În această săptămână la Viena a avut loc o întrevedere neoficială în formatul „5+2” cu negociatorii care au discutat despre acţiunile ce vor fi întreprinse pe viitor în cadrul dialogului privind rezolvarea diferendului transnistrean. Deputatul Eugen Carpov, fost vicepremier pentru Reintegrare, crede că mai există șanse ca acest conflict să fie soluționat.
Europa Liberă: De ani de zile, autoritățile de la Chișinău declară că, pentru a identifica soluțiile la problemele cu care se confruntă populația de pe ambele maluri ale Nistrului, este nevoie de activizarea dialogului dintre Chișinău și Tiraspol la toate nivelele. Domnule Carpov, concret, ce trebuie de făcut, ca să nu se mai vorbească despre separatism și conflict transnistrean?
Eugen Carpov: „Să fie reglementat acest conflict odată și pentru totdeauna. Doar că ar urma întrebarea cum? Eu calific pozitiv faptul că după o pauză îndelungată, generată de alegerile parlamentare din Republica Moldova și o perioadă de timp necesară pentru constituirea organelor puterii la Chișinău, succesorul meu, domnul Victor Osipov, a preluat foarte activ dialogul cu cei de la Tiraspol. Dialogul este unica și cea mai importantă armă în mâna negociatorilor.”
Europa Liberă: Dar tot mai multe voci sunt cele care spun că pe parcursul timpului Chișinăul a făcut foarte multe cedări în favoarea autorităților secesioniste.
Eugen Carpov: „Pe parcursul timpului s-au făcut pași multipli. Și evident că, dacă nu se făceau cedări sau se făceau numai acțiuni corecte, noi am fi avut astăzi o altă situație. Dar este foarte dificil să ne bazăm pe greșelile din trecut, argumentând eșecul de astăzi.
Eu zic că important este să fie promovată o linie foarte sigură de către autoritățile de la Chișinău, care să vină într-un complex de acțiuni pe care le sprijină și potențialii noștri mediatori internaționali. Dacă noi vom avea înțelegere cu mediatorii, atunci soluțiile vor fi identificate mult mai ușor.
Trebuie să crească rolul și al OSCE-ului, în calitatea lui de mediator, pentru că în ultima perioadă chiar misiunea OSCE din Republica Moldova a fost supusă unor acțiuni de limitare a activității lor pe teritoriul Republicii Moldova de către reprezentanții de la Tiraspol, au fost impuse restricții pentru circulația pe întreg teritoriul Republicii Moldova a reprezentanților OSCE. Sunt solicitate anumite coordonări pentru vizitele în regiunea transnistreană etc.
La fel, eu cred că trebuie utilizat plenar rolul Uniunii Europene și al Statelor Unite ale Americii în calitatea lor de observatori, dar calitate care trebuie privită mult mai serios. Diferență, practic, dintre mediator și observator nu există, atunci când observatorii vin cu inițiative și cu propuneri care reprezintă un fundament pentru identificarea soluțiilor.”
Europa Liberă: Dar foarte multă lume se întreabă de ce mai există aceste puncte de control în această zonă de securitate, cui îi convine să existe vămi, să fie perfectate documente care de fapt nu au nimic legal la bază.
Eugen Carpov: „Punctele de control sunt urmare a unor acțiuni unilaterale impuse de către cei de la Tiraspol, sunt reminiscențe.”
Europa Liberă: Dar ele nu au fost pentru acea perioadă, încă atunci când încă mai era situația fierbinte.
Eugen Carpov: „Au fost. Dacă ne uităm în Acordul din 1992, vedem foarte clar acolo obligațiunea de a asigura libera circulație a cetățenilor între cele două maluri ale Nistrului. Spre regret, acest punct nu este realizat. Și dacă este vorba despre punctele de control la care v-ați referit, atunci este responsabilitatea Tiraspolului.
