De 23 de ani se încearcă soluționarea conflictului transnistrean pe calea dialogului diplomatic, dar locuitorii de pe cele două maluri ale Nistrului trăiesc separat și cu percepții diferite asupra viitorului țării reîntregite. Prețul reintegrării Moldovei și Transnistriei este mare pentru ambele părți, declara recent șeful delegației Uniunii Europene la Chișinău, Pirkka Tapiola, spunând că problemele existente nu pot fi rezolvate peste noapte, dar a numit importantă sporirea încrederii unul față de altul. Pe când o Moldovă reunită? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.
Revenind la declarațiile pe care le făcea ambasadorul Pirkka Tapiola referitoare la soluționarea conflictului transnistrean, el spunea că ambele părți trebuie să își asume responsabilitatea și să identifice o soluție acceptabilă pentru problemele existente. Astfel vor apărea interese comune, crede domnul Tapiola, care adaogă că geopolitica trebuie treptat eliminată din procesul de negocieri, recomandând demnitarilor de la Chișinău și Tiraspol să pună accent pe interesele și nevoile oamenilor simpli de pe ambele maluri ale Nistrului.
La Varnița, un sat din imediata apropiere a orașului Bender, localnicii cu care am discutat sunt de părere că autoritățile statului sunt ocupate cu alte probleme decât cea transnistreană.
- „Transnistria demult e pierdută şi nu va mai fi parte componentă a Moldovei.”
Europa Liberă: Şi atunci de ce se depun atâtea eforturi ca să se reunifice Moldova?
- „Nişte vorbe goale ale guvernării actuale şi care a fost. Ei nu fac nimic ca într-adevăr să soluţioneze întrebarea aceasta.”
Europa Liberă: Ce ar trebui şi ce ar putea să facă?
- „De aceea şi stau la conducere, ca să gândească ce ar putea să facă. Ca om de rând aş propune, dar soluţia mea nu le va plăcea.”
Europa Liberă: Ce propuneţi?
- „Să vină şi să hotărască odată şi odată. Al cui e poporul acesta? E al nostru sau al lor? A cui e partea aceasta? A noastră sau a lor? Să se întâlnească ca doi gospodari.”
Europa Liberă: Cine să se întâlnească ca doi gospodari?
- „Rusia a pus mâna acolo. Să se întâlnească ca doi gospodari şi să pună hatul, şi gata s-a terminat întrebarea pentru totdeauna.”
- „Politica aceasta într-atât ne-a întortocheat şi ne-a încurcat că noi parcă nici nu putem răsufla liber. Dar să luăm hăţurile şi să zicem: „Haideţi unul încolo şi unul încoaceʾ.”
Europa Liberă: Dar în general Moldova ar trebui să meargă spre Est, spre Vest? Să se orienteze spre Răsărit, spre Asfinţit?
- „Trebuie să mergem pe o cale. Ori spre Est, spre Europa. Noi am ales calea spre Europa, înseamnă că trebuie să mergem încolo şi să vedem ce e acolo. Dar dacă nu vom merge nici înainte, nici înapoi, un pas încolo şi în pas încoace, unde vom ajunge? Nici înainte, nici înapoi.”
Europa Liberă: Ce şanse există ca problema transnistreană să fie rezolvată?
- „Nu e toată problema în Transnistria. Aceasta vine de la Rusia. Acolo puterea este Rusia. Rusia hotărăşte să se rezolve sau nu. Rusia vrea să facă o colonie, de fapt, a făcut-o. De exemplu, cu integrarea în Uniunea Europeană, nu ne putem integra, fiindcă avem problema transnistreană, este mult armament al armatei a 14-a, care este un pericol pentru Europa.”
Europa Liberă: Este o prioritate pentru guvernarea de la Chişinău să fie soluţionată problema Transnistriei?
- „Nu cred. La moment, e mai mult populism. Este o prioritate pentru ţara noastră, dar numai nu pentru guvernare.”
Europa Liberă: Dar ce ar readuce reunificarea?
- „Măcar pentru popor ar fi mai bine de trăit, ar putea să se întâlnească neamurile, să nu fie probleme de circulaţie, fiindcă de fiecare dată trebuie să achiţi diferite taxe ca să pleci la o rudă sau la un cunoscut. Cheia totuşi e la Moscova. Poate fi oricare lider, dar dacă Moscova va ajunge la o decizie întrebarea va fi rezolvată.”
Europa Liberă: Cine poate rezolva problema?
- „Statele mari – America şi Rusia. Conflictul a fost tot de ei făcut, de Rusia. E bază militară, armata a 14-a. Am făcut armata acolo şi ştiu ce se află acolo.”
