecând prin epoca bizantină și până astăzi.
Femeile merg la cimitir și curăță mormintele așa cum ar curăța o locuință. Ofertele și consumul de alcool sunt ritualice, se oferă câte un pahar până și trecătorilor.
Cea mai exuberantă pomenire a morților este însă cea a georgienilor. In majoritatea cimitirelor georgiene, mormintele au mese și scaune atașate, pentru cei vii care se adună pentru pomenire. LA cimitir se vine în familie, cu coșuri de mâncare și băutură. Atmosfera nu este câtuși de puțin una de morocănoșenie, ba chiar are ceva festiv. E ca și cum mortul ar fi încă acolo și s-ar bucura de petrecere. El este de altfel pomenit în permanență. De fapt - el este gazda.
In concluzie, așadar, ortodoxia are o relație mai intimă cu moartea decât catolicismul. Ritualurile pomenirii morților implică astfel o relație mai intimă cu cei plecați decât în alte religii.
***
Paștele Blajinilor 2013 la Chișinău
„Se cutremură cerul de la modul în care sărbătorim Paştele Blajinilor” opina astăzi parohul bisericii „Sfânta Teodora de la Sihla” din Chişinău, protoiereul Ioan Ciuntu, citat de o instituţie media. Fireşte, protoiereul a făcut aluzie la excesele ce însoţesc tradiţia de pomenire a morţilor în Republica Moldova. Peste o săptămână după Paşti, duminică şi luni, oamenii merg la mormintele buneilor, părinţilor sau rudelor. Pentru ai pomeni pe cei răposaţi, unii întind mese bogate chiar pe morminte şi dăruiesc pomeni, de la căni, prosoape şi dulciuri, până la lucruri uneori destul de costisitoare. Expertul în teologie Victor Gotişan spune că Paştele Blajinilor nu este o sărbătoare prescrisă în canoanele bisericeşti, ci este mai curând o tradiţie legată de cultul morţilor.
„Aceste tradiţii nu este ceva legat de tradiţia clasică creştină ortodoxă. Sunt un fel de împrumuturi din alte religii. Ce înseamnă Paştele Blajinilor? Le aducem un omagiu celor care au plecat dintre noi. Dar, în primul rând, acest omagiu sau respect trebuie să fie adus prin participarea la slujba sau la rugăciunile de duminică, sau luni, cum unii prăznuiesc. Bineînţeles poţi să dai anumite ofrande sau pomeni de sufletul morţilor, dar nu trebuie să faci abuz de toată treaba asta.”
Victor Gotişan spune că Paştele Blajinilor arată altfel în societatea de consum, în societatea de piaţă de astăzi:
„De obicei, în trecut toate treburile acestea nu se făceau, acum când consumarismul a devenit la modă, cred că nu e frumos ceea ce se face. Este regretabil faptul că cimitirele noastre în aceste două zile se transformă mai mult într-un fel de mese de sărbătoare sau nunţi decât de momente de fapt trebuie să fie. Trebuie să mergi la mormintele celor care au plecat şi să ţii nişte minute de reculegere, să vorbeşti. Bineînţeles nu e nimic criminal dacă ai un pahar de vin sau nişte dulciuri, dar ceea ce se face la noi cred că se întrece măsura.”
De altfel, de mai mulţi ani, pe reţelele de socializare în ajunul Blajinilor se poartă discuţii aprinse despre ţinutele, uneori indecente, pe care şi le pun domnişoarele atunci când merg la cimitir, dar aceste dezbateri par să nu producă efecte vizibile.