Mai mult decât atât, pe parcurs, aceste puncte tot mai insistent sunt prezentate drept puncte de trecere a frontierei, o noțiune care nu există și nu poate există. Este o linie administrativă de delimitare a zonei care a fost supusă unui conflict. Și din punctul acesta de vedere, trebuie să fie accentele respectate în permanență.
Nu poate fi vorba despre niciun fel de frontieră internă pe teritoriul unui stat pe care l-a recunoscut comunitatea internațională drept un spațiu integru.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, autoritățile de la Tiraspol nu obosesc să spună că insistă pe ideea recunoașterii independenței acestei regiuni. Chiar l-am auzit pe liderul de acolo, Evgheni Șevciuk, care declara că în acest an Transnistria va acorda și mai multă atenție problemelor de securitate. Poate o regiune să vorbească despre probleme de securitate? Și liderul de la Tiraspol se concentrează pe stabilirea resurselor în domeniul militar.
Eugen Carpov: „Da. Tradițional, în regiunea transnistreană au loc acțiuni care fortifică o prezență militară, fie o prezență militară a acestei regiuni sau se stimulează prezența militară străină care este a Federației Ruse și despre care putem să discutăm separat. Dar logica lucrurilor este următoarea: astăzi Transnistria folosește un instrument, practic, interzis în cadrul negocierilor – precondiții pentru realizarea unor scopuri.
Pe parcursul discuțiilor, în anii trecuți, noi am convenit un set de principii și reguli pentru procesul de negocieri în formatul „5+2”. Una dintre reguli este ca dialogul în acest format, dialogul oficial, să aibă loc fără precondiții. Dacă Chişinăul a venit din nou cu o deschidere pentru cei de la Tiraspol şi a reluat dialogul pe toate domeniile, din partea Tiraspolului eu văd precondiţii. În loc să discutăm subiectele la masa de negocieri, practic, instrumentul de obţinere a compromisului este blocat de Tiraspol. În acelaşi timp, în perioada când nu există un dialog oficial, sigur că transnistrenii recurg şi la acţiuni care nu pot fi acceptate de Chişinău, dar nici nu pot fi discutate pe masa unor negocieri oficiale. Şi aici este vorba şi despre aplicaţii militare, şi despre fortificarea unor structuri, deschiderea noilor posturi, aşa-numite de control, adoptarea unor acte sau decizii care vin să restricţioneze sau circulaţia cetăţenilor, sau intrarea străinilor în această regiune, sau circulaţia unităţilor de transport ş.a.m.d.”
Europa Liberă: Şi dumneavoastră, pe când eraţi vicepremier, şi acum în calitate de deputat, insistaţi pe ideea reunificării celor două maluri ale Nistrului, a reîntregirii Republicii Moldova. Pe de altă parte, cum se produce această reunificare, dacă acelaşi Evgheni Şevciuk spune că Moldova şi Ucraina vor să schimbe cursul politicii externe al regiunii transnistrene? E posibil să discuţi, când ei au cu totul altă viziune, alte scopuri, sunt dirijaţi, aşa cum spun observatorii, în bună parte, de către autorităţile de la Kremlin?
Eugen Carpov: „În general despre reintegrare eu aş considera neserios acel politician care ar pleda împotriva reunificării celor două maluri ale râului Nistru. Deci, este o prevedere constituţională pe care nimeni nu poate să-şi asume să o încalce. Cum putem realiza acest deziderat în situaţia când avem declaraţiile despre care vorbiţi dumneavoastră? Dar avem mai multe, nu doar declaraţii, dar şi acţiuni.
Dacă vedem pe parcursul anului trecut, când conflictul ruso-ucrainean şi agresiunea militară din partea Federaţiei Ruse asupra Ucrainei aveau loc, noi am văzut în Tiraspol o mişcare foarte intensă pentru a genera mesaje către Federaţia Rusă. Şi mesajele erau: „Anexaţi-ne şi pe noi ca pe Crimeea” sau „Recunoaşteţi-ne în calitate de subiect separat”, sau „Trataţi-ne şi pe noi ca pe cei din Donbas” ş.a.m.d.”