Europa Liberă: Dar ce se află acolo?
- „Foarte mult armament şi nu vreau să spun ce anume.”
Europa Liberă: Dacă se găseşte o soluţie pentru problema transnistreană, armata pleacă?
- „Nu cred, fiindcă e politică, e mizerie. Nu am cuvinte ce să zic. Eu nu ştiu prea mult. Statele mari, America şi Rusia, două supraputeri care arată cu degetul: „Fă aşa, fă aşa”.”
Europa Liberă: Ziceţi că Statele Unite şi Federaţia Rusă decid. De ce nu au putut până acum să rezolve această problemă transnistreană?
- „Nu au vrut. Au fost întotdeauna în conflict America şi Rusia şi nu vor. Aceia au adus bombe încoace, în Europa au pus bazele militare şi aceştia nu vor. E o bază foarte serioasă, frică, un butoi de praf pentru Europa, e o frică şi pentru Franţa, şi pentru Germania. Dacă privim real, Transnistria nu va fi cedată niciodată. Cea mai bună soluţie – nu avem ce căuta dincolo de Nistru şi atât. Dar tare le este frică că Europa vine şi-i mănâncă. Dumnezeu cu dânşii, dacă tare aşa vor. E altfel de popor acolo, cu mentalitate prorusească, le-au băgat în cap dogma rusească.”
Europa Liberă: Pe străzile din Varniţa continuu să aflu opiniile cetăţenilor referitoare la soluţionarea crizei transnistrene.
- „Atâţia ani nimeni nimic nu întreprinde. Au grijă numai de fotoliile lor. Plâng cei din partea stângă, cei din partea dreaptă nu pot merge la părinţi, la copii. Nu se vede nicio soluţie.”
Europa Liberă: Dacă se unesc cele două maluri ale Nistrului, armata rusă pleacă?
- „Clar că va pleca. Nu vor avea ce căuta aici, nimeni nu-i va susţine dacă vom fi uniţi.”
Europa Liberă: Moldova unde ar trebui să meargă? Spre Uniunea Europeană sau spre Est?
- „Spre Uniunea Europeană. Dacă suntem independenţi măcar să tindem spre ceva.”
Europa Liberă: Credeţi într-o Moldovă prosperă?
- „Cred. Poate va fi odată.”
Europa Liberă: Cine poate face din Moldova un stat prosper?
- „Lumea dacă s-ar ridica odată... Dar să aşteptăm de la alianţă sau de la opoziţie, nu mai fac nimic. Nu e conducere, nu e stăpân. Chiar şi acasă dacă stăpânul calcă pe alături, e clar că se duce casa de râpă. Aşa şi aici.”
- „De ce a fost război în 1992? Fiindcă politicienii au făcut-o”
Europa Liberă: Acel război din 1992 mai rămâne a fi o rană sângerândă?
– „Da, mai este. Intru în casă şi când aud afară ceva trosnind, mă tem. Şi copiii se tem. De parcă suntem ai nimănui.”
Europa Liberă: În cine aveţi încredere azi?
– „Numai în Dumnezeu. Dacă nu ne ajută Dumnezeu, atunci nu ştiu ce va fi.”
Europa Liberă: Este adevărat că aici lumea se ceartă cine e cu Tiraspolul, cine e cu Chişinăul?
- „Parcă nu, dar se vorbeşte.”
Europa Liberă: Şi unde ar fi mai bine?
- „Cu cine am mai fost cu acela să mai fim. Cu Chişinăul am fost până acum.”
Europa Liberă: Dumneavoastră aveţi o experienţă de viaţă. Ce sfat le-aţi da celor care conduc astăzi?
- „Nu ştiu. Ei ştiu, sunt mai sus, hotărăsc, nu hotărăşte o babă ca mine.”
Europa Liberă: Există şanse să fie reunificată Moldova?
- „Nu. Niciodată.”
Europa Liberă: Cine nu doreşte cel mai mult reîntregirea celor două maluri ale Nistrului?
- „Totul se trage de la politicieni. Eu cred că toată conducerea e de la Rusia. Putin nu mai permite.”
Europa Liberă: Ce face aici lumea? Se divizează între cei care sunt cu Chişinăul şi cei care sunt cu Tiraspolul?
- „La noi e conflictul că e graniţa PMR-ului.”
- „ Noi nu avem voie. Cum aşa?”
Europa Liberă: Văd că începeţi să plângeţi.
- „Pentru că mi-e jale.”
Europa Liberă: Credeţi că rezolvarea crizei transnistrene este o prioritate pentru guvernarea de la Chişinău?
- „Aş vrea ca Moldova să fie unită, să nu fim despărţiţi din partea stângă, din partea dreaptă.”
Europa Liberă: Cine vrea divizarea Moldovei?
- „Preşedinţii Transnistriei şi Rusiei. Din partea Transnistriei sunt mai mulţi ruşi decât moldoveni.”
- „Lumea fiecare cum doreşte aşa se duce. Care vrea în Europa, care vrea în Rusia, care şi încotro. Oamenii nu fac politică, ei trăiesc cu nevoile lor fiecare.”
Europa Liberă: Discutaţi încotro Moldova? Cu Uniunea Europeană, cu Uniunea Vamală?
- „Am luat o cale şi trebuie să o ducem până la urmă, să mergem şi să facem ceva bun pentru ţara aceasta, să ridicăm economia.”
- „Rusia vrea să distrugă şi Ucraina, şi Moldova, să le mai ţină sub subjugare. Spre Europa e calea noastră, să trăim mai bine, să lucrăm mai bine şi să avem un salariu bun, să putem creşte copiii.”
- „Direcţia e corectă, spre Uniunea Europeană. Alta e că mijloacele care se fac, mai ales pe intern, sunt uneori anapoda, într-aiurea. Oamenii nu cred mai ales în justiție, în Procuratură, de aceea că acolo există corupţie la maximum.”
Europa Liberă: Cine poate consolida societatea moldavă? Ce idee naţională poate aduna moldovenii, să-i solidarizeze?
- „E o problemă mare. Dorinţa de a trăi mai bine poate deveni o idee naţională ca să mergem spre Europa.”
*
Chiar dacă politicienii moldoveni au parteneri puternici pentru a găsi curajul necesar, în rezolvarea diferendului transnistrean mai e o cale lungă. Victoria Moșneaga este șefa Bibliotecii publice din raionul Dubăsari. Sediul raionului e la Coșnița. Fiind întrebată dacă este posibilă reintegrarea celor două maluri ale Nistrului, tânăra spune că demnitarii vorbesc mult, dar fac prea puțin ca să se ajungă la această reunificare.
Victoria Moșneaga: „Au trecut 23 de ani şi nimic nu s-a mişcat din loc. Dimpotrivă, s-a agravat şi se agravează situaţia. Ar trebui ca autorităţile de la Chişinău să atragă atenţia şi să întreprindă ceva pentru a rezolva conflictul.”
Europa Liberă: Care e primul pas ce trebuie făcut astfel încât cetăţeanul de aici, din zona de securitate, să zică că şi la necazurile lui cineva pleacă urechea?
Victoria Moșneaga: „Cred că prima şi cea mai importantă problemă e cea transnistreană. Autorităţile de la Chişinău şi cele de la Tiraspol ar trebui să găsească un numitor comun care să nu fie favorabil pentru dânşii, dar pentru cetăţenii simpli. Nu ştiu prin ce metode. Cred că ei mai bine ştiu.”
Europa Liberă: Am înţeles că pentru voi cea mai mare umilinţă e atunci când trebuie să parcurgeţi distanţa dintr-o localitate în alta, aceste puncte de control.
Victoria Moșneaga: „Da. Când treci cu mâinile goale e simplu, dar când trebuie să transporţi marfă e foarte complicat, trebuie devamare, achitarea taxelor. Sunt impuse taxe şi documente improvizate pe loc, după părerea mea. Trebuie să mergem kilometraj în plus, prin ocolire, ca să transportăm marfa procurată din bani proprii, pentru noi, nu pentru vânzare. Dacă ai cumpărat o maşină de spălat, aspirator, trebuie să prezinţi documente de unde e procurat, perioada, preţul. Şi dacă depăşeşte suma de 100 de dolari pentru o persoană, trebuie să achiţi taxă.”
Europa Liberă: Ziceţi că cei de sus trebuie să se gândească la problemele celor de jos. Dar ce ştiţi că se discută sus?
Victoria Moșneaga: „Doar în perioada electorală ne promit foarte multe, că vor rezolva, că nu vom depinde de vamă. Dar lumea s-a dezamăgit, pentru că în realitate vedem că după ce şi-au ocupat fotoliile, uită de promisiunile făcute.”
Europa Liberă: Cum vedeţi reunificarea celor două maluri ale Nistrului? Pentru că sunteți tânără, iar generaţiile tinere au crescut cu alte realităţi. Semenii dumneavoastră de la Dubăsari, de la Tiraspol, gândesc altfel, nu gândesc ca dumneavoastră?