Europa Liberă: Şi pe acest fondal e posibil de reunificat cele două maluri ale Nistrului?
Eugen Carpov: „Este posibil oricând. Speranţa moare ultima şi noi nu trebuie să o pierdem. Este posibil. Eu cred că situaţia dificilă regională are şi anumite perspective pentru reglementarea de la noi. Situaţia se înrăutăţeşte. Se înrăutăţeşte nu datorită acţiunilor Chişinăului sau ale Kievului din regiune, mă refer, de exemplu, la dezvoltarea economică din regiune, parametrii economici scad, exporturile, importurile scad, situaţia financiară este dificilă.
În acest context pentru o autoritate care gestionează situaţia dintr-un teritoriu, ar fi cel puţin rezonabil să intre în dialog cu cei care sunt în vecinătate pentru elaborarea unor viziuni de depăşire a crizelor în comun. Eu tot mai des aud voci de la Tiraspol că viaţa acolo devine tot mai dificilă. Anume acest element trebuie să fie cel de bază pentru a iniţia discuţii, discuţii constructive şi cu Chişinăul, şi cu cei din Ucraina pentru a găsi soluţii pentru depăşirea conflictului din regiunea transnistreană. Şi numai împreună soluţiile pot fi identificate.
Dacă Transnistria va merge în continuare pe calea unor soluţii care sunt contrare şi mişcării de la Chişinău, şi mişcării din Kiev, atunci sunt foarte puţine şanse ca aceste soluţii să fie implementate.”
Europa Liberă: Ţinând cont de acest conflict dintre Ucraina şi Rusia, care durează mai mult de un an, putem vorbi că cineva dintre actorii prezenţi la negocieri şi în primul rând Federaţia Rusă ar avea interesul ca acest conflict să fie îngheţat?
Eugen Carpov: „Cred că nu trebuie să discutăm la nivelul presupunerilor care actor şi ce poziţii are. Este evident că în situaţia când în regiune avem un conflict armat, avem o anexare ilegală de teritorii şi avem situaţii apropiate, dacă nu similare, cu cea din regiunea transnistreană...”
Europa Liberă: Dosarul transnistrean este văzut ca o continuare a celui din estul Ucrainei.
Eugen Carpov: „...trebuie să analizăm foarte atent ce se întâmplă la noi în ţară şi care sunt riscurile adiţionale după criza ucraineană pentru Republica Moldova în contextul regiunii transnistrene. Trebuie nu doar să analizăm riscurile, dar şi să fim pregătiţi pentru evoluţii şi să facem faţă unor eventuale decizii care ar putea fi luate pe domeniul reglementării conflictului transnistrean.”
Europa Liberă: Dar în discuţiile pe care le-am avut în zona de securitate, oamenii zic că au pierdut încrederea în soluţionarea acestui conflict. Mulţi dintre ei afirmă că Moldova ar avea de pierdut pe parcursul european, dacă Transnistria trebuie dusă cu sila.
Eugen Carpov: „Noi nu trebuie să ducem Transnistria cu sila. Noi în primul rând trebuie să avem convingerea cetăţenilor, celor de pe malul drept, dar şi a celor de pe malul stâng că parcursul european va aduce beneficii pentru fiecare în parte şi pentru Republica Moldova în întregime.
Dacă vom impune o soluţie pe care o credem benefică, dar o vom impune cu forţa, rezultatele nu vor fi cele pe care le aşteptăm. Din punctul acesta de vedere, avem o mare responsabilitate la Chişinău să implementăm Acordul de Asociere şi Acordul de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, astfel ca beneficiile să devină vizibile, comunitatea economică, oamenii de afaceri trebuie să vadă care sunt plusurile.