Victoria Moșneaga: „Nu cred că această problemă e rezolvabilă. Nu-mi imaginez cum s-ar rezolva. Moldova trăieşte cu iluzia că odată şi odată Transnistria va ceda, pentru că e o ţară mică şi depinde în mare măsură de veniturile din Rusia. Însă sunt nişte naivităţi, pentru că Transnistria poate e şi săracă, dar nu va ceda niciodată ambiţiilor Moldovei.”
Europa Liberă: Care sunt ambiţiile Transnistriei şi care sunt ambiţiile Moldovei?
Victoria Moșneaga: „Ambiţiile Moldovei că Transnistria depinde de Republica Moldova. Poate într-o oarecare măsură depinde, dar se descurcă foarte bine.”
Europa Liberă: Cum se descurcă bine, dacă nu mai vin ajutoare din partea Federaţiei Ruse?
Victoria Moșneaga: „Sunt acum într-o criză foarte mare şi economică, şi de resurse umane, dar ei nu pleacă capul în jos Republicii Moldova. Cu toate că şi Rusia a micşorat ajutorul material, ei nu cedează.”
Europa Liberă: În percepţia dumneavoastră, Moldova trebuie să-i facă fericiţi pe cetăţenii din regiunea transnistreană?
Victoria Moșneaga: „Mentalitatea oamenilor de acolo: într-un fel, sunt împotriva Republicii Moldova. Aşa au fost educaţi şi aşa au văzut. La noi, în Republica Moldova, sus nu e o ordine oarecare. Ai noştri doar ştiu să promită şi nimic să facă. Poate că cetăţenii noştri s-au dezamăgit, dar oamenii străini care văd că ei promit şi nimic nu fac? Credeţi că au o impresie bună despre dânşii?”
Europa Liberă: Dar voi vă puneţi întrebarea care ar fi beneficiile de la reunificarea celor două maluri ale Nistrului? Aveţi răspuns la această întrebare?
Victoria Moșneaga: „Beneficiile desigur ar fi foarte mari, ar fi o ţară integră. Ei au foarte multe fabrici, hidrocentrala, ar fi un buget economic comun. Şi cât am trăi noi bine, atât ar trăi şi ei bine. Aceasta e foarte bine, din punctul meu de vedere. Cetăţenii acum obţin documente din Republica Moldova, deoarece vor să călătorească fără vize în Uniunea Europeană. Dar sunt şi persoane care îşi perfectează acte transnistrene, deoarece e foarte simplu să obţii paşaport rusesc.”
Europa Liberă: Mai trăiţi cu frică, cu teamă că armata rusă e la o aruncătură de băţ?
Victoria Moșneaga: „Noi deja ne-am adaptat cu prezenţa lor şi nu simţim o incomoditate faţă de dânşii.”
Europa Liberă: Republica Moldova poate parcurge împreună cu regiunea transnistreană acest drum european pe care şi l-a asumat?
Victoria Moșneaga: „Din câte cunosc, Republica Moldova va parcurge această cale, dacă va fi rezolvată problema transnistreană. Dar până când problema mocneşte, nu ştiu.”
Europa Liberă: Ar fi de acord şi cei din regiunea transnistreană să se apropie ţara întregită de Uniunea Europeană?
Victoria Moșneaga: „După vorba şi atitudinea lor, după ce a fost semnat Acordul de Asociere la Uniunea Europeană, categoric nu. Fiecare are viziune separată.”
Europa Liberă: Drumurile rămân răzleţite?
Victoria Moșneaga: „Da. Ei ne spun: „Mergeţi în Europa, unde v-aţi ales caleaʾ.”
*
Administratoarea centrului Prietenia de la Coșnița, Nina Torpan, crede că problemele apărute periodic în relația Chișinău-Tiraspol sunt provocate mai degrabă de neînțelegerile dintre politicieni, iar necazurile cetățenilor rămân a fi cele încă de la începutul declanșării conflictului de la Nistru.
Nina Torpan: „La Coşniţa în timpul conflictului lumea era mai speriată, mai îngrijorată, dar acum mai tare suntem îngrijoraţi când trecem după traseu. A rămas lumea fără pământuri.”
Europa Liberă: Cum e această trecere? Anevoioasă, faceţi criză de nervi, consumaţi sănătate?
Nina Torpan: „Dacă am posibilitatea să trec, când stau la posturi şi mă uit la feţele de oameni, îndată mi se strică toată dispoziţia.”
Europa Liberă: Vă intimidează sau vă umilesc? Ce sentimente trăiţi?
Nina Torpan: „Pentru a trece, trebuie să taci, să nu întrebi nimic, cum îţi spun dumnealor, aşa trebuie să faci. Pe loc oricum mai este lume care este pentru Transnistria, dar la general satele acestea nu sunt la fel cum e Cocieri şi Molovata.”
Europa Liberă: Fiindcă sunt mai izolate acele localităţi decât Coşniţa, care are acces liber către Chişinău.
Nina Torpan: „Sunt mulţi care vor să vină încoace să investească, dar când trec posturile şi văd ce se face la Coşniţa, toţi rămân dezamăgiţi.”
Europa Liberă: Cât timp ar trebui să mai treacă ca aceste două maluri ale Nistrului să fie reîntregite?
Nina Torpan: „Sunt născută în Coşniţa şi niciodată nu mi-am făcut o impresie să fim despărţiţi. Era raionul Dubăsari, lumea de acolo venea la noi şi noi plecam la dânşii. Niciodată nu mi-am imaginat că va fi această despărţire. Chiar după conflict, mergeam foarte rar la Dubăsari, când vedeam că parcă e pustiu în jur, nu mai sunt feţele acelea de oameni, nu e acel transport care era cândva, nu e lumea aceea, îmi fac de fiecare dată o impresie că parcă la noi mai este cum este, dar de partea cealaltă deja e rămasă lumea.”
Europa Liberă: Aţi ajuns să fiţi străini unii altora?
Nina Torpan: „Da. Dacă atâţia ani nu s-a rezolvat nimic, cei care au fost la conducere de fiecare dată ne promiteau că vor rezolva, nu mai cred că se va rezolva să fie aşa cum a fost cândva.”
Europa Liberă: Dar această integritate teritorială a Republicii Moldova ar ajuta statul? Sau totuşi Transnistria ar fi şi o bubă?
Nina Torpan: „Locuitorii simpli, cetăţenii simpli ar vrea unirea, să fim împreună cum am fost cândva.”
Europa Liberă: Dar cine nu doreşte această unire?
Nina Torpan: „Aceasta tot e de la conducere. Totul depinde de sus. Pentru cineva sunt convenabile posturile instalate pe pod. Am avut ocazia să văd aici nişte persoane care au venit din Transnistria, trebuiau să hotărască întrebarea cu pământurile de după traseu, mi-a părut bine, am crezut că într-adevăr vor găsi limbă comună. S-au întâlnit cu domnul preşedinte al raionului şi am crezut toţi că vor hotărî, până la urmă va fi totul bine, dar, cu părere de rău, cei din Transnistria au plecat, domnului preşedinte nici acum nu i se permite să treacă în Transnistria şi aşa şi am rămas noi aici, suntem ai nimănui. Aceasta doare foarte tare.”
Europa Liberă: Faptul că soluţionarea problemei transnistrene nu se regăseşte nici măcar în primele zece priorităţi ale statului e justificat?
Nina Torpan: „Parcă da.”
*
Nimeni nu se încumetă să spună când și cum se va rezolva conflictul transnistrean, dar reglementarea lui trebuie să fie în așa mod încât ambele părți să o perceapă pozitiv și să garanteze viabilitatea Republicii Moldova ca stat unde în mod obligatoriu va fi stipulat statutul special al regiunii transnistrene. Deputatul Eugen Carpov, fost vicepremier pentru Reintegrare, e de părere că dialogul rămâne a fi unica și cea mai importantă armă în mâna negociatorilor.
Europa Liberă: De ani de zile, autoritățile de la Chișinău declară că, pentru a identifica soluțiile la problemele cu care se confruntă populația de pe ambele maluri ale Nistrului, este nevoie de activizarea dialogului dintre Chișinău și Tiraspol la toate nivelele. Domnule Carpov, concret, ce trebuie de făcut, ca să nu se mai vorbească despre separatism și conflict transnistrean?
Eugen Carpov: „Să fie reglementat acest conflict odată și pentru totdeauna. Doar că ar urma întrebarea cum? Eu calific pozitiv faptul că după o pauză îndelungată, generată de alegerile parlamentare din Republica Moldova și o perioadă de timp necesară pentru constituirea organelor puterii la Chișinău, succesorul meu, domnul Victor Osipov, a preluat foarte activ dialogul cu cei de la Tiraspol. Dialogul este unica și cea mai importantă armă în mâna negociatorilor.”
Europa Liberă: Dar tot mai multe voci sunt cele care spun că pe parcursul timpului Chișinăul a făcut foarte multe cedări în favoarea autorităților secesioniste.
Eugen Carpov: „Pe parcursul timpului s-au făcut pași multipli. Și evident că, dacă nu se făceau cedări sau se făceau numai acțiuni corecte, noi am fi avut astăzi o altă situație. Dar este foarte dificil să ne bazăm pe greșelile din trecut, argumentând eșecul de astăzi.