Dacă vom avea o activizare a comerţului nostru cu Uniunea Europeană, vom avea încasări în bugetul de stat şi, respectiv, vom putea beneficia de anumite proiecte în continuare pe care le va resimţi fiecare cetăţean în parte. Aceasta trebuie să vadă şi cei de la Tiraspol, că lucrurile în zonele unde se aplică reguli europene se mişcă spre bine.”
Europa Liberă: Exporturile din regiunea transnistreană pe piaţa Uniunii Europene se ridică cam la 40%. Regiunea a avut şi un răgaz ca până la sfârşitul acestui an să decidă dacă aplică sau nu prevederile Acordului de Liber Schimb inclus în acordul moldo-comunitar. Ce se întâmplă dacă nu se ia o decizie la Tiraspol?
Eugen Carpov: „Se va întâmpla acelaşi lucru care a fost anunţat de către reprezentanţii Uniunii Europene. Toate facilităţile de care beneficiază astăzi agenţii economici din regiunea transnistreană nu-şi vor mai avea efectul după 31 decembrie 2015. Este un element serios asupra căruia trebuie să gândească foarte bine cei de la Tiraspol.
Oferta care vine şi din partea Chişinăului, şi a Bruxellesului este ca Tiraspolul să se alinieze Acordului de Liber Schimb astfel ca în 2016 procesul de comerţ pe care îl au agenţii economici din regiunea transnistreană să nu fie întrerupt şi facilităţile să fie active în continuare. Dar dacă acum se porneşte un dialog constructiv şi cei de la Tiraspol într-adevăr vor să-şi reformeze realităţile astfel ca Acordul de Liber Schimb să fie implementat, s-ar putea să nu le ajungă timp, să nu le ajungă resurse umane, financiare, instituţionale ş.a.m.d., pentru că este un proces totuşi. Chişinăul şi Republica Moldova a trecut prin acest proces care a durat ceva timp şi a necesitat chiar un efort şi voinţă politică.
Dacă dialogul va fi unul constructiv şi vom ajunge la faza când mai e nevoie de ceva timp, mai trebuie să acordăm nişte ajutor, mai e nevoie de ceva experienţă, atunci cred că aceşti paşi în întâmpinarea Tiraspolului vor fi făcuţi.”
Europa Liberă: Domnule Carpov, în concluzie, soluţionarea problemei transnistrene depinde de voinţa politică, de o decizie politică sau de voinţa cetăţenilor?
Eugen Carpov: „Sunt mai multe elemente care trebuie conjugate împreună pentru a obţine un rezultat.”
Europa Liberă: Dar ce prevalează?
Eugen Carpov: „Voinţa politică de la Chişinău şi de la Tiraspol sunt foarte importante, dar voinţa politică se bazează pe expresia voinţei cetăţenilor. Şi aici sigur că societatea de pe ambele maluri poate juca un rol decisiv, dar nu mai puţin important este să avem şi sprijinul mediatorilor şi al observatorilor.
La acest nivel eu văd totuşi o diferenţă de viziune privind perspectivele de soluţionare a conflictului transnistrean. Şi aici nu este un secret, Federaţia Rusă vede deocamdată evoluţiile într-un anumit fel şi alţi observatori, mediatori văd evoluţia într-un alt mod. Din punctul acesta de vedere trebuie o apropiere şi la nivel internaţional privind modul, forma, termenii de soluţionare a conflictului, dar parametrii nu pot fi schimbaţi. Republica Moldova este stat integru, suveran, recunoscut pe plan internaţional, nu poate fi vorba despre mai multe entităţi statale, despre relaţii contractuale care ar exista între Chişinău şi Tiraspol, care indirect duc la recunoaşterea a mai multe subiecte cu caracter internaţional.”
Europa Liberă: Iar deocamdată regiunea transnistreană rămâne a fi un element de şantaj în cadrul dialogului dintre Chişinău şi Moscova.
Eugen Carpov: „Regiunea transnistreană rămâne parte a Republicii Moldova în discuţie cu Chişinăul, dar sigur că foarte puternic influenţată de forţele din afară.”