Eu zic că important este să fie promovată o linie foarte sigură de către autoritățile de la Chișinău, care să vină într-un complex de acțiuni pe care le sprijină și potențialii noștri mediatori internaționali. Dacă noi vom avea înțelegere cu mediatorii, atunci soluțiile vor fi identificate mult mai ușor.
Trebuie să crească rolul și al OSCE-ului, în calitatea lui de mediator, pentru că în ultima perioadă chiar misiunea OSCE din Republica Moldova a fost supusă unor acțiuni de limitare a activității lor pe teritoriul Republicii Moldova de către reprezentanții de la Tiraspol, au fost impuse restricții pentru circulația pe întreg teritoriul Republicii Moldova a reprezentanților OSCE. Sunt solicitate anumite coordonări pentru vizitele în regiunea transnistreană etc.
La fel, eu cred că trebuie utilizat plenar rolul Uniunii Europene și al Statelor Unite ale Americii în calitatea lor de observatori, dar calitate care trebuie privită mult mai serios. Diferență, practic, dintre mediator și observator nu există, atunci când observatorii vin cu inițiative și cu propuneri care reprezintă un fundament pentru identificarea soluțiilor.”
Europa Liberă: Dar foarte multă lume se întreabă de ce mai există aceste puncte de control în această zonă de securitate, cui îi convine să existe vămi, să fie perfectate documente care de fapt nu au nimic legal la bază.
Eugen Carpov: „Punctele de control sunt urmare a unor acțiuni unilaterale impuse de către cei de la Tiraspol, sunt reminiscențe.”
Europa Liberă: Dar ele nu au fost pentru acea perioadă, încă atunci când încă mai era situația fierbinte.
Eugen Carpov: „Au fost. Dacă ne uităm în Acordul din 1992, vedem foarte clar acolo obligațiunea de a asigura libera circulație a cetățenilor între cele două maluri ale Nistrului. Spre regret, acest punct nu este realizat. Și dacă este vorba despre punctele de control la care v-ați referit, atunci este responsabilitatea Tiraspolului.
Mai mult decât atât, pe parcurs, aceste puncte tot mai insistent sunt prezentate drept puncte de trecere a frontierei, o noțiune care nu există și nu poate există. Este o linie administrativă de delimitare a zonei care a fost supusă unui conflict. Și din punctul acesta de vedere, trebuie să fie accentele respectate în permanență.
Nu poate fi vorba despre niciun fel de frontieră internă pe teritoriul unui stat pe care l-a recunoscut comunitatea internațională drept un spațiu integru.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, autoritățile de la Tiraspol nu obosesc să spună că insistă pe ideea recunoașterii independenței acestei regiuni. Chiar l-am auzit pe liderul de acolo, Evgheni Șevciuk, care declara că în acest an Transnistria va acorda și mai multă atenție problemelor de securitate. Poate o regiune să vorbească despre probleme de securitate? Și liderul de la Tiraspol se concentrează pe stabilirea resurselor în domeniul militar.
Eugen Carpov: „Da. Tradițional, în regiunea transnistreană au loc acțiuni care fortifică o prezență militară, fie o prezență militară a acestei regiuni sau se stimulează prezența militară străină care este a Federației Ruse și despre care putem să discutăm separat. Dar logica lucrurilor este următoarea: astăzi Transnistria folosește un instrument, practic, interzis în cadrul negocierilor – precondiții pentru realizarea unor scopuri.
Pe parcursul discuțiilor, în anii trecuți, noi am convenit un set de principii și reguli pentru procesul de negocieri în formatul „5+2”. Una dintre reguli este ca dialogul în acest format, dialogul oficial, să aibă loc fără precondiții. Dacă Chişinăul a venit din nou cu o deschidere pentru cei de la Tiraspol şi a reluat dialogul pe toate domeniile, din partea Tiraspolului eu văd precondiţii. În loc să discutăm subiectele la masa de negocieri, practic, instrumentul de obţinere a compromisului este blocat de Tiraspol. În acelaşi timp, în perioada când nu există un dialog oficial, sigur că transnistrenii recurg şi la acţiuni care nu pot fi acceptate de Chişinău, dar nici nu pot fi discutate pe masa unor negocieri oficiale. Şi aici este vorba şi despre aplicaţii militare, şi despre fortificarea unor structuri, deschiderea noilor posturi, aşa-numite de control, adoptarea unor acte sau decizii care vin să restricţioneze sau circulaţia cetăţenilor, sau intrarea străinilor în această regiune, sau circulaţia unităţilor de transport ş.a.m.d.”
Europa Liberă: Şi dumneavoastră, pe când eraţi vicepremier, şi acum în calitate de deputat, insistaţi pe ideea reunificării celor două maluri ale Nistrului, a reîntregirii Republicii Moldova. Pe de altă parte, cum se produce această reunificare, dacă acelaşi Evgheni Şevciuk spune că Moldova şi Ucraina vor să schimbe cursul politicii externe al regiunii transnistrene? E posibil să discuţi, când ei au cu totul altă viziune, alte scopuri, sunt dirijaţi, aşa cum spun observatorii, în bună parte, de către autorităţile de la Kremlin?
Eugen Carpov: „În general despre reintegrare eu aş considera neserios acel politician care ar pleda împotriva reunificării celor două maluri ale râului Nistru. Deci, este o prevedere constituţională pe care nimeni nu poate să-şi asume să o încalce. Cum putem realiza acest deziderat în situaţia când avem declaraţiile despre care vorbiţi dumneavoastră? Dar avem mai multe, nu doar declaraţii, dar şi acţiuni.
Dacă vedem pe parcursul anului trecut, când conflictul ruso-ucrainean şi agresiunea militară din partea Federaţiei Ruse asupra Ucrainei aveau loc, noi am văzut în Tiraspol o mişcare foarte intensă pentru a genera mesaje către Federaţia Rusă. Şi mesajele erau: „Anexaţi-ne şi pe noi ca pe Crimeea” sau „Recunoaşteţi-ne în calitate de subiect separat”, sau „Trataţi-ne şi pe noi ca pe cei din Donbas” ş.a.m.d.”
Europa Liberă: Şi pe acest fondal e posibil de reunificat cele două maluri ale Nistrului?
Eugen Carpov: „Este posibil oricând. Speranţa moare ultima şi noi nu trebuie să o pierdem. Este posibil. Eu cred că situaţia dificilă regională are şi anumite perspective pentru reglementarea de la noi. Situaţia se înrăutăţeşte. Se înrăutăţeşte nu datorită acţiunilor Chişinăului sau ale Kievului din regiune, mă refer, de exemplu, la dezvoltarea economică din regiune, parametrii economici scad, exporturile, importurile scad, situaţia financiară este dificilă.
În acest context pentru o autoritate care gestionează situaţia dintr-un teritoriu, ar fi cel puţin rezonabil să intre în dialog cu cei care sunt în vecinătate pentru elaborarea unor viziuni de depăşire a crizelor în comun. Eu tot mai des aud voci de la Tiraspol că viaţa acolo devine tot mai dificilă. Anume acest element trebuie să fie cel de bază pentru a iniţia discuţii, discuţii constructive şi cu Chişinăul, şi cu cei din Ucraina pentru a găsi soluţii pentru depăşirea conflictului din regiunea transnistreană. Şi numai împreună soluţiile pot fi identificate.
Dacă Transnistria va merge în continuare pe calea unor soluţii care sunt contrare şi mişcării de la Chişinău, şi mişcării din Kiev, atunci sunt foarte puţine şanse ca aceste soluţii să fie implementate.”
Europa Liberă: Ţinând cont de acest conflict dintre Ucraina şi Rusia, care durează mai mult de un an, putem vorbi că cineva dintre actorii prezenţi la negocieri şi în primul rând Federaţia Rusă ar avea interesul ca acest conflict să fie îngheţat?
Eugen Carpov: „Cred că nu trebuie să discutăm la nivelul presupunerilor care actor şi ce poziţii are. Este evident că în situaţia când în regiune avem un conflict armat, avem o anexare ilegală de teritorii şi avem situaţii apropiate, dacă nu similare, cu cea din regiunea transnistreană...”
Europa Liberă: Dosarul transnistrean este văzut ca o continuare a celui din estul Ucrainei.
Eugen Carpov: „...trebuie să analizăm foarte atent ce se întâmplă la noi în ţară şi care sunt riscurile adiţionale după criza ucraineană pentru Republica Moldova în contextul regiunii transnistrene. Trebuie nu doar să analizăm riscurile, dar şi să fim pregătiţi pentru evoluţii şi să facem faţă unor eventuale decizii care ar putea fi luate pe domeniul reglementării conflictului transnistrean.”
Europa Liberă: Dar în discuţiile pe care le-am avut în zona de securitate, oamenii zic că au pierdut încrederea în soluţionarea acestui conflict. Mulţi dintre ei afirmă că Moldova ar avea de pierdut pe parcursul european, dacă Transnistria trebuie dusă cu sila.
Eugen Carpov: „Noi nu trebuie să ducem Transnistria cu sila. Noi în primul rând trebuie să avem convingerea cetăţenilor, celor de pe malul drept, dar şi a celor de pe malul stâng că parcursul european va aduce beneficii pentru fiecare în parte şi pentru Republica Moldova în întregime.
Dacă vom impune o soluţie pe care o credem benefică, dar o vom impune cu forţa, rezultatele nu vor fi cele pe care le aşteptăm. Din punctul acesta de vedere, avem o mare responsabilitate la Chişinău să implementăm Acordul de Asociere şi Acordul de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, astfel ca beneficiile să devină vizibile, comunitatea economică, oamenii de afaceri trebuie să vadă care sunt plusurile.
Dacă vom avea o activizare a comerţului nostru cu Uniunea Europeană, vom avea încasări în bugetul de stat şi, respectiv, vom putea beneficia de anumite proiecte în continuare pe care le va resimţi fiecare cetăţean în parte. Aceasta trebuie să vadă şi cei de la Tiraspol, că lucrurile în zonele unde se aplică reguli europene se mişcă spre bine.”
Europa Liberă: Exporturile din regiunea transnistreană pe piaţa Uniunii Europene se ridică cam la 40%. Regiunea a avut şi un răgaz ca până la sfârşitul acestui an să decidă dacă aplică sau nu prevederile Acordului de Liber Schimb inclus în acordul moldo-comunitar. Ce se întâmplă dacă nu se ia o decizie la Tiraspol?
Eugen Carpov: „Se va întâmpla acelaşi lucru care a fost anunţat de către reprezentanţii Uniunii Europene. Toate facilităţile de care beneficiază astăzi agenţii economici din regiunea transnistreană nu-şi vor mai avea efectul după 31 decembrie 2015. Este un element serios asupra căruia trebuie să gândească foarte bine cei de la Tiraspol.
Oferta care vine şi din partea Chişinăului, şi a Bruxellesului este ca Tiraspolul să se alinieze Acordului de Liber Schimb astfel ca în 2016 procesul de comerţ pe care îl au agenţii economici din regiunea transnistreană să nu fie întrerupt şi facilităţile să fie active în continuare. Dar dacă acum se porneşte un dialog constructiv şi cei de la Tiraspol într-adevăr vor să-şi reformeze realităţile astfel ca Acordul de Liber Schimb să fie implementat, s-ar putea să nu le ajungă timp, să nu le ajungă resurse umane, financiare, instituţionale ş.a.m.d., pentru că este un proces totuşi. Chişinăul şi Republica Moldova a trecut prin acest proces care a durat ceva timp şi a necesitat chiar un efort şi voinţă politică.
Dacă dialogul va fi unul constructiv şi vom ajunge la faza când mai e nevoie de ceva timp, mai trebuie să acordăm nişte ajutor, mai e nevoie de ceva experienţă, atunci cred că aceşti paşi în întâmpinarea Tiraspolului vor fi făcuţi.”
Europa Liberă: Domnule Carpov, în concluzie, soluţionarea problemei transnistrene depinde de voinţa politică, de o decizie politică sau de voinţa cetăţenilor?
Eugen Carpov: „Sunt mai multe elemente care trebuie conjugate împreună pentru a obţine un rezultat.”
Europa Liberă: Dar ce prevalează?
Eugen Carpov: „Voinţa politică de la Chişinău şi de la Tiraspol sunt foarte importante, dar voinţa politică se bazează pe expresia voinţei cetăţenilor. Şi aici sigur că societatea de pe ambele maluri poate juca un rol decisiv, dar nu mai puţin important este să avem şi sprijinul mediatorilor şi al observatorilor.
La acest nivel eu văd totuşi o diferenţă de viziune privind perspectivele de soluţionare a conflictului transnistrean. Şi aici nu este un secret, Federaţia Rusă vede deocamdată evoluţiile într-un anumit fel şi alţi observatori, mediatori văd evoluţia într-un alt mod. Din punctul acesta de vedere trebuie o apropiere şi la nivel internaţional privind modul, forma, termenii de soluţionare a conflictului, dar parametrii nu pot fi schimbaţi. Republica Moldova este stat integru, suveran, recunoscut pe plan internaţional, nu poate fi vorba despre mai multe entităţi statale, despre relaţii contractuale care ar exista între Chişinău şi Tiraspol, care indirect duc la recunoaşterea a mai multe subiecte cu caracter internaţional.”
Europa Liberă: Iar deocamdată regiunea transnistreană rămâne a fi un element de şantaj în cadrul dialogului dintre Chişinău şi Moscova.
Eugen Carpov: „Regiunea transnistreană rămâne parte a Republicii Moldova în discuţie cu Chişinăul, dar sigur că foarte puternic influenţată de forţele din afară.”
